Treziti-va!

In ultimul timp am tot observat in ziare discutandu-se despre problema salariilor.
Din discutiile avute cu diverse persoane mi-am dat seama ca intr-un fel exista o mica problema de perceptie a modulului salarial pe care ti-l ofera compania pentru care lucrezi.
Si asta in sensul ca pachetul salarial oferit de companie arata si respectul pe care-l are compania fata de tine. Cu cat acest pachet este mai avantos cu atat esti mai motivat si mai pregatit sa muncesti si sa nu pierzi inutil timpul la serviciu.
Insa companiile din Romania mai nou adopta o metoda interesanta...iti scad salariul pana la minimul pe care ti-l pot oferi (conform studiilor si pregatirii pe care o ai) si iti "aduc" tot felul de jonglerii gen drepturi de autor sau crearea unei firme pentru a-ti da restul de bani (ce deobicei nu sunt covarsitor de multi) si asta doar pentru binele companiei si pentru a-si scuti multi bani din taxele pe care sunt obligati sa le plateasca la stat.
Adica din nou patronii romani au gasit ei o portita si de aici gainaria cu tot felul de firme PFA, cu tot felul de soferi si zugravi ce au drepturi de autor. Binele companiei inseamna ca acei bani care sunt "salvati" sunt investiti pe alte cai in tine. Hai sa fim seriosi!!!!
Ideea de manager de companie ce sa isi trateze angajatii (adik aia care aduc banii in companie) ca pe niste parteneri nu exista in multe locuri in Romania.
In mare parte esti tratat ca un "sclav" si "legat" de companie pe niste conditii absolut mizere dar pe care din lipsa de curaj, pupincurism, obisnuinta si alte motive le accepti.
Acum ceva saptamani citeam un interviu dat de Andrei Gheorghe in Esquire. Si Gheorghe vorbea despre libertate...iar discursul sau gravita si in zona libertatii la locul de munca.Iar libertatea la locul de munca dragi angajatori nu inseamna impunerea unui sentiment de teama (din contra asta denota un management defectuos ce isi face treaba doar prin forta) si nici demotivarea angajatilor prin reducerea drepturilor salariale.
Si da...stiu ca vei spune, "bine ma dar Gheorghe isi permite sa vorbeasca pentru ca are destui bani." Da este adevarat insa daca el isi permite oare noi de ce nu ne putem permite. De ce nu putem avea curajul de a schimba ceva si continuam in a-ne plafona in niste job-uri de rahat fara a schimba nimic?
Doamna Oriana Fallaci vorbea despre curaj ("bisogna avere i coglioni" - "trebuie sa ai curaj") si cumva asta lipseste multora. O vad clar si in fiecare zi.
In schimb astfel de personaje asteapta pe un "nebun" care sa se revolte si daca castiga apar de partea lui iar daca nu atunci sunt primii care arunca cu piatra.
Managementul romanesc, salariile pe care le poti lua, respectul pentru angajat par utopii in unele companii din Romania.
Si hai sa iti zic ceva cititorule...daca esti un conformist nenorocit, un pupincurist ce prefera locul caldut, un om lipsit de curaj ce accepta totul si nu comenteaza, un robot people al sistemului atunci nu ma citi.
La fel te rog si daca esti un manager fara viziune sau care isi persecuteaza angajatii defavorizand pe unii si favorizandu-i pe altii.
Nu respect genul asta de oameni si nu imi plac si nu vreau sa ii am aproape si nici macar sa schimbe cuvinte cu mine.
Imi plac in schimb oamenii curajosi, liberi si care lupta si incearca sa obtina dreptate chiar daca pierd.
Ai o singura viata? De ce sa ti-o petreci pupand in fund un sef sau existand ca un etern pres pe care unii sa-si stearga picioarele si cand au ei chef sa iti mai arunce un oscior?

Si btw dragi manageri ce aveti un discurs ce spune "asa se intampla si afara" asta este absolut gresit. Iar ca exemplu putem lua tocmai o tara ce nu o duce deloc bine financiar dar in care angajatii sunt protejati de astfel de manevre ale companiilor. Iar acea tara este Italia unde Guardia Di Finanza vegheaza asupra a tot ceea ce se intampla si o face chiar foarte bine. Si daca ar fi si Romania mai europeana atunci dragi manageri locul vostru unde credeti ca ar fi?
"Sveglia gente, sveglia!" ("Treziti-va oameni, treziti-va!" (Oriana Fallaci, "La Rabbia e L'Orgoglio", 2001)

Iar pentru cei care monitorizeaza acest blog atat le spun : nu uitati ca exista si imi este garantata libertatea de exprimare!