Daca ai putea...

Daca ai putea sa schimbi ceva ai face asta? In decembrie anul trecut si inceput de ianuarie am venit la tine si ti-am cerut sa incercam s-o ajutam pe Alexandra Vasilescu.
Poate am parut dur si imbecil pe alocuri dar m-a "enervat" faptul ca pana la urma era vorba de o fetita de 6 ani ce se confrunta cu o soarta absolut inexplicabila.
Dar pana la urma...ce este explicabil pe lumea asta? Alexandra a reusit datorita voua sa adune banii necesari, va multumesc atat daca ati donat cat va multumesc pentru "imprastierea" povestii mai departe.
Acum imi indrept privirea spre alta drama. Am primit pe mail povestea si m-a socat. Am crezut ca "micul meu univers" avea probleme iar acest mail m-a trezit la realitate. Exista pe lumea asta intamplari mult mai grave decat ni-se poate parea noua uneori si asta pentru tindem mereu sa credem ca noi suntem cei mai importanti si este drept suntem insa doar pentru o mica parte din lumea asta.
Cristina Dinu este numele domnisoarei ce are nevoie de ajutorul tau acum.
Povestea ei o poti citi aici
sau cu click pe bannerul din dreapta paginii.
"A inceput in 2008. Nu stiu de ce, am incetat sa ma intreb. Aproape ca nici nu mai stiu cum. S-au intamplat multe de atunci.
Stiu doar ca ma durea un umar, ca am fost la multi doctori si ca eram speriata. Doctorii imi spuneau insa, foarte relaxati, ca nu am nimic si ca pot merge acasa sa ma bucur de viata, pentru ca asta ar trebui sa faca un om la 25 de ani. Nu am fost niciodata ipohondra, nici nu stiu cum am avut atata ambitie incat sa tot merg la doctor de fiecare data, insistand sa imi puna un diagnostic.
Le-am urmat sfatul de cateva ori, insa durerea mea nu tinea cont de ce spuneau ei sau de varsta mea. Fara sa imi dau seama cand si cum, m-am trezit, dupa 6 luni, intr-o clinica din Viena, din fericire (si aici credeti-ma pe cuvant ca, desi mi-as fi dorit sa nu fie asa, am suficiente argumente), unde ma pregateam psihic ca a doua zi sa imi faca o operatie de extractie a unor ganglioni limfatici, pentru ca numai asa puteau sa imi confirme un diagnostic de cancer limfatic, diagnostic care se pare ca se desprindea cu usurinta din simptomele si analizele mele de sange.
...Mi-am propus sa ies invingatoare din lupta asta. Si sa am rabdare, daca si de asta este nevoie. Si sa nu las pe nimeni si nimic sa ma opreasca. Intotdeauna am avut teluri de atins, dar niciodata unul atat de important. Pentru mine, pentru cei dragi, pentru statistici… In oricare dintre variante, mi-am propus sa ma vindec.
Am acceptat ca pentru a putea sa lupt, am nevoie de bani, iar pentru a avea acei bani trebuie sa cer ajutorul oamenilor, chiar daca asta imi parea o slabiciune, o lipsa de bun simt, de orgoliu, imi parea oricum, numai in regula nu. Si totusi, am cerut ajutorul si l-am primit.
...Cu ajutorul dumneavoastra, m-am luat la tranta cu boala trecand si prin primul transplant. Am facut transplantul pe 16 octombrie 2009, o noua zi de nastere, mi-au spus medicii. Am primit cadou : am facut transplantul. Iar asta m-a ajutat sa fiu iar cu cativa pasi inaintea bolii si sa se poata pune problema unui al doilea transplant acum, chiar daca nu a fost suficient primul transplant pentru a reusi sa eliminam totul, asa cum am sperat. Primul transplant mi-a devansat boala, mi-a castigat teren in fata bolii si mi-a dat sansa de a reintra in lupta. Mi-a dat in plus cateva luni esentiale de viata.
Mai am un pas. Un pas mare. Un transplant. Experimental. Experimental pentru ca nu mi-au gasit un donator compatibil si vor folosi celule stem prelevate din cordonul ombilical ca varianta alternativa. Un transplant mult mai greu, mai riscant si mai invaziv decat primul. Dar ultima sansa si ultimul pas. Este ultima carte pe care trebuie sa o joc. Pe masa e viata mea."
TRIMITE UN SMS LA NUMARUL 879 pentru a dona 2 euro, in perioada 5-28 februarie
*numar apelabil in retelele Orange, Vodafone, Cosmote. Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.
Pentru mai multe detalii te rog viziteaza site-ul Cristinei si nu lasa o viata sa dispara.

Povestea Cristinei Dinu am publicat-o din cauza ca m-a impresionat profund, din cauza ca...trebuie pana la urma sa ramanem solidari si chiar daca este vorba despre o persoana straina sau un cunoscut sa nu ramanem indiferenti.