In ultimele zile daca ai deschis televizorul sau ai citit vreun ziar, ai auzit o stire la radio sau ai primit un newsletter ai aflat despre un incident aviatic ce prin amploarea sa a indoliat o tara. Ai putut vedea si afla despre destine frante si inimi indurerare. Ai vazut lacrimi, iar unii chiar le-au transmis mai departe prin evocarile facute la TV sau in scris.
Al catelea incident aviatic, a cata catastrofa, a cata poveste demna de a-ti frange inima in doua? Ce invatam din toate povestile astea? Ei bine haide sa va zic eu: NIMIC!
Nu invatam nimic, suntem la fel, ne credem zei, ne credem de neatins si niciodata in absolut nicio mizerabila clipa nu ne dam seama ca aia poate fi ultima secventa a vietii noastre. Ca ceea ce astazi pare a fii viitor se poate narui brusc, devine tandari si ramane o poveste. Am intalnit situatia asta recent si pot sa va spun ca va lasa un gust amar in gura, si asa cum bine spunea astazi o prietena "devenim vase sparte, ce nu vor mai putea fi lipite la loc".
Suntem mereu prea preocupati, poate din vina societatii poate din vina noastra, incat uitam sa mai punem frana si sa ne mai alocam si noua timp. Suntem prea preocupati cu propriile noastre dorinte pentru a mai avea timp sa ne mai gandim la iertare, la incercarea acordarii de sanse sau la a acorda timp celui din jur. Vrem totul acum in clipa imediat urmatoare si daca obtinem vom dori mai mult si mai mult si mai mult dar va veni clipa cand vei realiza ca de fapt nu ai nimic....ai doar o adunatura de lucruri, insa ai un imens gol in suflet sau in ceea ce iti mai ramane din suflet dupa goana asta.
Suntem efemeri si nu ne oprim nicio clipa pentru a constientiza asta! O facem doar cand ne imbolnavim sau cand ceva cu care eram obisnuiti dispare insa repede atunci cand revenim la ceea ce suntem uitam totul si o luam de la capat, calcam acceleratia si ne ducem singuri inspre pieire.
Suntem efemeri dar refuzam sa ne acordam sansa de a constientiza asta si poate de a ne bucura mai mult de ceea ce putem intr-adevar face, primi, descoperi.
Sa fie bine! Sa fie pace! Sa fie iertare! Si pana la urma sa invatam sa fim oameni.
Am ales pentru ilustrare un filmuletz, un cantecel si o amintire placuta. "Perfect Day" este muzichia cea frumoasa, filmuletzul este unul din vacanta a 2 tineri....si este o zi perfecta pentru ei.
Mi-a adus aminte de ceva asemanator petrecut anul trecut,de o zi perfecta: un pic noroasa, departe de casa pe un taram strain, cu un pic de ploaie, cu un trenuletz prin orash si cu mancare impartita, cu multe zambete si dragoste in jur - o zi perfecta, o amintire perfecta... macar atat!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu