B'Estfest Summer Camp 2011 a avut loc in perioada 1 - 3 iulie in zona Pipera-Tunari.
Cum a fost? Ei bine iata povestea noastra la festival plus pozele aferente.
Artistii straini: Skunk Anansie a fost trupa pe care am asteptat-o cel mai mult pentru a o vedea in live. Aceeasi trupa a fost si cea mai mare dezamagire deoarece nu a reusit sa impresioneze cu nimic. In pofida energiei debordante a vocalistei, Skin, intreaga lor cantare a fost una ce a dat senzatia ca ceva lipseste, si poate a lipsit o mai mare implicare din partea trupei.
Flogging Molly au fost insa cei ce au adus incantarea publicului in prima zi a festului. Cu un show energic si corect executat din punct de vedere al sunetului, irlandezii au facut un show de exceptie si au reusit sa isi castige noi fani in randul publicului.
Lamb au fost senzatia zilei cu numarul doi, din partea artistilor invitati din strainatate. In pofida unor dureri de gat pe care vocalul trupei, Lou Rhodes, le-a acuzat, concertul trupei a fost unul ce a incantat pe deplin prin stilul inconfundabil de jazz ambientat cu trip-hop si drum and bass ce a sunat fantastic in live.
Mika a facut un spectacol bun, agreat de grupurile mari de adolescenti venite pentru a-l vedea lucru care, personal, m-a facut sa ma indepartez de scena principala pentru a urmari spectacolul DJ-ilor locali ce se desfasurau in paralel la scena Jagermeister.
Asian Dub Foundation au adus publicul in pragul dementei cu a lor muzica dub si rapcore, fiind un warm-up excelent pentru ceea ce s-a petrecut dupa cu LAMB la scena Coca-Cola.
House of Pain au dat senzatia de imbatranire, si au demonstrat din nou, daca mai era nevoie, ca mare parte a publicului astepta sa auda din partea lor doar o melodie pentru ca, de fapt, asta este tot ceea ce stiau din repertoriul trupei americane.
Per total, ca si alegere a line-up-ului international aceasta editie a fost ok desi poate se putea usor mai mult.
![]()
Pe partea de artisti locali selectia a fost cea mai buna, in mare parte publicul putand vedea in actiune unele din cele mai in forma
trupe ale momentului.
Suie Paparude au adunat publicul in fata scenei Ciuc, iar prestatia lor a fost in nota obisnuita astfel incat toti cei prezenti au putut pleca multumiti.
Varsta destul de frageda a unora din cei prezenti in public, poate si datorita faptului ca ulterior in cursul serii avea sa concerteze pe aceeasi scena Mika.
Pe scena
Coca Cola,
Electric Brother a dus lumea intr-o zona chill, insa din pacate numarul prezenti la a sa prestatie nu a fost foarte mare poate si datorita prezentei celor de la
Sensor pe scena
Future Heroes.
In timp ce
Mika concerta pe scena principala, in zona Jagermeister
Marika si, ulterior,
D-Laid au energizat din plin publicul prezent si au adus aminte de show-urile marca
Selectro ce au loc in fiecare miercuri in club
Expirat.
ROA au avut un show decent, in maniera cu care publicul a inceput sa fie obisnuit prezentand si o melodie noua ce in modul cel mai probabil va fi inclusa pe viitorul lor material de studio. Altfel, melodiile obisnuite facut publicul sa ridice mainile, sa cante si, per total, sa aiba parte de un delir placut pe muzica produsa de trupa. Interesant ar fi fost si un DJ set din partea lor dar, poate, la urmatoarea editie a festivalului vom putea vedea si acest lucru.
TiPtiL au fost, de departe, cea mai fresh si buna trupa care a urcat in ultima zi pe scena Future Heroes. Plini de energie, pe care au reusit s-o transmita publicului, TiPtilii au facut exact ce stiu cel mai bine : au cantat sincer si din pura placere, iar acest lucru s-a vazut din plin.
Adina si Raluca au fost absolut fenomenale la voce, in timp ce bassul lui Bujor, chitara lui Cretu si tobele lui Ciprian au facut fata din plin in incercare dificila, datorita unei greseli a organizatorilor, de a programa spectacolul trupei in paralel cu show-ul hip-hop ce avea loc pe scena Ciuc si care crea o usoara intercalare intre cele doua trupe.
Oricum,
TiPtiL este una din trupele ce continua sa creasca de la concert la concert si una ce nu trebuie ratata in live.
Din punct de vedere al organizarii,
Emagic a facut totul cat se poate de profesionist. Astfel, s-au pus la dispozitie autobuze din partea RATB-ului si microbuze pentru a facilita accesul in locatie.
Plus si pentru preturile de la baruri, deloc mari, precum si pentru faptul ca existau destule toalete.
De remarcat si faptul ca la intrare primeai o harta a zonei de festival precum si programul intregului eveniment astfel incat puteai usor sa eviti ratacirea intre scene.
La capitolul minusuri putem trece doar faptul ca deja a devenit un trend organizarea de festuri cat mai departe de Bucuresti si cat mai pe camp. Este absolut ok sa fii departe de zonele de astfalt sa te poti bucura de iarba si aer mai curat, dar totusi aceasta poveste cu concertele ce au loc pe "tapsanul comunal" tinde sa ajunga mult prea departe si foarte curand organizatorii vor putea observa o scadere a publicului ce va mai onora evenimentele de acest gen.
Multumiri
Emagic si lui Andrei (ce ne-a furnizat aparatul cu care ne-am jucat pe parcursul celor 3 zile de festival).
Mai jos iti oferim galeria foto pentru fiecare din cele trei zile si asteptam cu interes editia din 2012.
