Imi plac discutiile cu ea pentru ca eu practic nu spun nimic. Ea spune totul.
O iubesc in pofida faptului ca este mai mare ca mine in varsta si lucruri traite, are 42 de ani si s-a nascut intr-o zi ce pentru unii poate parea fatidica dar care ei i-se potriveste perfect - 13 august.
Nu este ceea ce oamenii pot considera ca o frumusete insa mie mi-se pare un om pe care ai vrea si vrei sa il ai in preajma.
Acum 3 ani am intalnit-o pentru prima oara dintr-o absoluta intamplare. Iar prima poveste pe care mi-a spus-o a fost chiar biografiea ei. Mi-a spus ca s-a nascut in Japonia la Kobe si ca este fiica unui fost ambasador belgian. Insa nu asta m-a surprins ci mai mult amintirile ei din perioada copilariei. Faptul ca ea la 5 isi dorea sa fie martir, pentru ca pe urma sa renunte la acest vis si sa-si doreasca sa devina Isus...evident a renuntat si la asta si a inaintat spre dorinta de a deveni Dumnezeu. Si nu, nu este nebuna! Doar ca de mica a avut un simt foarte puternic a ceea ce vrea, de mica a fost ironica, cinica, si cu foarte mult curaj.
Curaj pe care nu si l-a abandonat nici cand intoarsa in Japonia pentru a lucra un an la compania Yumimoto se confrunta cu un conflict cultural ce aproape o desfiinteaza ca om.
A fost uimita si cutremurata insa a continuat sa mearga mai departe.
Povestile pe care mi le spune ma fac sa regret atunci cand ea dispare din viata mea insa ca deobicei o astept sa se intoarca mereu cu aceeasi bucurie.
Mi-a povestit despre catilinare, despre necunostiinte de cauza, despre copilaria ei si prezenta unei antichriste, despre un dictionar de nume proprii Robert, despre atentate sau igiene ale asasinilor....si de fiecare data m-a uimit.
Acum un an mi-a povestit de o Randunica si a facut asta in timp ce ascultam Radiohead iar asta a fost o absoluta delectare comuna.
S-a intors saptamana trecuta in viata mea si nu i-am spus nimic doar am inceput s-o ascult. Mi-a spus de data asta povestea unui om ce alege sa riste asumandu-si o viata a altcuiva despre care nu stia chiar nimic. Un om banal ce isi abandoneaza banalitatea pentru a descoperi ca defapt iubea acea banalitate...dar n-o sa-ti spun toata povestea te voi lasa pe tine s-o descoperi.
Acum ea a plecat insa probabil in septembrie ne vom intalni din nou. Iar a noastra iubire eterna va continua sa existe in pofida acestor plecari dese ale sale si asta pentru ca stiu ca se va intoarce din nou candva.
Ahh si uitam sa-ti spun ca numele ei Fabienne, sau de fapt Amelie....Amelie Nothomb iar ultima sa poveste o poti gasi in rafturile de la Carturesti, se numeste "Drept de viata si de moarte" insa daca vrei sa te intalnesti pentru prima oara placut cu ea atunci alege mai intai "Biografia foamei"...asa o vei intelege mai bine si vei intelege poate si de ce este prietena mea de departe.
Lectura placuta!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu