Magia Lecturi Urbane

Ultima editie "Lecturi Urbane" s-a petrecut ieri seara pentru ultima oara la metrou....asta inseamna ca soon iesim la suprafata asa ca ar fi bine sa te pregatesti.
Cum a fost? Ei bine daca ai fost printre cei prezenti atunci sigur ai fost incantat de atmosfera de "bine" ce practic ne-a invaluit pe toti inca de pe peronul statiei Unirea 1.
Am sosit cu 2 oameni noi la eveniment, Maria si Alex (ce s-a ocupat de capitolul fotografii), ce dupa mi-au spus ca s-au simtit absolut fabulos si abia asteapta editia urmatoare.

Daca la prima editie am avut ceva emotii si nu prea stiam ce ar trebui sa spun oamenilor din metrou la aceasta editie m-am descurcat mult mai bine am reusit sa impart un numar de 5 carti ce sper ca ii vor incanta pe cei ce le-au primit si de asemenea imi doresc ca si ei, asa cum au promis, sa vina la urmatoarele intalniri are "Lecturilor Urbane" cu orasul si cu cetatenii sai.

La prima sa prezenta la eveniment Maria s-a descurcat excelent si la doar cateva minute dupa ce i-am povestit ce are de facut si ce sa povesteasca ea a si donat prima carte din ceea ce avea sa fie inceputul aventurii semn ca deja magia oamenilor prezenti in jur dar si a povestii Lecturilor Urbane isi facuse simtita prezenta.

Dupa cum spunea si site-ul oficial al campaniei "am facut sa fie bine" si mai mult chiar dupa cum spunea initiatorul campaniei - Adrian Ciubotaru - aseara "impreuna putem muta muntii" si pana la urma asta am demonstrat, daca mai era nevoie, din nou creand o noua fila a povestii ce se numeste "Lecturi Urbane".

Si pentru ca dupa atata impartit de carti am avut nevoie de hidratatre seara s-a incheiat intr-o placuta socializare la absintherie unde am putut discuta mai mult despre tot felul de proiecte si intamplari ce ne-au apropiat si mai mult.
Mai multe despre aceasta editie a lecturilor urbane pe site aici , o galerie foto a ceea ce a pozat al nostru Alex va fi disponibila in zilele urmatoare.

Lecturi Urbane 7 - Preview

Marti 30 martie 2010 si soare afara. Cam astea ar fi coordonatele zilei so far insa astazi se petrece ceva mult mai important in Bucuresti.
Editia cu numarul 7 a Lecturi Urbane se petrece diseara de la orele 19:00 cu incepere de pe peronul statiei de metrou Unirii 1 cu derulare pe tronsonul Unirii 1 - Dristor 2 - Unirii 1.
Daca nu stii despre ce este vorba atunci haide sa-ti spun pe scurt: niste nebuni frumosi impart carti cititorilor din metrou. (scurt si la obiect)
Este ultima editie la metrou pentru ca datorita incalzirii vremii vom iesi la suprafata si a doua la care participa subsemnatul. Despre prima am povestit aici si imi aduc aminte ca ma simteam deosebit de emotionat privind intreaga actiune in care am reusit sa ma si implic totusi destul de timid.
Pentru diseara simt aceeasi emotie dar promit sa ma implic mai mult, de asemenea sunt foarte curios cum vor reactiona oamenii carora le-am povestit si pe care i-am convins sa vina cu mine. Imi plac cauzele sociale ce au in spate o idee ce incearca sa schimbe ceva in societatea asta ce pare sa se miste altfel ca o broasca testoasa. Ei bine...Lecturi Urbane incearca accelerarea acestui proces de evolutie tocmai prin faptul ca nu in fiecare zi ai parte de o gashka de oameni ce iti ofera zambind o carte si mai mult iti spun ca la randul tau sa oferi aceeasi carte mai departe dupa ce ai citit-o. Astfel incercam nu doar sa educam inspre lectura poporul urban dar sa si tesem un fond de povesti comune care sa ne apropie mai mult.
So....diseara de la 19:00 vino cu a ta carte daca vrei sa faci parte din echipa si sa citesti, sau vino si cu alte carti pe care vrei sa le oferi oamenilor din metrou alaturi de un zambet si o "instigare" la lectura iar daca nu poti ajunge totusi nu uita ca poti dona carti pentru cauza "Lecturilor Urbane" la British Council si in Libraria Carturesti Verona.

Doar impreuna putem sa schimbam ceva si iti recomand sa alegi actiunea in favoarea lamentarii pe care oricand o poti exprima. Personal ma bucur ca exista astfel de initiative sociale, ma bucur ca in cadrul lor pot intalni oameni interesanti si care sa aibe aceleasi idei si povesti ca si mine si ma bucur ca noi astia din "Generatia Pro" continuam sa credem ca mai exista sansa unei schimbari in bine a Romaniei si ca putem evolua inspre ceea ce reprezinta modelul european.
Diseara impreuna cu oamenii de la Lecturi Urbane coboram pentru ultima oara la metrou, daca ne vezi pe acolo intreaba-ne despre ce este vorba si iti vom spune zambind povestea cartilor pe care le oferim dar si cea frumoasa a unei idei care a ajuns sa ne lege si sa ne coalizeze.


Foto 1: Stelian Pavalache

Pictogramă realizată de GreenAd
Foto 2: Agnivolok

P.s: Propun ca imn oficial sau neoficial urmatoarea melodie.

Earth Hour Chronicle

Sambata seara am participat la un eveniment putin mediatizat, dar nu lipsit de importanta – Earth Hour Bucuresti, in Parcul Izvor.
Am ajuns in jurul orei 20, evenimentul fiind programat in intervalul 20:30-21:30. Parcul era asa cum il stim toti, putin luminat, ceva lume care se plimba si liniste, prea liniste pentru concertul care trebuia sa inceapa, caci urmau sa sustina cate un mini-concert unplugged Sistem, Mihai Margineanu si artista pop de origine britanica Lu Cozma.
Intrand in parc impreuna cu un grup de prieteni, am ramas initial surprinsi cand, la prima vedere nu era nicio scena, nici macar forfota aceea obisnuita de dinaintea unui concert free. Scrutand mai cu atentie orizontul parcului, am observat o scena (destul de mica) si ceva aglomeratie in zona dinspre Palatul Parlamentului. Am ajuns in zona si intr-adevar se pregatea ceva: lumea se aduna in liniste, erau si cativa fotografi si cameramani, lumanari si o luna zambitoare si senina care parca astepta si ea ceva.
La fix 20:30, dupa ce ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti – Excelenta sa Robin Barnett, europarlmentarul Daciana Sarbu si Zoli Toth (toti ambasadori Earth Hour in Romania) au transmis in putine cuvinte mesajul evenimentului, ca economia de energie este buna atat pentru oameni cat si pentru mediu, a inceput cea mai mare pana voluntara de curent din istoria Romaniei (si din istorie, in general, daca ne referim la evenimentul global); tonul a fost dat de Palatul Parlamentului.
Cateva piese de la Sistem, pe ritmuri de butoaie si polizoare au incins atmosfera; totul desfasurandu-se la lumina unor lumanari, a 2 butoaie pe post de torte, a unor becuri ecologice purtate de 4 tineri in costume de licurici si a blitzurilor de la aparatele foto, iar un megafon incerca sa suplineasca lipsa microfonului. A urmat Margineanu: dupa ce a subliniat ca nu va canta piesa cu “m-am dus sa tai un copac”, a mai stat timp de 2 cantari si s-a evaporat repede (era de asteptat pentru ca il astepta un concert in HardRock).
O prezenta deosebita a fost domnisoara Lu Cozma, care s-a remarcat prin voce si atitudine; cred ca vom mai auzi de ea. Niste baieti cu torte si jonglerii au incheiat evenimentul, tot pe acordul ritmurilor de la Sistem.
Aceasta a fost relatarea de la fata locului si firul evenimentelor, dar personal, cred ca Earth Hour nu a fost suficient exploatat. E de apreciat participarea Romaniei si implicare unor personalitati autohtone, dar impresia care mi-a fost lasata e ca se poate mult mai mult: incepand de la prezenta (au fost cateva sute de spectatori, dar totusi, comparativ cu alte tari, cam putin), spectacol si promovare.
Pentru cei care nu stiu ce inseamna Earth Hour, manifestatia care astazi are peste un miliard de “adepti” a inceput in 2007 cand cei 2,2 milioane de locuitori din Sidney, Australia au lasat orasul in bezna timp de o ora, luptand astfel impotriva schimbarilor climatice. In 2008, 50 de milioane de suflete au celebrat Earth Hour, constructii emblematice precum Golden Gate si Colloseum ramanand in intuneric. In 2009, 4100 de orase din toata lumea s-au alaturat initiativei WWF (World Wide Fund for Nature) Australia, Romania participand pentru prima oara la campanie in calitate de tara oficiala Earth Hour.
In septembrie 2009, campania Earth Hour Romania a primit distinctia “Golden Award for Excellence” in cadrul PR Award.
Zoli de la Sistem spunea: “Ecologia nu e fizica cuantica, este ceva pe intelesul tuturor.
Ecologia nu cere sacrificii, inseamna doar minim bun simt. Fiecare este ecologist la el acasa: pastraza curatenia, duce gunoiul in locuri special amenajate, nu face risipa de apa, gaze si curent electric.
Pe 27 martie 2010 la ora 20:30 de Ora Pamantului te ...invit sa fii ecologist la nivel planetar: Stinge lumina!”
Jos palaria in fata tuturor celor care s-au implicat in aceasta campanie de responsabilizare si solidaritate pentru un viitor sustenabil, caci “noi nu mostenim Pamantul de la stramosi, il imprumutam de la urmasi”.

Recomand : The Blog

Ieri vorbeam cu Petru despre Roblogfest si el spunea: "toata lumea il citeste pe Cabral" iar eu spuneam ca nu il citesc. Eu o citesc pe the Anne Marie iar Petru stiu ca n-o citeste.
De fapt de ceva vreme vroiam sa-ti povestesc de acest nou blog ce mi-se pare deosebit de inspirat, de liber si de primavaratec (poate si pentru ca a aparut intr-o zi de primavara).
Pe Anne Marie (foto) am gasit-o pe Twitter si intamplator sau nu am apasat pe buttonul de follow. Iar de atunci....ei bine restul este poveste pana in ziua in care a anuntat ca si-a facut blog si instinctiv am dat click sa vad despre ce este vorba.
Mi-a placut ce am gasit si tocmai de asta ti-l recomand si tie. Avem un suflu nou in blogosfera, si poate sunt si altele dar nu le stiu eu, o libertate in exprimare pe care rar o poti intalni si gasi. Despre ce scrie ea te vei intreba....ei bine despre patzaniile ei, despre ceea ce intalneste si ceea ce gandeste si o face fara niciun fel de artificiu ci cat se poate de pur iar asta ceea ce m-a atras la al sau blog pe langa faptul ca si eu am folosit acelasi pattern pentru al meu blog pentru ultimii 2 ani :)
"Mi-am făcut blog după ce mi-am făcut cont de twitter şi imediat după #rugbytweetmeet-ul de pe 14 martie. Pentru că vreau să îi ajut pe ceilalţi şi împreună să ne iasă lucrurile de care să se bucure alţii." spune ea iar eu te invit s-o citesti pe The Blog iar lui Anne Marie ii urez sa continue in nota in care a inceput. Sa fie bine!

Cartea pericolelor pentru baieti

Editura Vellant a lansat ieri in Gradina Verona (loc incarcat de amintiri si placeri ce sper sa se redeschida curand) volumul "Cartea pericolelor pentru baieti" de Conn si Hall Igulden.

Locul a fost plin de pitici ce au venit pentru a-se juca, a-se bucura de compania altora si de vremea frumoasa de afara.

"Cartea pericolelor pentru băieţi" este, în acelaşi timp, un ghid practic, un roman de aventuri şi o enciclopedie. Capitolele de cultură generală îi vor ajuta pe cititori să să înţeleagă fenomenele naturale şi să cunoască istoria lumii. Fără a avea vreo clipă pretenţii de rigoare ştiinţifică, această carte este ca un manual de vacanţă iar “temele” pentru acasă îi vor face plăcere chiar şi celui mai îndărătnic şcolar. Coduri secrete, dinozauri, bătălii celebre, vânătoare, astronomie, mitologie şi toate acele lucruri de interes (pentru băieţi, cel puţin), laolaltă cu lecţii de curaj, patriotism şi putere de sacrificiu; figuri legendare dar şi poveşti despre fapte extraordinare ale unor oameni obişnuiţi.

Volumul poate fi achizionat de aici sau din orice librarie Carturesti.

Eu multumes Oanei pentru invitatie si va ofer mai jos o mica galerie foto a ceea ce am vazut in scurta mea sedere in Gradina Verona.

Lecturi Urbane 7 - 30 martie

Marți, 30 martie la ora 19:00 pe peronul stației de metrou Unirii 1 ne găsiți pentru ultima dată citind și împărțind cărți în metrou. Vremea s-a îmblânzit, iar după această ediție ieșim la suprafață. Maratonul de Lecturi Urbane abia a început și multe provocări ne așteaptă.

Vom citi, vom împărți cărți și vom sta de vorbă cu călătorii pe ruta Unirii 1 – Dristor 2 – Unirii 1.

Dacă ai ratat până acum Lecturi Urbane în metrou, dacă vrei să participi la amintirile și poveștile pe care le creem împreună, acum este ocazia să ni te alături!

Foto: Stelian Pavalache
Pictogramă realizată de GreenAd
Mai multe click aici.

Decat o Revista 2 Preview Party

Pentru ca astazi tenisii mei cei rosii ma vor purta la petrecerea Preview a "Decat o Revista 2" m-am gandit sa va spun si voua, in caz ca nu stiati, de ea si poate ne vedem diseara acolo in plus reusind sa-i si ajutam pe oamenii de la DoR.
Vă aşteptăm vineri, 26 martie - de la 7 seara până rezistăm - în Verde Cafe, la un eveniment Decât o Revistă cu rol dublu: 1. strângere de fonduri pentru a acoperi (o parte) din costurile de tipar ale numărului următor şi 2. avanpremieră a unor momente din DoR #2 (pssst, asta înseamnă coperta).
Vom viziona filmuleţul de making of al copertei, veţi putea cunoaşte echipa şi veţi putea cumpăra produse DoR (tricouri, sacoşe, creioane) şi artefacte din numărul pilot (postere cu coperta, imagini din pictorialul cu politicieni care a închis numărul).
Verde Cafe se afla pe strada Domniţa Ruxandra la nr. 15 iar petrecerea incepe de la orele 19:00.
Mai multe detalii aici.

Eu cand vreau sa fluier, fluier

Marti, 23 martie, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" si-a avut avanpremiera la cinema Elvira Popescu din capitala in cadrul primei seri a "Festivalului Filmului Francofon".
Recomandat de cele doua premii castigate in acest an la Berlinala (Premiul "Alfred Bauer" si "Ursul de Argint") filmul este unul ce nu trebuie ratat de cinefili.
In urma prezentei la conferinta de presa de acum jumatate de luna stiam la ce ma astept din partea filmului insa mi-a placut ca am fost surprins prin faptul ca filmul este mult mai mult decat ceea ce auzisem.
Pelicula prezinta povestea lui Silviu ce se afla de 4 ani in penitenciar si a carui eliberare va avea loc peste doar 15 zile. Situatia se complica atunci cand mama sa, plecata in Italia, se intoarce in tara pentru a-l lua cu ea pe fratele minor al lui Silviu. Vizita fratelui la puscarie pentru a-si informa fratele mai mare de planurile mamei sale este de fapt fluturele ale carui aripi declanseaza haosul pe care filmul lui Florin Serban il deconspira privitorului inmarmurit pe parcursul a 94 de minute.
Viata lui Silviu se schimba radical la aflarea vestii, iar viata sa din puscarie se modifica la fel de dramatic datorita eliberarii ce va sa vina intr-un timp scurt. Silviu are de infruntat nu doar realitatea cruda a colegilor ce il abuzeaza dar si trecutul care si-a facut cea mai navalnica revenire posibila in viata sa. Astfel...in doar 5 zile pana la posibila plecare a fratelui sau in Italia, Silviu trebuie sa gaseasca o solutie. Iar solutia...va fi una ce nu il va duce decat la pierzania dramului de umanitate pe care-l poseda. Astfel presat de timp, brusc indragostit de o studenta afla in practica in penitenciar Silviu clacheaza, isi descatuseaza animalitatea si se lasa purtat de acest val al carui final este unul poetico-dramatic.
Florin Serban, aflat la debut, realizeaza o pelicula buna ce pe alocuri devine tensionata si aduce aminte de acea tensiune dramatico-lugubra ce apartine filmelor lui Alejandro Innaritu (Babel, Agora) dar care diferit de regizorul iberic alege un final poetic ce pare de fapt sa nu apartina aceleiasi povesti iar aici putem spune ca filmul esueaza. In rest....camera se focuseaza pe multe prim-planuri ce ajuta foarte mult la crearea tensiunii si in aceeasi vreme reuseste o conturare mult mai buna in planul psihologic al personajelor.
George Pistereanu, interpretul lui Silviu, aflat si el la debut face un rol bun in pofida unor emotii ce pot fi vazute in anumite segmente ale filmului insa pana la urma se descurca foarte bine cu a sa partitura.
Tot la capitolul minusuri ale filmului mai pot trece si poeticizarea vietii din puscarie lucru care face ca povestea sa aiba o lipsa de veridicitate care ar fi putut s-o faca un pic mai buna.
"Un prophete" (concurentul direct al lui "Eu cand vreau sa fluier, fluier" datorita povestii oarecum comune) castiga prin faptul ca are o poveste mult mai bine inchegata iar realitatea vietii din puscariile franceze pare sa fie mult mai apropiata de privitor.
Per total insa filmul lui Florin Serban este o reusita, nu cea mai mare a cinematografiei din Romania dar totusi se constituie intr-o pelicula ce merita vizionata atunci cand va intra in cinematografe din 26 Martie la Hoolywood Multiplex, Cinema City, Movieplex, Light Cinema, Cityplex, Cinema Studio.
De criticat referitor la avanpremiera de aseara este atitudinea oamenilor de la cinema Elvira Popescu ce au pus in vanzare initial 100 de bilete doar cu jumatate de ora inainte de inceperea proiectiei dupa care au anuntat ca restul de 130 sunt rezervate pentru oamenii de la Tabu iar daca acestia nu sosesc atunci vor pune in vanzare inca 30 de bilete. Pe o ploaie absolut infernala zeci de oameni au stat sa-i astepte pe cei de la TABU lucru absolut incredibil si rusinos...iar cand n-am mai suportat sa stau in ploaie m-am dus cu badge-ul de presa si astfel am luat biletele mult dorite adica am facut o chestie de care mi-e sila constituita in ceea ce se numeste abuz.
Nu mi-se pare normala atitudinea celor de la Elvira Popescu, a redactiei Tabu care pana la urma putea sa-si faca vizionarea in-house si sa anunte asta dar si a unuia din membrii La Strada Film - dl. Daniel Mitulescu - care si-a facut simtita prezenta tinand un mic discurs incheiat cu: "ne cerem scuze pentru oamenii de afara dar nu mai sunt bilete si nici locuri in sala asa ca va asteptam la premiera." Iar eu numesc asta bataie de joc.
Filmul insa a spalat rusinea organizatorilor iar pe final va recomand sa mergeti sa-l vedeti la cinema.

O carte periculoasa pentru generatia Playstation

Pentru că jocurile cele mai frumoase nu sunt pe calculator, Editura Vellant împreună cu Organizaţia Naţională Cercetaşii României, Compania Mică şi UNAWE România organizează sâmbătă lansarea Cărţii pericolelor pentru băieţi, de Conn şi Hal Iggulden, un ghid plin de sfaturi practice, tehnici de supravieţuire, noţiuni de cultură generală şi sugestii de lectură care transformă volumul într-un  teren de joacă pentru imaginaţie.

Băieţii de la 8 la 80 de ani, fie ei pasionaţi de jocurile în aer liber sau de cele pe calculator, sunt aşteptaţi sâmbătă, pe 27 martie, începând cu ora 11:00, în grădina Cărtureşti Verona, pentru a lua parte la ateliere de astronomie, de orientare în natură, de făcut noduri deştepte şi bombe de hârtie spectaculoase, la concursuri de ridicat cortul şi de aprins focul fără chibrituri şi la multe alte activităţi care le vor transforma ziua într-o aventură în aer liber.

 Mai multe detalii pe siteul editurii - click me!

Festivalul Filmului Francofon 23 - 31 martie

Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, va fi proiectat în avanpremieră naţională la Bucureşti, marţi, în deschiderea Festivalului Filmului Francofon, organizat de Institutul Francez, în perioada 23 - 31 martie, informează instituţia.
Proiecţia va avea loc de la ora 19.30, la Sala "Elvira Popescu", evenimentul din cadrul festivalului fiind intitulat "Seara tabu".

În zilele următoare, vor urma proiecţiile filmelor:
"Ce qu-il faut pour vivre" (2008, Canada), de Benoit Pilon,
"Dernier marquis" (2008, Franţa/Algeria), de Rabah Ameur-Zaimeche,
"Tout est parfait" (2008, Canada), de Yves Christian Fournier, şi
"Cuscus cu chefal/ La graine et le mulet" (2007, Franţa), de Abdel Kechiche, premiat cu premiul Cesar pentru cel mai bun film.

Programul de sâmbătă al festivalului se va deschide cu proiecţia pentru copii a peliculei "C'est pas moi, je le jure" (2008, Canada), de Philippe Falardeau, premiat cu Ursul de Cristal pentru cel mai bun film la Berlinala din 2009. Pe parcursul zilei, vor fi proiectate filmele: "Le Chaos" (2007, Egipt/Franţa), de Youssef Chahine şi Khaled Youssef, "Eldorado" (2008, Belgia/Franţa), de Bouli Lanners, şi "35 Rhums" (2008, Franţa/Germania), de Claire Denis.

Festivalul va include, în programul de duminică, documentarele "Memoria del saqueo/ Memoire d'un saccage" (2004, Elveţia/Franţa/Argentina), de Fernando E. Solanas, şi "Jacques Rivette, le veilleur" (1990, Franţa), de Serge Daney şi Claire Denis, şi lungmetrajul "36 vues du Pic Saint-Loup" (2009, Franţa/Italia), de Jacques Rivette.

Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante: Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer".

Filmul, ce are la bază piesa de teatru cu acelaşi titlu a Andreei Vălean, va intra în cinematografele româneşti pe 26 martie.
 
Biletul costa 7 ron confrorm Institutului Francez Bucuresti.

Principalele curente ale marxismului la Curtea Veche

Vineri, 19 martie 2010, la ora 18:00, la Ceainăria Cărtureşti (Arthur Verona) are loc lansarea volumului Principalele curente ale marxismului. Vârsta de aur al autorului Leszek Kołakowski. La eveniment vor participa: Vladimir Tismăneanu, Ioan Stanomir, Mihail Neamţu, Jarosław Godun şi Brânduşa Palade.


Vârsta de aur, cel de-al doilea volum al trilogiei lui Lezsek Kołakowski, Principale curente ale marxismului, prezintă istoria intelectuală a Internaţionalei a Doua comuniste, de la „ortodoxia germană” a lui Kautsky pînă la bolşevismul revoluționar al lui Lenin. Kołakowski expune analitic, cu o vigoare critică plină de luciditate şi, pe alocuri, de ironie, cele mai importante teze ale principalilor intelectuali marxişti europeni din perioada 1889-1914: Kautsky, Bernstein, Jaurès, Sorel, Lafargue, Labriola, Rosa Luxemburg, Kazimierz Kelles-Krauz, Ludwik Krzywicki, Stanisław Brzozowski, Max Adler, Rudolf Hilferding, Plehanov, Lenin. Cunoaşterea erudită a istoriei marxismului şi profunda reflecție asupra ideilor sale care au transformat istoria, deşi, desigur, nu în modul cel mai fericit, fac din această lucrare o capodoperă a gîndirii politice şi a istoriei intelectuale a secolului XX. Lucrarea se adresează celor interesaţi de filosofie politică şi de istoria intelectuală a marxismului.

Volumul beneficiază de o traducere excelentă realizată de un grup de tineri cercetători în Ştiințe Politice (Cătălin Cîndea, Emanuel-Nicolae Dobrei și Bogdan Florian), atent citită și unificată de Tereza-Brînduşa Palade.

via Curtea Veche

Sustine-ma la RoBlogFest 2010

Roblogfest este unul dintre cele mai importante evenimente ale anului in ceea ce priveste bloggingul in particular sau comunitatea de internet din Romania in general. Singura competitie nationala care premiaza excelenta din blogosfera - popularitatea, profesionismul sau modul de folosire a mediului din jurul unui blog. Prima editie a avut loc in 2006 din initiativa lui Dragos Novac cu scopul coagularii comunitatii bloggerilor din Romania.

Anul acesta "Chestii Urbane" este inscris la categoria Personal & Infotainment - Blog colectiv.
L-am inscris la aceasta categorie datorita prezentei si altor autori (in ultima vreme mai ales) in afara de subsemnatul "pisi blogger" (ca tocmai mi-am adus aminte astazi de porecla asta). Ei bine...mi-ar face placere sa stiu ca pot conta pe votul tau insa oamenii de la Roblogfest au impus conditia de a-ti face un cont pentru a putea vota. Nu dureaza mult sa faci acest cont si nu este nevoie sa introduci multe informatii asa ca daca ti-a placut deosebit de mult ceea ce am scris aici sau te-a enervat la culme ceea ce am scris aici, daca te-am promovat sau ti-am promovat evenimentele rogu-te aloca un pic de timp si pentru noi si ofera votul tau. Contam pe el si cel mai important as vrea sa stiu si cine voteaza asa ca poti lasa un comment cu numele tau sau da un mail la chestiiurbane@gmail.com iar la finalul votarii pe 18 martie voi cauta in tolba cu cadouri si iti voi oferi un cadou drept recunostiinta. Cadourile sunt compuse din DVD-uri cu filme, carti, vouchere pentru achizitionarea de varii produse cosmetice si audiobook-uri.
Daca te-am convins sa ne votezi iti multumesc, daca nu te-am convins ei bine tot iti multumesc pentru ca ne citesti si asta este ceea ce conteaza cel mai mult pentru mine si restul echipei.

Later edit: Vei observa in dreapta un banner care te invita sa votezi in cadrul aceleiasi competitii si blogul lui Petru - "Umblu Liber" (acesta este inscris la categoria "Cel mai popuar blog") si te rog sa-i oferi si lui sprijin.

Simt o rusine

Simt o rusine...si inca o mare rusine cand ma gandesc la multe chestii de care am putut vreodata sa ma plang. Simt o mare rusine de ceea ce am considerat ca fiind apropiat unei apocalipse dar de fapt era doar un episod pasager asemanator unuia cu un scenariu prost din seria "Friends".
Simt o mare rusine cand afirm uneori ca e cam "rahat ceea ce traim" si in aceeasi vreme stiu ca nu sunt singurul ce isi adapteaza astfel discursul. Sunt si altii ce isi considera problemele ca fiind mult mai importante decat sunt ele in fondul lor. Uneori insa soarta ne loveste fix in moalele capului si daca avem macar un pic de inteligenta (iar voi cititorii stiu ca aveti) si nu suntem chiar niste idioti ce se gandesc doar la propria lor viata si avutie atunci ne cam dam seama ca ar trebui sa simtim o usoara rusine.

Diseara de la orele 21:00 in club Jukebox se petrece un concert caritabil organizat de prietenii Cristinei Dinu. Este ultimul sau strigat de ajutor pentru a putea strange cei 8000 de euro de care mai are nevoie pentru transplantul ce ii poate oferi speranta de a trai.
Vor canta : Alexandrina, Nicu Covaci, Ovidiu Lipan-Tandarica, Bogdan Bradu, Ionut Contras, HiQ, Artanu, Byron, Silent Strike, Trupa Jukebox, Pasager, Marfar, Popas, Daniel Lazar, Coyote Chicks.
Pretul biletului - 30 lei.
Biletele se pot achizitiona in ziua evenimentului la Jukebox Club si Restaurant sau la intrarea in sala.
 Iar daca vrei si crezi ca poti ajuta atunci sper sa fii prezent in Jukebox de la 21:00.
Spuneam ca simt o rusine....da simt o rusine pentru ca pana la urma, fino alla fine, nu exista ceva mai dureros si mai panicant si mai dezarmant decat gandul ca esti bolnav si ca ai nevoie de o suma imensa pentru un transplant sau altfel vei muri. Simt o mare rusine ca propriile mele griji par a fi mai importante decat orice altceva pe Pamant....si voi continua poate sa cred asta doar ca in acelasi timp nu voi uita de cauzele carora le pot fi de folos.
Iti recomand sa citesti si articolul "Frica ei si teama mea" de Bianca Oanea.

Festivalul Filmului German

In perioada 11 – 14 martie 2010, Noul Cinematograf al Regizorului Roman (Muzeul Taranului Roman, Str. Intrarea Monetariei, nr.3) gazduieste o noua editie a Festivalului Filmului German.
Biletul costa 10 lei iar programul poate fi gasit aici.
Personal recomand filmul eveniment al acestei editii a festivalului, "Alle Anderen".
Filmul realizat de regizoarea Maren Ade este o drama romantica ce prezinta povestea unui cuplu aflat in vacanta in Mediterana ce se confrunta cu problemele classice ale unui cuplu.
Lipsa de sens a vietii de cuplu e in cazul lor ca un neon de spital care traverseaza tot filmul. E discret si suplu. In jurul luminii, cei doi cauta solutii, dar nu gasesc nimic. Trebuie spus ca relatia dintre cei doi nu e falimentara pentru ca filmul sa fie despre ceva; faptul ca nu au practic motive sa “fie impreuna” nu e o fatalitate. De altfel, tonul lui Ade e foarte detasat. Folosindu-se de Gitte si Chris, regizoarea/scenarista arata ca, dincolo de evenimentele care constituie un cuplu, nu exista o esenta. Si ca asta nu e tragic, nu trebuie sa duca la sinucideri sau monologuri pe malul marii. E doar o fateta (care trebuie invatata) a “conditiei omului modern”.
Filmul a obtinut in 2009 3 premii la Festivalul de Film de la Berlin: Premiul Femina, Ursul de Argint pentru Cea mai buna actrita in rol principal precum si Ursul de Argint pentru regie.
El va fi prezentat in cadrul festivalului joi 11 martie de la orele 18:00, vineri 12 martie - orele 20:30 si duminica 14 martie de la orele 20:30.

Sunt suma tuturor femeilor

Citesc Pandora's si imi place deoarece parte din femeile ce scriu acolo au pareri comune cu mine insa ele le pot "articula" mult mai bine decat as face-o eu in scris.
Recunosc ca am preferatele mele si incep lectura cu articolele lor. Iar aici este vorba, astazi chiar, despre una dintre cele pe care le-am descoperit si le citesc cu maxima atentie. Este vorba despre Antonia Tucheac. Acum fix 3 zile citeam articolul sau "Suntem suma tuturor bărbaţilor" si mi-am dat seama ca de fapt si eu sunt suma tuturor femeilor din viata mea. Sper ca Antonia sa nu-se supere ca ii preiau cu copy si paste articolul si de asemenea pentru faptul ca am modificat ultima fraza...iar acesta este de fapt cadoul meu pentru voi cititoarele acestui blog de ziua voastra - "La Multi Ani!"

"Suma celor care au fost şi care vor fi. A celor mulţi sau puţini, a unicului. A tatălui, a soţului, a amantului, a fratelui. Suntem ceea ce ochii celui care ne priveşte pe stradă vor să fim. Suntem îndrăgosteala lor şi sacrificiile nebune pe care le fac pentru noi. Suntem orele de shopping la care sunt imuni doar pentru noi. Suntem orele de aşteptare în care privim la ceas ca la obiectul mântuirii şi florile pe care ni le dăruiesc cu degete lungi care caută suflete.

Suntem cafeaua lor de dimineaţă sau amarul de zi cu zi. Suntem caractere puternice datorită lor şi oameni slabi doar pentru că nu i-am lăsat să ne înveţe sufient.

Suntem taţi care ne-au crescut, cu sacrificii sau fără, şi iubiţi cu drame în miezul nopţii. Suntem farfurii sparte şi revelioane cu confetti.

Ne găsiţi adolescente pe rândurile din spate ale unei săli de cinematograf sau pe culoarele unei şcoli generale. Mirosim a cofetărie şi a plimbări pe Magheru.

Suntem drame sau poveşti cu final fericit, regăsiri şi despărţiri în gări centrale, aburi de iarnă sau toropeli de vară. Ne purtăm paşii în existenţe paralele, în locurile unde paşii noştri şi ai lor au călcat împreună.

Suntem momente grele, negre şi cleioase în care ne-am odihnit inimile pe umerii lor. Suntem cursuri împrăştiate nervos în certuri la facultate şi bilete lăsate în bancă, lângă un fir timid de floare.

Suntem nervii lor în trafic şi rareori prietenele lor de bere.

Timpul lor pierdut sau câştigat sau regretul lor, dragostea lor imposibilă sau soţia lor pentru tot restul vieţii. Suntem mamele copiilor lor sau prietenele lor. Suntem mâna din mâna lor.

Suntem tatăl ce trăgea pe stradă fetiţa de patru anişori care încerca să ţină pasul. Suntem mirosul de portocale şi fanteziile lor. Ne poartă în paharele cu vin, în portofele sau în multele sertare din suflet. Ne respectă şi ne fac puternice.

Curgem lin pe autostrăzi şi ne oprim, uneori, în caramboluri, suntem copiii pe care i-am făcut sau pe care i-am pierdut. Suntem ochii lor îndreptaţi către ochii noştri şi biserici cu prieteni îmbrăcaţi festiv.

Suntem minunile lor. Sau nu."

Suntem femeile din viaţa noastră la fel cum si voi doamnele si domnisoarele trebuie sa recunoasteti ca suntem barbatii din viata voastra chiar daca va convine sau nu, fiecare ne lasam "urmele" in viata celuilalt.
Maine va fi o alta poveste...sau poate aceeasi!

Postare de 8 Martie sau Sa nu uitam de ce iubim femeile …

De vreo saptamana am deschis pe pagina mea de Facebook un subiect legat de ziua de 8 Martie (a.k.a. Ziua Internationala a Femeii sau Ziua Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace Internationala), mai exact am cerut prietenilor (femei si barbati deopotriva) opinii si raspunsuri cat mai personale la “De ce iubim femeile?” 

Printre raspunsurile cele mai frumoase, mai bine spuse, mai originale, care merita a fi consemnate se numara:

-          - Iubim femeile “pentru ca sunt nehotarate, dezordonate, vorbesc mult si cicalesc si mai mult; sau pentru ca sunt focusate, ordonate, mamoase etc. sau mai bine pentru ca nu stiti niciodata ce gandesc si ce vor face in secunda urmatoare”(Loredana)

-          - Pentru ca fara ele viata ar fi prea stearsa, "necondimentata" :) Si pentru ca "pot sa trec printr-o viata de cosmar daca traiesc o clipa un vis" (George)

-          - Pornind de la prezumtia ca le iubim, noi baietii, de ce le iubim ? Pai probabil din acelasi motiv pentru care marea majoritate a oamenilor adora si adopta diverse zeitati si credinte...pentru a-si justifica slabiciunile, esecurile, frustrarile, nereusitele...e nevoie mereu sa ai pe cine sa arunci vina si responsabilitatea...dar asta nu inseamna ca le iubim, ci ca le folosim prezenta... (Tudor)

-          - Ena considera “ca pentru foarte putina atentie si iubire, noi vom fi acolo langa voi, barbatii, atunci cand veti avea mai multa nevoie de noi”

-          - Iubiti femeile tocmai pentru ca, de cele mai multe ori, ele se indragostesc de barbatii nepotriviti, spune Raluca

-          - De ce le iubim? La o prima strigare ar fi simplu! Pentru ca au sani si fund care ne atrag! Pentru ca le place shoppingul! Ne place si noua dar nu vrem sa recunoastem! Pentru ca le dam cardul si codul pin, pentru ca vorbesc mult, pentru ca plang mai mult ca noi, pentru ca ne satisfac nevoile sexuale, pentru ca ele gatesc, ne ingrijesc, pentru ca ne place cum ne privesc, pentru ca ne fac sa ne simtim importanti! Fara femeie nu ar fi arta, literatura, nici muzica! Fara femeie n-am avea civilizatie. N-am avea copii, nu am sti ce e ala sarut, imbratisare, mangaiere, dragoste, dragoste materna! (Emil)

-          - Iubim femeile: in primul rand, instinctiv - cand ne nastem (mamele noastre, bunicile noastre etc. - depinde cine ne creste), in al doilea rand ca prietene si-n al treilea rand ca fiinte deosebite care ne completeaza si ne potenteaza propriul eu, care ne atrag si ne inspira, care ne motiveaza si ne fac fericiti  (Cristina)

Multumesc tuturor celor care si-au adus contributia cu cate o opinie.

Chiar daca, in decursul timpului sunt multi cei care au incercat sa ofere raspunsuri la eterna, existentiala si pana la urma foarte fireasca intrebare “De ce iubim femeile?”, scriitori, cantareti, filozofi, etc., chiar daca a curs foarte multa cerneala si s-au scris tone de carti, un raspuns clar si obiectiv inca se lasa asteptat… Poate chiar pentru ca nu il avem intr-o forma concreta, pentru ca firescul nu are nevoie de explicatii, pentru ca iubim picaturile de mister din esenta vietii sau deoarece complexitatea oamenilor (in special a femeilor) este mai presus de ceea ce putem exprima prin cuvinte. 

M-am ferit sa folosesc citate sau alte materiale preluate tocmai pentru a oferi o doza de “personalitate” acestui articol.

Sund dator si eu cu un raspuns, pe care il voi oferi prin prisma experientelor pe care le-am trait pana acum si a persoanelor la care ma raportez cand incerc sa imi exprim parerea. Astfel, pe mama o iubesc pentru ca m-a educat, mi-a purtat de grija si a stiut cand sa ma incurajeze si cand sa imi indrepte constructiv directia inspre cai mai “potrivite”. Femeia ca si prietena & iubita o indragesc pentru ca imi face zilele mai frumoase, pentru ca stie ca o iubesc si imi ofera reciprocitate, pentru ca respectul ei pentru mine este unul sincer, care nu o impiedica sa fie obiectiva, pentru ca e constienta ca fericirea “se invata” impreuna, pentru ca e pasionala si pasionanta, pentru ca zambetul ei in acele momente speciale este de neinlocuit, pentru ca ma poate surprinde (placut) in fiecare clipa, pentru ca stie sa ofere si sa primeasca afectivitate.

Aceasta este partea frumoasa si ma rezum strict la ea.

“La multi ani” tuturor doamnelor si domnisoarelor cu ocazia zilei de 8 Martie! Va multumim pentru ceea ce sunteti si pentru ceea ce suntem si noi, multumita voua!

De 8 Martie daruieste viata!

Scriam acum 1 saptamana aici despre povestea Cristinei Dinu. Ai vazut in partea dreapta un banner ce te roaga ca macar sa dai click sa afli mai multe despre ce este vorba. Sper ca unii dintre voi ati facut macar asta si mai sper ca unii dintre voi ati dat macar un SMS de 2 euro pentru a o putea ajuta.
Initial Cristina avea nevoie de 80.000 de euro, acum mai are nevoie de fix 9.000 euro.
Astfel revin : Trimite un SMS la 879 pentru a dona 2 euro, in perioada 5 februarie - 14 martie
*numar apelabil in retelele Orange, Vodafone, Cosmote. Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.
De asemenea poti da click aici pentru a citi ultimele noutati pe care Cristina ni le-a pus la dispozitie si tot acolo poti afla intreaga poveste.
Va rog ca impreuna sa reusim s-o ajutam. Pana la urma cu totii stim ca de fapt acesti 2 euro nu inseamna mare lucru insa printr-un efort cumulat pot fi exact diferenta intre a trai si a muri...si chiar nu exagerez cu nimic facand comparatia asta. Da-ti un SMS si poate de 8 martie reusim sa-i oferim un cadou Cristinei : viata.
Succes Cristina!

Austrian Hours la Green Hours

Joi 4 martie la ora 21.00 are loc al patrulea concert din seria Austrian Hours @ Green Hours, susţinut de Michaela Rabitsch și Robert Pawlik din Viena.

Pentru Austrian Hours @ Green Hours Forumul Cultural Austriac şi clubul de jazz Green Hours au invitat cinci formaţii de jazz de renume internaţional din Austria, ce vor prezenta un program muzical diversificat. Instrumente ca saxofonul şi acordeonul, dar și vocea omenească alternând cu trompeta se vor afla în prim plan. Sperăm că improvizaţiile şi elementele muzicale tradiţionale din jazz-ul european vor face ca aceste concerte să reprezinte un adevărat regal auditiv.

Michaela Rabitsch, cântăreaţă, compozitoare și instrumentistă de top în muzica de jazz la trompetă, împreună cu ingeniosul ei partener, compozitorul și instrumentistul la chitară Robert Pawlik, vor prezenta “Moods” , ultima lor creaţie și prima lor înregistrare cu compoziţii în exclusivitate originale, care reflectă esenţa creaţiei lor
curente. Faptul că cei doi au studii aprofundate ale repertoriului standard de jazz și ale unei mulţimi de alte genuri muzicale apropiate de jazz le dă posibilitatea de a-și extrage de aici un bogat vocabular muzical. A le asculta muzica înseamnă a descoperi noi orizonturi ale paletei auditive.
www.michaelarabitsch.com si Myspace

500 via Lecturi Urbane

500 de postari...wow, chiar nu credeam ca voi ajunge chiar aici dar uite ca pana la urma "Chestiile Urbane" au supravietuit si castigat. Nu pot decat sa va multumesc voua ce cititi si de asemenea celor ce au scris aici alaturi de mine (Andreea) si o fac sau vor incepe s-o faca (Bogdan si Narcissa).
Tocmai m-am intors de la Lecturi Urbane. Prima mea experienta la aceasta serie de evenimente si pot spune una cat se poate de placuta. Am ajuns cu colegul Bogdan la Unirea si am vazut oamenii....foarte multi reuniti de acest concept iar fiecare pregatit sa convinga un "strain" ca trebuie ca sa citeasca o carte.
Am urcat in metrou si fuga inspre Pipera. Metroul era al nostru pentru ca pana la urma la orele 19 si ceva nu prea era mare "popor" ce sa il populeze inspre Pipera.

De acolo...fuga inspre Berceni si aici a fost o mica "ruptura" cand unii am coborat la Unirea iar altii au mers mai departe. Eu am "gresit" ca si altii coborand dar pana la urma a fost o experienta geniala pe care abia astept s-o repet.Am avut o carte pe care am facut-o pana la urma cadou (Maryse Vaillant - "Cum Iubesc Femeile") pe care am "donat-o" unei domnisoare din metrou ce se tot uita inspre mine. Ea a fost surprinsa, m-a ascultat povestindu-i despre Lecturi Urbane si emotia ia crescut in momentul in care i-am spus ca poate primi acea carte, mi-a multumit, mi-a spus "pa!" si a deschis-o....daca vrei primi la urmatoarea editie a Lecturilor Urbane cartea atunci sa stii ca a trecut deja pe la 2 oameni si ar fi bine ca dupa ce o citesti s-o oferi mai departe!
Lecturi Urbane....un event ce deja va deveni fenomen si un event la care te poti bucura ca oferi senzatii sub forma de "aventura beletristica" dar poti cunoaste si oameni noi (cum sunt Ioana, Alina - cu care am confundat coborarea la Unirea, Octavian sau Alexandra - ce citea un Baudelaire in franceza) ce impart la fel ca tine bucuria lecturii urbane! Multam Civika, Adrian Ciubotaru si tuturor celor ce au participat la Lecturi Urbane.....va asteptam si pe voi ceilalti iar voua de la Lecturi - ne vedem pe Matasari 17 dak ma invitati:)

Later edit: poze click aici si promitem ca data viitoare sa venim si cu al nostru fotograf sef!
Later edit 02: poze si aici iar Alexandra mi-a spus ca am facut o confuzie...dar o astept data viitoare :)

Zi-le de Martisor! (postare de inceput de primavara)

Prin definitie, martisorul este un obiect de podoaba legat de un snur impletit din fire albe si rosii, traditie specifica romanilor, dar intalnita si la alte popoare balcanice. Primirea in dar si purtatul martisorului sunt semne ale sosirii primaverii.
Miturile legate de martisor fac referire la Soare, la primavara, la ghiocei si la iubire, originile fiind inca invaluite in mister. Se considera ca sarbatoarea a aparut pe vremea Imperiului Roman, dar in Romania s-au gasit amulete asemanatoare martisorului datand de acum aproximativ 8000 de ani.
In prezent, martisorul este purtat intreaga luna martie si se crede ca aduce belsug in casa. Bineinteles, exista specificitati ale traditiei de la o zona la alta.
Cam aceasta ar fi prezentarea clasica a martisorului, asa cum ar aparea prin carti. Pentru ca imaginea sa fie completa, nu trebuie sa uitam ca martisorul mai inseamna si altceva:
- un business foarte profitabil, din punct de vedere economic, o perioada a anului (care impreuna cu Ziua Femeii) in care mai ales barbatii cheltuie bani frumosi pentru a “respecta traditia”, pentru a face cadouri – de la un simplu martisor sau un buchet de ghiocei pana la cadouri scumpe si fitzoase;
- o oportunitate de a profita de faptul ca esti femeie, implicatiile in acest caz fiind nenumarate: de la o simpla angajata, la majoritatea femeilor care lucreaza in invatamant, mai ales ca educatoare si invatatoare, la femeile de top-management care aduna cu aceasta ocazie zeci, daca nu sute de martisoare, cadouri si basculante de flori, toate aceste insotite de “un tratament special”, mai permisiv, mai “de sarbatoare” din partea sefilor, colegilor, prietenilor, etc.
- sansa pentru marile corporatii, si de ce nu, companiile mai mici, de a-si fideliza angajatele prin cadouri, evenimente organizate special cu ocazia sarbatorii, intreg fenomenul putand fi supranumit “martisorul corporatist”
- ocazia perfecta de a te face remarcat, ca si reprezentant al sexului masculin: un martisor si o floare, sau o simpla felicitare, toate acestea “tintind” si doamne si domnisoare mai “greu accesibile”, pana la urma un astfel de gest simbolic putand reprezenta sansa de a deschide o usa sau macar de a o incerca

Incercand sa concluzionez, 1 martie, prima zi din primavara inseamna sanse si oportunitati pentru multa lume, o sarbatoare mai mult sau mai putin artificiala, care inca pastreaza o farama de frumos si de care merita sa ne bucuram, impreuna cu reprezentantele sexului frumos din jurul nostru.

Astazi, in contextul acestei zile speciale, o prietena mi-a spus “daca doamnele si domnisoarele de langa tine zambesc, precis zambesti si tu”; asa este: eu cand vreau sa zambesc, zambesc admirativ.

O primavara cu cat mai multe zambete ... impartasite!

B'ESTFEST 2010 anulat

Ca urmare a perioadei de recesiune ce afecteaza inca numeroase ramuri ale economiei globale, compania organizatoare a B'ESTFEST - Emagic - a luat decizia de a amana editia de anul acesta a festivalului.

''B'ESTFEST a crescut an de an, si un eveniment de aceasta talie necesita costuri enorme, care intr-o piata afectata de restrangerea bugetelor de marketing si advertising nu pot fi sustinute exclusiv din vanzarea de bilete. Am obisnuit publicul cu o anumita notiune a ceea ce inseamna un festival non-liniar de minim trei zile, cu mai multe scene, peste 30 de artisti si diferite alte atractii. Anul acesta conceptul de B'ESTFEST nu ar putea avea loc in aceleasi conditii, prin urmare am preferat sa amanam cea de-a patra editie, asa cum de altfel si festivaluri internationale precum Glastonbury, Leeds/Reading, Pukkelpop sau Melt! au facut de-a lungul timpului.'' a declarat Laura Coroianu, CEO Emagic.

Show-ul deja anuntat al trupei Faithless, nu va fi anulat, urmand sa se desfasoare la data stabilita, pe 16 iulie sub un alt concept. Mai multe detalii despre locatie si bilete urmand a fi facute publice in perioada urmatoare.
via B'Estfest

A fost frumos in 2009 si simt o tristete pentru lipsa sa in 2010.