Editura Curtea Veche, 2008
Traducere Alina Cantacuzino
“Fiecare dintre noi are obligaţia morală să răspundă pentru faptele sale şi pentru spusele sale, ba chiar şi pentru tăceri, da, pentru tăceri, pentru că şi cele nerostite urcă la ceruri şi Dumnezeu le aude şi numai Dumnezeu le înţelege şi le judecă, aşa că atenţie mare la ce trecem sub tăcere”.La asta se reduce totul, la faptul că nu suntem vinovaţi numai pentru ceea ce facem, ci şi pentru ceea ce nu avem curajul să înfăptuim. Judecata, însă, nu o aplică Dumnezeu, ca în citat, ci însuşi povestitorul. Romanul lui Bolano este o spovedanie pe patul de moarte, o spovedanie către sine, pentru că înaintea divinei Judecăţi de Apoi este Judecata cea dintâi, a omului de către el însuşi, la capătul vieţii. Şi, deşi pentru toată lumea părintele Urrutia, preot şi critic literar, trece drept un om brav şi un “chilian sclipitor”, în ciuda faptului că ne jură, în prima pagină, că poate da socoteală pentru tăcerile lui, muribundul nu se simte împăcat cu viaţa sa.
Continuarea aici
2 comentarii:
Ohhh....nice, citim o noua colaboratoare?
Nu stiu, mie imi place, voi ati vrea?
Trimiteți un comentariu