Christopher Nolan dovedeste – inca o data pentru cei care l-ar banui de noroc chior in cealalta mare realizare labirintica a carierei sale, Memento – ca are o minte puternic creativa si profund logica. Cu Inception, care s-a plantat ferm in box office-ul american, cu surle si trambite si samburele dezbaterilor longevive, Nolan da o lovitura de maestru, cucerind publicul si criticii deopotriva. Mai mult, el scutura o ramura din arborele cunoasterii care de la Matrix incoace n-a mai rodit asa un mar Newton-ian. Abordand problema realitatii vazuta ca o suma a perceptiilor, deci care se preteaza denaturarii, Inception este un film care nu va expira prea curand. Dimpotriva, are toate sansele sa intre in tagma elitista a cult-urilor perene.
Nu l-as subsuma pe Inception din start in categoria SF-urilor pentru ca, in esenta lui, sondeaza psihologia umana si ii dedica un rol cel putin la fel de important ca cel rezervat actiunii, efectelor speciale si universurilor paralele imaginate de scriitor (acelasi Nolan care semneaza si regia). De fapt, nici nu este vorba despre o dedublare a realitatii, ci despre vise – cu alte cuvinte, perspective subiective, intens personale, asupra ei si derivate din ea. Insa, noutatea conceptiei lui Nolan, care imprima filmului coloratura fantastica, este “visul impartasit”, un taram oniric al unuia in care pasesc mai multi, cu scopuri deseori ilicite…
… si, e de la sine inteles, imorale. Leonardo DiCaprio este Cobb, un expert in extragerea informatiilor din subconstientul unui subiect sedat, si un fugar vanat de compatriotii americani – desi, in mod curios, nu pentru crima invadarii mintilor, ci una mult mai prozaica. Pe parcursul filmului, el se preumbla intre tari care preferabil nu au contract de extradare cu SUA, cautand totusi o modalitate de a se intoarce la cei doi copii ai sai. Cand i se prezinta ocazia, sub forma unui ultim asediu mental comandat de o corporatie japoneza, Cobb se napusteste cu tot arsenalul asupra tintei lui, mostenitorul corporatiei rivale Fischer. Insa de data asta, sarcina nu presupune extragerea de informatii, ci sadirea uneia in speta – prin asa-numitul “inception”, inceputul, sau procesul de originare a ideilor.
In cardasie cu alte personaje talentate – un chimist, o arhitecta, un researcher si un falsificator – Cobb va crea o reverie complexa unde subconstientul lui Fischer Junior (Cillian Murphy) va fi supt, invadat si pacalit in asa fel incat sa se creada initiatorul ideii de nimicire a corporatiei lui Senior. Grosul povestii se petrece, deci, in straturi de vis, prin inecuri succesive ale subiectului si ale echipei de navalitori in profunzimi mentale mereu mai periculoase. Odata sedat si inserat in visul lui Fischer, problema demiurgului Cobb – una dintre ele, cel putin – este evitarea proiectiilor aduse cu sine din propriul subconstient, unul chinuit de amintiri si remuscari.
Citeste articolul complet aici
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu