Inceput de final de saptamana cu zapada, frig, continuarea nelinistiilor gresit construite pe un calapod a carui existenta inca ma chinui sa o gasesc. Apare soarele, sunetele devin mai clare, si incet - incet se cladeste clipa aia cand incepi sa simti frigul, sa simti aerul cum iti invadeaza plamanii, sa privesti spre soare cu bratele larg deschise si cu mintea in muzica ce iti invadeaza creierul blocat de nesansa unei saptamani de rahan pe inceput de final de an. De ce ne complicam singuri existenta? De ce alegem sa ne bucuram de nefericire in loc de fericire? Who knows....poate pentru ca suntem oameni complicati.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu