LECTURE @PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon)
FB event: www.facebook.com/events/
În anii '90, teoreticianul stabilit în Hamburg, Michael Lingner, a introdus prin intermediul a două texte datorate "Teoriei Sistemelor" lui Luhmann, conceptul de "post autonomie"; termenul este apropriat din anii '70 ca răspuns la lucrarea lui R. Barthes, "Moartea Autorului". Aceste texte parcurg într-un mod brutal logica inerentă a artei ce a condus la impasul cunoscut ca "arta postmodernă", consecințele unei arte neevoluate care își continuă parcursul pe direcția postmodernismului și care trasează un drum ce se izolează de acel impas.
Deși Lingner nu a descoperit o ieșire din această dilemă, o situație ce propunea o regândire fundamentală a artei și a conceptelor artistice, acest lucru a prevăzut potențialul inerent al post autonomiei. În timpul anilor ’90, autorii ulteriori au dezvoltat descrieri asemănătoare ca formă, ce propuneau, de asemenea, divizări radicale în lumea unei arte normalizate, sub forma unor greve artistice. Aceste greve reprezentau refuzul de a contribui la producția industriei artistice, în maniera grevei artistice a lui Gustav Metzger, fără a o copia pe aceasta. Acum putem vedea cum gândirea ce gravitează în jurul post autonomiei în această etapă elementară, fie a căutat să interogheze simptomele postmodernismului, sau să găsească soluții care sunt prea radicale pentru a fi aplicate. La începutul noului secol aceste idei au căpătat dezvoltări ulterioare.
În anul 2008, Peter Osbourne, Charles Esche și Jeff Wall au redefinit post autonomia ca o practică alcătuită dintr-un set de teorii care cercetează "arta post-conceptuală". Contextualizată în forma bienalei de artă, post autonomia interoghează conturul bienalei, colonizarea și globalizarea, adică întinderea spațială a unei tradiții eurocentrice. Mai recent, teoreticieni ca Pamela Lee (“Leaving the Art World”) se adresează problemei post autonomiei în termeni mai generali ce se referă la o regândire a conceptului de autonomie și a numeroaselor ei permutări sau la o susținere a acțiunilor radicale propuse de autorii timpurii. Cu toate acestea, în retrospectivă, post autonomia are mai mult sens luată ca un ansamblu de descrieri și ar fi mult mai metodic să ne raportăm la aceste descrieri ca reprezentând dificultățile și complexitatea cu care ne confruntăm atunci când folosim termen i sau concepte care nu descriu în mod adecvat status quo-ul.
Acestea fiind spuse, post autonomia poate fi privită ca cea mai timpurie însemnare, nu a postmodernismului, ci a neoliberalismului, misiunea de a înțelege arta de a conștientiza că suntem martorii propriei noastre goliri.
David Goldenberg este un artist londonez. În 2014 va publica o carte ce cuprinde texte și proiecte care cercetează subiectul „post autonomiei”. A expus în cadrul The Caspian Biennial Convention; expoziție paralelă la Venice Biennial, 2013; participări expoziționale în cadrul primei ediții Land Art Biennial of Mongolia, 10th Istanbul Biennial, la Institutul de Artă Contemporană din Philadelphia, la Galeria Shedhalle din Zurich, 6th Sharjah Biennial, Tate Modern, Institutul de Artă Contemporană din Londra și multe altele. Între 2010 și 2011 a realizat zece emisiuni pentru Resonance FM Radio ce examinau subiectul "post autonomiei". Trăiește și lucrează în Londra.
Imagine: “In search of Post Autonomy”, performance, 1 Iunie 2013, Bienala de la Veneția. Cretă pe marmură cu broșură găsită, St. Mark’s Square. În colaborare cu Ioana Pioaru, Kate Kotcheff, Andrea Lind-Valdan. Copyright David Goldenberg www.postautonomy.co.uk
---
PAVILION center for contemporary art & culture proudly supported by UniCredit Tiriac Bank
Str. C.A. Rosetti nr. 36 (crossing with Str. Jean Louis Calderon),
Bucharest 020015, Romania
T: + 4 021 310 5469
E: pavilion@pavilionmagazine.org
www.pavilioncentre.ro
Facebook: www.facebook.com/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu