Atunci
când ne gândim la o acumulare de obiecte, căutăm intuitiv o relație
fluidă între părți, pe baza unui model de frecvențe relative. Punerea în
scenă a unei acumulări de obiecte nu constituie un spațiu productiv,
cât mai degrabă o „practică spațială”, pentru care avem nevoie de
imaginație.
Prin “In the room with dead acoustics, ritual is a matter of fuzzy
logic,” Paul Ștefan Barbu își elaborează obiectele după manualul de
referință al unui asamblaj. Obiecte găsite și resturi. Un amestec de
lucruri existente într-un exces de materiale încurcate de antiteza lor
formală. Barbu își deconstruiește propria mitologie a unui univers
post-Dota, care înglobează geneza unei lumi guvernate de ființe,
creaturi și zeități, în modele tridimensionale, aranjate în sisteme
spațiale specifice. Ochiul ne este angajat într-o lume a
particularităților, care cer atenție, ca niște veritabile puzzle-uri
vizuale. Barbu împrumută asamblajelor prezență, animând dimensiunea
socială a materialului. Pe măsură ce își pierd funcția, istoria și
definiția, materialele folosite dobândesc o nouă conduită. Nu există
consens în reprezentare. Deși, în aparență, dau impresia de
lizibilitate, asamblajele par pline de viață imposibilă. Ori viața
imposibilă poate trăi doar într-un spațiu imposibil.
Expoziția este o structură deschisă, care absoarbe timpul în spațiul
narativ prin privirea spectatorului. Se creează o relație fluidă de
opțiuni și probabilități, agitate de câmpul de experiență proprii
fiecărui spectator/observator.
Curator, Simona Abagiu
“Lucrările mele explorează o manieră cinematografică de a raportare la
sculptură și la spațiu, fără implicații narative. Aranjamentele
arhitecturale / filmice și juxtapunerea obiectelor aleatoriu-găsite care
compun expoziția creează o experiență secvențială. Compoziția este un
eveniment în timp, o configurație închegată temporar de relația dintre
părți. Privitorului i se solicită disponibilitatea la o percepție
dinamică, liberă a se modifica prin apropierea de obiecte și explorarea
lor. Cred că sculpturile mele sunt multidimensionale, în sensul că
fiecare unghi oferă o perspectivă diferită.”
Expoziția poate fi vizitată între 15 Iulie și 13 August.
Paul
Barbu
Paul
Barbu trăiește și lucrează la Londra. Cu o înclinație către soluții
arhitecturale, construiește narațiuni în care domină tensiunea dintre
formă, proporție, lumină și structură, urmărind o estetică funcțională a
spațiului.
A studiat arhitectura la Ion Mincu, sculptura la UNArte și arte vizuale (MFA) la Universitatea Kingston din Londra.
“Practica mea este una interdisciplinară. Sunt fascinat de materialitate
și de metodele din spatele fiecărui aspect al creației și de aceea
procesul este elementul cel mai important al muncii mele. Chiar dacă am
un fundal solid în arhitectură, mă opun întregii idei de
concepție-execuție. Mă simt mult mai aproape de modul în care Robert
Rauschenberg și-a descris metoda, ca fiind o simbioză între artist,
materiale și starea de transă în care lucrează artistul. Simțul
improvizației este foarte important pentru mine - în momentul în care
simt că toate piesele și-au găsit locul, mă opresc și observ dacă
lucrarea este pe deplin formată. Această intuiție mă împiedică să mă
întorc și să
intervin asupra lucrărilor odată definitivate. Încerc să mă apropii de
procesele de gândire așa cum existau ele înainte ca ideea să fie pe
deplin formată.”
Expoziții (o selecție): One Grain @ Artworks Gallery, 2019, Cambridge (UK); Which work from whom @Stanley Picker Gallery, 2019, Londra (UK); Absolutely elsewhere; absolutely right here @ Kingston University, 2019, Londra (UK); How to grow up in 15 minutes @ ICR Londra, 2019 (UK); Meanwhile @ Kingston University, 2019, London (UK); How can a duck be a publication @ Kingston University, 2018, London (UK).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu