„Un
roman febril și inteligent, foarte concret, foarte vizual, erotic și familial,
psihologic și politic… mai mult decât un eveniment literar, unul
existențial” (Le Nouvel Observateur), „un imn al senzualității și
al inteligenței subversive”(L’Express), „un roman polițist, roman
libertin, socialist, feminist, roman al anilor ’68, este tot – tot ce e mai bun
din secolul XX” (L’Unità), „o poveste ce poate fi citită ca
text-companion, scrisă din perspectiva celor umili, a celebrului roman al lui
Lampedusa, Ghepardul” (Kirkus Reviews), acestea sunt doar
câteva dintre cronicile elogioase care au însoțit traducerea și publicarea cărții
în întreaga lume.
Scriitoare
și actriță, anarhistă, bisexuală, independentă Goliarda Sapienza
(1924-1996) este considerată astăzi una dintre figurile emblematice ale
mișcării feministe italiene. S-a născut în orașul sicilian Catania, într-o
familie de orientare antifascistă. Mama ei, Maria Guidice, a fost una dintre
figurile proeminente ale mișcării socialiste italiene, iar tatăl ei, Peppino
Sapienza, un cunoscut avocat socialist. La 16 ani, Goliarda s-a mutat la Roma împreună
cu mama ei, pentru a studia la Academia de Arte Dramatice. Timp de zece ani,
între 1940 și 1950, a fost actriță de film și de teatru. A lucrat, printre
alții, cu Luchino Visconti și Francesco Maselli.
Printre
romanele publicate de Goliarda Sapienza se numără Lettera aperta (1967), Il
filo di mezzogiorno (1969) și Io, Jean Gabin (2010).
Cel
mai important roman al său, Arta bucuriei, a rămas
nepublicat până după moartea autoarei. La doi ani de la dispariția Goliardei
Sapienza, soțul acesteia, Angelo Pellegrino, a finanțat publicarea integrală a o
mie de exemplare din Arta bucuriei de către Editura Stampa Alternativa, fără
prea mare succes de vânzări. Câțiva ani mai târziu, Pellegrino trimite câteva
exemplare din carte la Târgul Internațional de Carte din Frankfurt, unde romanul
este remarcat de un editor german, care, considerându-l o capodoperă care
merită redescoperită, aranjează publicarea lui. Editorul german îl transmite, la
rândul său, unui editor din Franța, unde cartea este publicată imediat,
înregistrând un important succes de critică și de vânzări: peste 300.000 de
exemplare vândute, la scurt timp de la lansare. Ca răspuns la succesul internațional,
editura italiană Stampa Alternativa reeditează cartea în anul 2003 și astfel
începe procesul său de reașezare în istoria literaturii italiene, drept una
dintre capodoperele secolului XX.
„Goliarda
scria așa cum citea, ca o cititoare, scria pentru cititorii cei mai puri și mai
îndepărtați, cu o dăruire lucidă și totodată pasională, afectuoasă și senzuală,
atentă la bătăile inimii unei opere mai mult decât la concepte și la forme.
La
idei, nu, la idei era foarte atentă — se definea ca o scriitoare ideologică,
făcându-și evident o nedreptate —, da, inima și ideile erau unica sa hrană
literară. În rest, scria cu adevărat pentru cititorii cei mai puri și mai
îndepărtați, singurii pe care reușea să-i simtă frățește aproape”, mărturisește
Angelo Pellegrino în prefața cărții.
Arta bucuriei a fost
scrisă de-a lungul a nouă ani, din 1967 până în 1976. Acest monumental roman sicilian, a cărui
poveste începe în anul 1900 și își urmează personajul principal, Modesta, pe
parcursul întregii perioade a secolului XX, este în același timp un roman al
maturizării, o poveste despre aventuri și descoperiri sexuale, o ficțiune autobiografică
și o schiță a trecutului moral, politic și social al Italiei. Născută într-un
mic sat sicilian și orfană la nouă ani, Modesta își petrece copilăria într-o
mănăstire crescută de maici. Senzuală, mândră și hotărâtă, Modesta vrea să
descopere bogăția infinită a vieții și astfel începe să distrugă toate
barierele sociale care îi împiedică căutările și împlinirea dorințelor sale. Îi
seduce atât pe bărbați, cât și pe femei și chiar uciderea devine acceptabilă ca
mijloc de înlăturare a unui obstacol în calea fericirii și a descoperirii de
sine.
„Goliarda
nu se recunoștea prea mult în Modesta — la urma urmei, Arta bucuriei nu
e un roman autobiografic —, răspundea ușor tulburată că Modesta e mai bună
decât ea, semn că Modesta poate fi chiar ea, dar amestecată și cu Beatrice,
Carlo, Bambù, Nina, Mattia și chiar cu bunica Gaia, mărturisește Angelo
Pellegrino, soțul Goliardei și primul editor al cărții.
Ediția
în limba română a cărții, disponibilă în librăriile fizice și online din
întreaga țară, apare în traducerea din
limba italiană și note de Corina Popescu.
ANANSI. World Fiction este cea mai recentă colecție dedicată traducerilor din literatura universală de pe piața de carte din România. Noul proiect editorial, coordonat de scriitorul și editorul Bogdan-Alexandru Stănescu, a fost lansat la finalul lunii septembrie 2020. Așezată sub semnul lui Anansi, zeul african al poveștilor, colecția ANANSI. World Fiction include cinci serii: Anansi. Contemporan – dedicată literaturii actuale, Anansi. Clasic – un spațiu al clasicilor secolului XX, Anansi. Mentor – ce reunește eseuri literare, Anansi. Ego – seria dedicată memorialisticii și Anansi. Blues – seria poeziei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu