Limba spaniolă, prin intermediul atelierelor de arte vizuale și muzicale, la Institutul Cervantes din București

Două ateliere-surpriză, de educație vizuală și muzicală în limba spaniolă, îi așteaptă pe copiii și adolescenții care au urmat cursuri la Institutul Cervantes din București. Cele două ateliere, plănuite pentru 19, respectiv 26 iunie, reprezintă un cadou de sfârșit de curs academic dedicat tuturor celor care au continuat să studieze limba spaniolă la cunoscuta instituție din Bulevardul Regina Elisabeta.
 
„Unul dintre lucrurile pe care le așteptam cu toții cu nerăbdare, după această perioadă extrem de tensionată și solicitantă a pandemiei, a fost să ne bucurăm din nou de artă, de evenimente, de întâlniri. Prin cursurile și activitățile noastre online de până acum, ne-am dorit să păstrăm o legătură cât mai strânsă cu iubitorii de limbă și cultură spaniolă și suntem bucuroși că am putut astfel să comunicăm și să continuăm să împărtășim o pasiune comună. Acum, că a venit în sfârșit momentul relaxării unui număr mare de restricții, ce mod mai frumos de a celebra o bine meritată întoarcere la normalitate decât printr-o invitație de a cunoaște, într-un cadru inedit, o parte din pictura și muzica din spațiul hispanic? Dăruim aceste două ateliere ca o formă de celebrare a frumosului și a libertății”, a declarat Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.
 
ARTE VIZUALE: PICTORI SPANIOLI CU CLARA DURÁN
Aceste ateliere educative au scopul de a prezenta artiștii emblematici spanioli ai secolului al XX-lea: Pablo Picasso, Joan Miró și Salvador Dalí. Obiectivul acestor ateliere este de a învăța limba spaniolă atât prin intermediul culturii, cât și prin cel al noțiunilor și tehnicilor artistice într-o atmosferă creativă și imaginativă. Copiii vor folosi creioane cerate și acuarele pe hârtie.
Clara Durán este o artistă spaniolă care locuiește și lucrează în prezent în București. A absolvit Arte Frumoase (Universitatea Complutense Madrid) cu studii la Universitatea Loyola din Chicago și a obținut diploma de master în Arte Vizuale (Universitatea de Arte din Londra). A primit mai multe burse și premii, iar lucrările sale au fost expuse la Madrid, Sevilla, Chicago, Londra, Norvegia, Évora și București.
 
RITMURI LATINE: PERCUȚIE CU FABIÁN SÁNCHEZ
Atelierele ne vor prezenta, într-o manieră simplă și didactică, instrumente din America Latină precum chajchas, chacarera și San Juanito. Vom începe cu o scurtă descriere a instrumentelor, materialul din care sunt realizate și importanța acestora în groove. Ulterior, fiecare participant va experimenta folosind elemente din viața de zi cu zi, descoperind sunetele și posibilitățile și se va juca și va interacționa cu ceilalți stabilind cu aceștia o conexiune prin ritm.
Fabián Sánchez este un artist columbian care locuiește și lucrează în prezent în București. A fost membru al Școlii de Artă „Circociudad” și director artistic și producător în cadrul Organizației Mentanegra Musical (Columbia), Krash Espectaculos (Columbia), Jime Orozco's Folk Ballet (Columbia), El Candado Theater (Argentina), Vizu Producciones (Ecuador).

Mircea Cărtărescu în dialog cu Fernando Iwasaki despre literaturile naționale

Cu ocazia sărbătoririi bicenetenarului independenței Peru și a 30 de ani de existență a Institutului Cervantes, Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează evenimentul Peru și România: despre literaturile naționale. Fernando Iwasaki și Mircea Cărtărescu în dialog, care va avea loc luni, 24 mai, începând cu ora 19:00, pe canalul de Facebook al Institutului Cervantes din București. Evenimentul va putea fi urmărit și pe pagina de Facebook a Ambasadei Republicii Peru în România (https://www.facebook.com/EmbajadadelPeruenRumania). Cei doi scriitori vor discuta despre importanța clasicilor, despre conceptul de literatură periferică, elementele comune și legăturile dintre literatura peruană și literatura română, precum și despre rolul acestora în construirea unei identități.
 
„Dacă există un cuvânt pentru a defini Peru, acesta este «diversitate»: diversitate geografică (mai mult de 80 de clime diferite, mare, deșert, Anzi, pădurea amazoniană) și diversitatea umană. Este țara «Tuturor Neamurilor» cum spunea scriitorul peruan José María Arguedas. La moștenirea indigenă s-au adăugat cea spaniolă, cu componenta sa arabă, apoi cea africană, mai târziu cea asiatică și, pe urmă, cea care a provenit de la alte țări europene și din Orientul Mijlociu. Cu acest metisaj, rezultat din îmbinarea de neamuri și tradiții și luând ca bază puternica sa cultură milenară, Peru actual continuă să lucreze pentru a construi o societate incluzivă, care să reducă breșele de sărăcie și inegalitate și în care fiecare persoană să găsească oportunitățile pentru dezvoltarea sa deplină și bunăstare.

Peru are o lungă tradiție literară care începe în secolul al XVI-lea cu primul scriitor metis al continentului american, fiul unei prințesei incașe și al unui conchistador spaniol: Inca Garcilaso de la Vega. 

Și, de asemenea, este leagănul poeților și scriitorilor universali precum César Vallejo, Blanca Varela, Julio Ramón Ribeyro sau câștigătorul Premiului Nobel Mario Vargas Llosa.”
(E.S. María Eugenia Echeverría Herrera, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Peru în România)
 
*
Fernando Iwasaki (n. 1961, Lima) este prozator, eseist, profesor universitar. A scris romanele Neguijón (Alfaguara, 2005) și Libro de mal amor (RBA, 2001), volumele de povestiri España, aparta de mí estos premios (Páginas de Espuma, 2009), Helarte de amar (Páginas de Espuma, 2006), Ajuar funerario (Páginas de Espuma, 2004), Un milagro informal (Alfaguara, 2003), Inquisiciones Peruanas (Páginas de Espuma, 2007), A Troya, Helena (Los Libros de Hermes, 1993), Tres noches de corbata (AVE, 1987). Povestirile sale au apărut în diferite antologii din Spania și America Latină, iar opera sa a fost tradusă în cehă, rusă, engleză, franceză, italiană, română și coreeană. Este profesor la Universidad Loyola Andalucía din Sevilla, unde locuiește din 1989, a fost profesor de istorie la Universidad Católica din Peru și profesor de științe politice la Universidad del Pacífico din Lima. Ca manager cultural, s-a ocupat de activitățile Fundației San Telmo de Sevilla (1991-1994) și a fost director al Fundației Alberto Jiménez-Becerril împotriva Terorismului (1998-2001) și al Fundației Cristina Heeren de Arte Flamenco (1996-2016). A ținut rubrici în diferite reviste, precum Diario 16 (1989-1996), El País (1997-1998) și La Razón (1999-2000), iar din anul 2000, are rubrică în ABC de Sevilla și este colaborator al suplimentului de weekend El País Semanal. În 2015, a câștigat Premiul Don Quijote la cea de-a XXXII-a ediție a Premiilor Rey de España pentru Jurnalism.
 
Mircea Cărtărescu (n. 1956, București),  autor extrem de apreciat de cititorii și criticii de pe ambele țărmuri ale Atlanticului, opera sa fiind tradusă aproape integral în limba spaniolă, a publicat peste 25 de cărți de proză, poezie, jurnalistică, eseistică și lucrări academice, precum și numeroase articole. Este profesor la Universitatea București, jurnalist, membru al PEN România și al Parlamentului Cultural European. Printre cele mai importante scrieri ale sale fac parte romanele Travesti, trilogia Orbitor, romanul Solenoid, volumele de proză scurtă Nostalgia, De ce iubim femeile, Melancolia, volumele de poezie Poeme de amor, Totul, Nimic, Levantul. Opera sa este tradusă în 25 de limbi, a primit majoritatea premiilor din domeniu în România, precum și numeroase recunoașteri internaționale, precum Premiul „Thomas Mann” în Germania (2018), Premiul Formentor în Spania (2018), Premiul „Gregor von Rezzori” în Florența (2015), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură (2015), Premiul orașului Leipzig pentru Armonie Europeană (2015), Marele Premiu pentru Poezie în Serbia (2013), Premiul Vilenica în Slovenia (2011).

Institutul Cervantes din București lansează Premiul pentru Cea mai bună traducere din limba spaniolă

Institutul Cervantes din București lansează, în parteneriat cu revista Observator cultural, un premiu anual dedicat celei mai bune traduceri din limba spaniolă, publicate în ediție originală în Spania sau în țările de limba spaniolă din America Latină.
 
Prima ediție se va desfășura anul acesta și are în vedere volumele apărute în 2020. Premiul va reveni traducătorului, însă înscrierea în competiție o vor face și editurile. Toate detaliile legate de calendarul competiției vor fi anunțate atât pe canalele de comunicare ale Institutului Cervantes din București, cât și pe cele ale organizatorului competiției, Observator cultural. Un juriu format din echipa săptămânalului Observator cultural, la care se vor adăuga specialiști în limba spaniolă din cadrul celor mai importante universități românești, va alege finaliștii și, în final, pe marele câștigător. Anunțarea câștigătorului se va face în cadrul Galei Premiilor Observator cultural, un eveniment de tradiție, ajuns anul acesta la cea de-a XV-a ediție.
 
„Ne dorim să oferim, prin Premiul pentru Traducere din limba spaniolă, o recunoaștere bine-meritată a muncii de multe ori ingrate și prea adesea neapreciate a hispaniștilor și traducătorilor din limba noastră comună, adevărați promotori ai învățării și răspândirii acesteia. În cinstea lor dedicăm acest premiu.” (Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București)
Premiul are ca scop creșterea interesului pentru cultura spaniolă prin traducerea operelor de referință. Ne dorim să devină un punct de reper în contextul relațiilor între Spania și România, cât și un element-punte cu toate culturile țărilor de limbă spaniolă.

Ne propunem ca Premiul pentru Cea mai bună traducere din limba spaniolă să devină un eveniment de tradiție, care să consolideze în peisajul de carte românesc prezența literaturilor de limbă spaniolă, atât de puternice, de proaspete și de variate. Este, deopotrivă, un gest de recunoștință atât pentru traducători, cât și pentru editorii români, cu o semnificație aparte pentru tânăra generație de hispaniști, pe care premiul își dorește să o încurajeze.

Lansarea acestui premiu anul acesta are o dublă semnificație: 2021 este anul în care Institutul Cervantes serbează 30 de ani de existență, iar Spania și România celebrează 140 de ani de relații bilaterale.
 
Anunțarea Premiului pentru Cea mai bună traducere din limba spaniolă este una dintre acțiunile pregătite de Institutul Cervantes din București pentru ediția din acest an a Zilei Internaționale a Cărții. Arhitectura programului de evenimente pregătite pentru ziua de 23 aprilie include o serie variată de evenimente dedicate celebrării librăriilor, spații culturale simbolice și vitale pe piața de carte: echipa Institutului a făcut recomandări editoriale întreaga zi în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, a așezat sub lumina reflectoarelor o serie de librării independente din România și a pus în dialog două librării din Spania și România: La Central, cu sedii în Barcelona și Madrid, și „La Două Bufnițe” din Timișoara.
 
*
Institutul Cervantes din București, deschis în 1995, este unul dintre cele peste 90 de centre de pe cinci continente ale Institutului Cervantes din Spania, fiind principalul loc de popularizare a culturii spaniole în capitala țării noastre. Înființat la Madrid în 1991, Institutul Cervantes, ce poartă numele unuia dintre cei mai celebri scriitori iberici, are ca scop declarat promovarea și predarea limbii spaniole și a face cunoscută cultura Spaniei și a țărilor de limba spaniolă.

„Espacio femenino. Pioneras”/ „Cinema feminin spaniol: cineastele – deschizătoare de drum”, în luna martie, online, la Institutul Cervantes din București

Filme semnate de deschizătoarele de drum ale cinematografiei spaniole: Ana Mariscal, prima femeie care a regizat după Războiul Civil spaniol / prima peliculă realizată în Spania în sistemul cinemascop, regizată de Margarita Alexandre / un film semnat de Josefina Molina ce a avut premiera în același an în care a fost promulgată Legea divorțului în Spania / o peliculă semnată de Pilar Miró cenzurată timp de doi ani în Spania anilor ‘80 / un film finalizat cu puțin înainte de tentativa de lovitură de stat din 23 februarie 1981, semnat de Cecilia (și José Juan) Bartolomé
 
Institutul Cervantes din București continuă și în luna martie a acestui an tradiția difuzării unui grupaj de filme dedicat culturii feminine, program ce include pelicule reprezentative pentru regia semnată de femei. În 2021, pentru prima oară în istoria acestui proiect cu o tradiție de peste un deceniu, ciclul de filme este centrat pe figuri regizorale feminine care au debutat în anii ‘50 și ‘60, fiind considerate deschizătoare de drum în istoria cinematografiei spaniole: Margarita Alexandre, Cecilia Bartolomé, Ana Mariscal, Pilar Miró și Josefina Molina.
 
Peliculele vor fi disponibile pe canalul Vimeo al Institutului Cervantes începând din datele de 9, 12, 16, 19, 23 și 26 martie, timp de 48 de ore, de la ora 21:00, cu subtitrare în engleză, franceză, portugheză, bulgară și spaniolă.
 
„Cele cinci filme incluse în programul ediției din acest an sunt relevante nu numai pentru creația și pentru estetica acestor femei deschizătoare de drum, pe care le readucem în atenție cu această ocazie, ci și pentru faptul că oferă o poveste extrem de interesantă și o descriere inedită a Spaniei din acea epocă, programul acordând un interes deosebit perioadei istorice reflectate: 1953-1981”, a declarat Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.
 
Peliculele programate pentru difuzare începând de săptămâna viitoare reprezintă o mostră a muncii și a talentului a patru regizoare care au impresionat prin efortul lor, prin onestitatea și dedicarea ce au stat la baza realizării filmelor, în ciuda asperității vremurilor în care au trăit.
 
Ana Mariscal a fost prima femeie care a regizat un film în Spania după Războiul Civil. Avea deja o carieră remarcabilă ca actriță când a debutat în regie cu filmul Segundo López, aventurero urbano, primul din acest ciclu, o comedie spumoasă care, în anul premierei sale, 1953, a fost promovată cu un slogan cu un puternic mesaj: „un film regizat de o femeie, care va fi plăcut de bărbați”.
 
Margarita Alexandre și-a început cariera cinematografică în domeniul actoriei înainte de a regiza primele sale filme. La gata (1956), a treia peliculă regizată împreună cu Rafael Torrecilla, este o dramă rurală cu o acțiune plasată în Andaluzia, avându-i ca protagoniști pe Aurora Bautista și Jorge Mistral – actori celebri în cinematografia spaniolă a anilor ‘50. Este, de asemenea, primul film realizat în Spania în sistemul cinemascop, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea imaginii, a piesajelor frumoase ce servesc drept decor al acțiunii, încărcată de lirism și însoțită de acorduri flamenco la chitară de Manuel Hernández și Áureo Herrero.
 
În cazul următorului film din program, El crimen de Cuenca (1979), merită din plin amintit contextul în care a fost filmat și în care a avut premiera. Regizat de Pilar Miró – personaj-cheie al cinemaului spaniol –, filmul aduce în prim-plan evenimentele petrecute în două mici localități din provincia Cuenca în anii 1910. Doi bărbați au fost torturați cu brutalitate de Garda Civilă, cu acordul tacit al autorităților judiciale, pentru a-i determina să mărturisească o crimă de care însă niciunul un era vinovat. Cruzimea imaginilor, precum și tema controversată ce evidențiază faptele criminale ale forțelor de ordine au făcut ca filmul să nu se poată difuza în Spania timp de doi ani de la realizarea lui, iar regizoarea să fie urmărită penal.
 
În plină tranziție, cu o democrație încă insuficient dezvoltată, are loc premiera următoarelor filme din program. Función de noche (1981), de Josefina Molina, a avut premiera în același an în care a fost promulgată Legea divorțului în Spania. În acest film, cei doi protagoniști (Lola Herrera și Daniel Dicenta), despărțiți de facto de 15 ani, dar recent divorțați, analizează ce anume a dus la eșecul relației lor. Cei doi foști soți, ce încă simt afecțiune unul pentru celălalt și se cunosc atât de bine, poartă un dialog intim și sincer, reflectând asupra vieții în comun și asupra influenței exercitate de ideea căsătoriei, a modelelor feminine și masculine, care au avut un impact imens asupra educațieilor și în societatea în care trăiau. Cu filmul său, Josefina Molina jonglează cu granițele între documentar și ficțiune, la fel cum elementul personal și cel politic se îmbină natural în poveste.
 
Ultima propunere din acest ciclu se plasează clar în sfera documentarului: Después de… (1981), regizat de Cecilia și José Juan Bartolomé, formată din două părți cu titluri sugestive –  No se os puede dejar solos/Nu puteți fi lăsați singuri și Atado y bien atado/Bine legat –, alcătuite dintr-un mozaic de mărturii și relatări ce reflectă sentimentele, ideile și conflictele din societatea spaniolă din 1979 și 1980. Filmul, care a întâmpinat probleme serioase la premieră, a fost finalizat cu puțin înainte de tentativa de lovitură de stat din 23 februarie 1981, astfel reprezintă, fără îndoială, un valoros document istoric.
 
PROGRAM
9 martie: Segundo López, aventurero urbano/ Segundo López, aventurier la oraș (1953), de Ana Mariscal
12 martie: La gata/Pisica (1956) de Margarita Alexandre
16 martie: El crimen de Cuenca/Crima din Cuenca (1979) de Pilar Miró
19 martie: Función de noche/Reprezentația de noapte (1981) de Josefina Molina
23 martie: Después de...: No se os puede dejar solos/După… Nu puteți fi lăsați singuri (1981) de Cecilia și José Juan Bartolomé
26 martie: Después de...: Atado y bien atado/După… Bine legat (1981) de Cecilia și José Juan Bartolomé