Institutul Italian: O zi perfecta - 16 ianuarie

16 ianuarie 2012, ora 18.00 - Institutul Cultural Italian
Un giorno perfetto
(dramă, Italia, 2008, durata 95')
Regia: Ferzan Ozpetek  / Cu: Valerio Mastandrea, Isabella Ferrari
Ora: 18.00
Locul: Sediul Institutului - Aleea Alexandru, 41
Organizat de : Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso" din Bucureşti
Intrarea liberă


Cu O zi perfecta (2005), Melania G. Mazzucco isi confirma reputatia de scriitoare capabila sa confere verosimilitate unui intreg univers narativ si sa creeze personaje care ramin timp indelungat in memoria citi­torului. Romanul ei, pe care il citesti cu sufletul la gura, este o fresca sociala plina de ironie si compasiune, o fotografie de grup a unei natiuni, cronica unei zile doar aparent obisnuite intr-un mare oras contemporan. Intr-o noapte de mai, politia patrunde cu forta intr-un aparta­ment de pe strada Carlo Alberto : cineva a auzit focuri de arma si strigate de ajutor. Poate e doar o alarma falsa, dar poate fi si o crima atroce. Un flashback de 24 de ore si un grup de personaje urmarite minut cu minut ne fac sa traim o zi plina de evenimente, dar care nu pare prin nimic diferita de celelalte. Camilla implineste sapte ani, Zero face sa explodeze prima sa bomba, Emma isi pierde locul de munca, Elio rosteste un discurs electoral gresit, Valentina isi face un piercing, Maja descopera casa mult visata, Kevin isi gaseste o sotie, Sasha sarba­toreste cei zece ani de cind e impreuna cu iubitul sau, Antonio isi vede sotia pentru ultima oara, iar cineva trage cinci focuri de pistol. Caile personajelor se incruci­seaza intr-o Roma frenetica, surprinzatoare, tensiunea creste, iar vietile lor par ca stau sa explodeze in mii de bucati. Un singur gest, un cuvint ar putea devia insa cursul istoriei, i-ar putea schimba sfirsitul.
Castigator al premiului Pasinetti, Festivalul de film de la Venezia, 2008 / Nominalizat la Leul de Aur, Festivalul de film de la Venezia,2008

O zi perfecta de Melania Mazzucco

O carte ce a aparut in 2007 la editura Polirom si de care mi-am adus aminte astazi.
O poveste din Roma ce pare cronica unei zile din tumultoasa viata a cetatii eterne.
Un flashback de 24 de ore si un grup de personaje urmarite minut cu minut ne fac sa traim o zi plina de evenimente. Caile lor se inlantuiesc intr-o Roma frenetica, tulburatoare iar vietile lor par sa explodeze in mii de bucatele.
Te vei intalni astfel cu Zero ce face sa explodeze prima sa bomba, Camilla care implineste 7 ani, Emma care isi pierde locul de munca, Elio ce rosteste un discurs electoral gresit, Valentina ce isi face un piercing, Maja care descopera casa mult visata, Kevin ce isi gaseste o sotie, Sasha care celebreaza zece ani alaturi de iubitul sau, Antonio care isi vede sotia pentru ultima oara dar si cu cineva ce trage 5 focuri de arma in noapte. Si in afara de asta....este mai mult nu trebuie decat sa iei cartea si sa te "afunzi" in actiunea ei iar aceasta va deveni una memorabila.
Iar in pofida haosului si freneziei Mazzucco strecoara si idei ce te pot duce inspre reflectie :
"Trebuia sa inceteze sa deplanga gesturile pe care nu le facuse si trandafirii pe care nu-i culesese. Doar ceea ce faci exista cu adevarat."
"Cine ne cauta in certitudinile pe care ti le dau genul si functia (sociala) pe care o detii, cine crede ca stie cine suntem noi, cine ne cauta in viata pe care o traim vede doar umbra pe care noi o proiectam. Dar noi nu suntem asa."
Si cel mai important lucru ce transpare din carte : uita trecutul pentru a putea sa te bucuri de prezent si pentru a putea imbratisa viitorul.
Lectura placuta si continua sa cauti acea zi perfecta...poate intr-o zi o vei (re)gasi!

O zi!

*detalii despre poza la finalul post-ului.

Este sambata. Este 1 noiembrie si ceasul de la laptop arata 16:39 (iubesc tehnologia astazi). Sunt in parc si afara este cald. Am o senzatie de bine cum n-am mai avut in ultimul timp. Am uitat de absolut toate lucrurile care ma deranjau si pur si simplu am alunecat pe o panta linistita si chiar nu vreau sa ma opresc. In urechi imi suna o melodie pe care o iubesc si pe care n-am mai auzit-o de mult timp si pe care o gasesti mai jos.
Am pornit destul de tarziu cu intentia de a face un pic de shopping. Am ajuns la Unirea si dupa ce am petrecut ceva timp pe acolo (trebuie sa-mi iau musai un ceas desi imi place ca numai sunt atat de dependent de curgerea orelor) am iesit si m-am gandit sa ajung "acasa" la Carturesti. Am pornit pe jos si cumva pana la Universitate tot uitandu-ma la cladiri si oameni si parand poate ca un excursionist am uitat de absolut tot. Norii de deasupra Bucurestiului s-au disparat si soarele a aparut. Un soare de toamna frumos care a luminat amiaza. Iar pana la semaforul de la Scala deja zambeam...al meu ipod gasise o melodie care m-a facut sa ma simt foarte bine. Iar natura pare sa rezoneze cu aceasta stare pe care o am. Ajuns la Carturesti am inceput sa va vad ce pot achiziona si in scurt timp m-am trezit in mana cu 4 carti (Melania Mazzucco - Numele ei este Viata aflata in promotie chiar, cea mai noua aparitie Nick Hornby - Slam - autor pe care l-am descoperit datorita Crinei si careia ii multumesc pentru asta, noutatea editurii Trei de la Eric Fottorino - Sarutari de Cinema la a carei lansare in prezenta autorului sper sa si fiu dar si cea de care aproape uitasem insa ma bucur ca mi-am reamintit de ea si anume cutremuratoarea "Scafandrul si Fluturele" a lui Jean-Dominique Bauby).
Dupa ce le-am achitat m-am gandit sa ma duc in parcul Icoanei care este in apropiere si asta pentru ca nu mai fusesem de mult acolo.
Acum stau pe o banca, in parc sunt iubiti, sunt copii, sunt batrani, sunt oameni cu ale lor patrupede la o plimbare si este liniste. Sonique imi incanta urechile iar eu scriu acest post. Este cald, este bine si este frumos. Parca Bucurestii au adormit si toti locuitorii s-au linistit, s-au calmat, s-au apucat sa se incante si sa iubeasca.
Doamne cat am scris! Nu stiu daca va interesa pe cineva ceea ce scriu eu aici dar poate o fac si din dorinta de a nu uita senzatiile de acum. Senzatia de liniste, zambetul pe care-l arunc celor care trec pe langa mine si isi arunca privirea inspre mine...uite mai devreme o domnisoara careia i-am zambit mi-a intors zambetul. Se poate sa zambim si sa fim relaxati si poate ar trebui s-o facem mai des.
Gata...ahh inca ceva e o zi frumoasa, nu perfecta asta ar insemna ca EA sa ma sune si numele si numarul sa-i apara pe ecranul telefonului meu insa deja cer prea multe.
Gata de data asta ma intorc la bucuria pe care o am acum si anume la relaxare insa inainte de a face asta iti ofer melodia care ma bucura acum : Sonique - Sky. Sper sa te incante!



*poza este gasita pe Google si apartie unei domnisoare pe nume Andreea al carei blog il poti gasi aici sper sa nu se supere ca am imprumutat poza.

Mostra Internazionale D'Arte Cinematografica 2008 - edizione 65 - episodul 02

Inceput saptamana trecuta Festivalul International de Film de la Venezia se apropie deja de final.
Cu doar 2 zile ramase pana la aflarea marilor castigatori din acest an iti propun sa vedem ce s-a intamplat important pana acum in capitala lagunara a filmului.

Una din cele mai asteptate proiectii a fost cea a filmului lui Ferzan Ospetek - "Un Giorno Perfetto" ("O zi perfecta").
Pelicula se bazeaza pe romanul cu acelasi nume al autoarei Melania Mazzucco (aparut si in Romania la editura Polirom).
Filmul prezinta povestea plina de chinuri si violente latente dintre Emma si Antonio (interpretati de Isabella Ferrari si Valerio Mastandrea), divortati si cu 2 copii, intr-un carusel de evenimente si personaje care se intrepatrund povestii lor totul pe fundalul unei Rome cat se poate de reala si de chinuitoare.
"In realitate romanul este mult mai dur", a explicat regizorul turc dupa premiera.
Acelasi regizor care pentru prima oara in cariera realizeaza un film al carui scenariu n-a fost scris de el.
"Pe ecran in anumite puncte ar fi fost foarte violent, aproape imposibil de privit. Dar violenta din film face parte din om, chiar daca de cele mai multe ori nu realizam asta."
Filmul va intra in cinematografele din Italia pe 5 septembrie (ramane de vazut daca cinefilii romani se vor putea bucura de el si cand).

Joi, 4 septembrie, in cadrul sectiunii "Orizzonti" regizorul Mimmo Calopresti a prezentat cel mai nou documentar al sau - "La fabbrica dei tedeschi".
Un documentar bazat pe un caz real ce prezinta moartea a 7 muncitori ai fabricii Thyssenkrupp (societate siderurgica torineza).
"Este teribil ca in Italia se poate intampla, mai des ca in orice alta tara europeana, ca un muncitor ce pleaca dimineata la serviciu sa riste sa nu se mai intoarca acasa. Acest film este un "strigat" pentru a putea astfel atrage atentia asupra creerii unei legi care sa garanteze siguranta la locul de munca." a declarat Calopresti.
Regizorul si-a dorit sa faca acest film pentru ca dupa cum a explicat: "cinematograful are o mare calitate: prezinta durerea reala si nu lasa loc polemicii politice."
Filmul are doua parti. Prima in care actorii Valeria Golino, Monica Guerritore, Luca Lionello, Rosalia Porcaro si Silvio Orlando joaca rolul parintilor victimelor si povestesc ziua de dinainte de tragedie, in timp ce in a doua parte documentarul prezinta interviuri cu parintii victimelor si cu cei care au fost martori ai tragediei.
Filmul va intra in cinematografe pe 12 septembrie.

Sursa : Corriere della Sera.