Se afișează postările cu eticheta Review. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Review. Afișați toate postările
ARTmania Festival Sibiu 2014 - Review
Cea de-a noua editie a festivalului ARTmania din Sibiu s-a incheiat duminica, 10 august 2014, cu un palmares record de evenimente in istoria festivalului. 25 de concerte organizate in patru locatii distincte, special amenajate pentru a incânta toate genurile de rockeri: symphonic, heavy, doom si black metal, post-rock, progressive, experimental sau alternative rock.
Cel putin 10.000 de spectatori au fost prezenti in cele trei zile de concerte ale festivalului, aglomerati in Vampires’ Den, scena principala a festivalului, lejeri in Piata Mare si foarte aerisiti in curtea Palatului Brukenthal si a Casei Altemberger sau la Teatrul Gong, locatia indoor folosita in zilele cu amenintari meteorologice.
Alaturi de Muzeul National Brukenthal, cel mai activ partener din acest an, Complexul National Muzeal si Biblioteca ASTRA, Tuborg, Jack Daniel’s, Naturlich, Carturesti, Dracula International Film Festival si o echipa de peste 180 de angajati si voluntari, ARTmania Festival a oferit o experienta inedita publicului segmentat si dedicat in acest an fiecarei zone din program: Vampires’ Den, Piata Mare, Altemberger si Brukenthal Stage.
Cel mai nou si discutat spatiu al acestei editii, a fost in mod evident, Vampires’ Den, rezultatul transformarii unor hale industriale si a spatiilor adiacente, parte a complexului Balanta, intr-o experienta de festival, in stilul ARTmania. O mare provocare pentru organizatori, cu rezultate partial apreciate. Parerile sunt impartite, iar activitatile complementare nu au lasat prea mult timp de analiza ‚vampirilor’ insetati de cultura. Pe scena principala au fost prezentate 14 concerte in cele doua zile si diametral opus dar compatibil, publicul a stat la filme, a citit carti si s-a jucat cu Happy Color, a invatat sa tatueze si s-a machiat ca in filmele de groaza, a fost la shopping de muzica, haine si accesorii pentru rockeri.
În programul general s-au remarcat câteva evenimente surprinzatoare pentru piata de evenimente din România si monumentale pentru publicul prezent la ARTmania Festival Sibiu: Peter Hammill (VdGG) si 65daysofstatic, parte a noii scene de Post Rock initiata in acest an. Publicul a reactionat extraordinar de bine la Therion si Eluveitie, iar in Piata Mare mii de oameni au ascultat Alternosfera intr-o atmosfera de libertate totala.
ARTmania Festival implineste in 2015 zece veri de festival si se desfasoara in primul weekend din August, dupa urmatoarea structura: un abonament va fi valabil in toate locatiile comunicate, cu o extensie pentru locatiile cu locuri numerotate. Presale-urile incep de la 75 lei pe shop.artmania.ro, pret valabil pâna la sfârsitul lunii octombrie. Pentru mai multe informatii va asteptam cu noutati pe www.artmaniafestival.ro sau www.facebook.com/artmania.festival. Acţiune cofinanţata de Consiliul Local Sibiu prin Primaria Municipiului Sibiu.
Comments
0
Ian Anderson (Jethro Tull), show de exceptie la Bucuresti
Nelinistitul Ian Anderson (Jethro Tull) le-a oferit fanilor pe 20 iunie 2014 un concert de neuitat la Sala Palatului din Bucuresti, in care a combinat cum numai el stie flautul cu muzica rock, jazz, blues si folk! Concertul din Bucuresti a fost cel de-al patrulea concert in Romania. Fanii au putut asculta cele mai bune si mai cunoscute piese Jethro Tull, dar si piese de pe cel mai recent album.
Show-ul a inceput cu piesa “Living in the Past” si cu un Ian Anderson magnetic, excentric si neobosit, intovarasit de acelasi flaut magic care l-a facut celebru pe tot mapamondul! Mister Tull a aratat o energie fantastica, calitati interpretative unice dar si numeroase giumbuslucuri si nebunii live.
Vestimentatia de scena a artistului a fost simpla, compusa dintr-o camasa, o vesta, pantaloni de stofa si pantofi asortati la culoare, care l-au ajutat sa se miste foarte mult pe scena si sa faca binecunoscutele sale piruete si salturi! Playlistul a fost ales din intreaga istorie a trupei botezate dupa marele inventator si pionier al agriculturii, piesele fiind shimbate si adaptate pentru varianta de concert. Cele mai bune momente au fost solo-urile de flaut si momentele in care flautul isi facea aparitia si invingea zgomotoasele accente rock!
La un moment dat, Mister Tull si-a prezentat si colegii de scena, fiecare beneficiind de cate un scurt moment de maiestrie. Florian Opahle (chitara solo), John O'Hara (claviaturi, voce), David Goodier (chitara bas), Scott Hammond (tobe, percutie) au fost cei care au completat show-ul magnific al lui Ian Anderson de la Bucuresti!
Anderson a demonstrat fanilor ca varsta nu e deloc un impediment in muzica si ca nu e nici pe departe ‚too old to Rock 'n' Roll’, ba dimpotriva - a dansat si a impresionat fanii cu celebrele sale miscari pe tot parcursul show-ului, uimind spectatorii prin prezenta sa scenica de-a dreptul excentrica! Desigur, nu a lipsit nici trademark-ul sau - statul intr-un picior in timp ce canta la flaut, artistul aratand o conditie fizica excelenta. A impresionat prin solo-uri magice de flaut dar si printr-un timbru al vocii care va ramane inconfundabil. Energia, versurile alese cu grija dar si maiestria cu care le-a interpretat i-au facut pe fani sa aplaude frenetic dupa fiecare piesa, la sfarsit acestia cerand bis minute in sir. Mister Tull s-a lasat asteptat, trimitandu-i inainte pe colegii sai, acestia aparand pe scena unul cate unul, din intuneric, creand un moment extrem de special. Apoi a aparut si Anderson, incheind in forta show-ul, cu cea mai asteptata piesa a serii: „Locomotive Breath”!
Excentricitatea, personalitatea complexa si energia lui Ian Anderson au starnit senzatie printre fani, acestia declarandu-se mai mult decat satisfacuti ca au putut asista la o astfel de lectie de muzica: „Ma bucur ca am reusit sa vin! Am infruntat ploaia de afara numai ca sa-l vad cum isi face nebunia pe scena! E un geniu Anderson!” spunea un fan dupa concert.
Playlist:
- Living in the Past
- With You There to Help Me
- Nothing is Easy
- Mother Goose
- Doggerland
- Enter the Uninvited
- Thick as a Brick
- Sweet Dream
- Bourée
- Too Old to Rock 'n' Roll: Too Young to Die
- Songs from the Wood
- Farm on the Freeway
- My God
- Budapest
- Aqualung
- Locomotive Breath (bis)
~~Concertul „Jethro Tull's IAN ANDERSON plays the best of JETHRO TULL” a avut loc la Sala Palatului din Bucuresti pe 20 iunie 2014 si a fost organizat de Project Events. Parteneri media: Romania TV, Rock FM, Adevarul, Click, Ring, Catavencii, Zile si Nopti, Sunete, VIP, Stop To Shop, Bucharest NightLife, Realitatea.net, iConcert.ro, BestMusic.ro, InfoMusic.ro, Metalhead.ro, MaximumRock.ro, LetsRock.ro, RockEvent.ro, RockStage.ro, MetalFan.ro, JurnalRock.ro, Diseara.ro, 220.ro, Ziare.com, OrasulM.eu, 9AM.ro, eComunicate.ro, Reteaua Info-Sanatate, TV City, Blitz TV, Spard Team, Carpat Guard.~~
www.ProjectEvents.ro *** www.facebook.com/ProjectEvents.ro
Foto: ALIN Craciun
Review NexT 2014: Competitie Internationala I
Cu primele doua parti ale sectiunii "Competitie Internationala" deja incheiate, si in asteptarea ultimelor doua ce vor incepe in cateva ore, va propun un mic review a ceea ce am putut vedea in acest an in cadrul NexT International Film Festival.
Competitia Internationala I a debutat vineri, 4 aprilie, la cinema Studio, cu filmul argentinian "El Ruido de Las Estrellas Me Aturde" / "Sunetul stelelor m-a uluit". Povestea, regizata de Eduardo Williams, a unei gasti de baieti care sunt suprinsi in timpul dialogurilor lor, plimbarilor pe care le intreprind, fara ca privitorul sa fie vreodata sigur de temporalitatea reala a locului in care acestia se afla cu adevarat.
Productia incearca sa prezinte un spatiu atemporal dar nu reuseste foarte bine acest lucru devenind destul de plictisitor de privit pentru public, pentru ca pe final acesta sa se simta angoasat si sa astepte din plin genericul de final pentru a putea iesi din acest univers.
"Un chien de ma chienne"/"Fiu de catea" a francezului Fabien Gorgeart, este o comedie simpla dar apetisanta pentru public. Povestea prietenelor Anne si Marie ce ajung in satul in care prietena lor Joannie asteapta sa nasca in timp ce banda de motociclisti a lui Tony o tot viziteaza cu amentintarea de a o duce la spital, este absolut savuroasa. Desi pare a fi vorba despre o constructie simpla a subiectului, filmul dezvaluie publicului un neasteptat de spumos final.
"Maine, Bach...."/"Tomorrow Bach...." a lui Mihnea Andrei Ciorica, una din peliculele romanesti inscrise in Competitia Internationala, se anunta a fii unul din favoritii la castigarea atat a "Premiului publicului pentru film romanesc" cat si a "Premiului pentru cel mai bun film romanesc". Povestea lui Matei, un copil aflat in plin divort al familiei sale, impartit intre doua universe si in cautarea propriei cai prin un concert de Bach pe care si-l imagineaza a fi pus in scena la scoala, este una sincera ce atrage inca de la primele acorduri publicul spectator.
Prezenta lui Serban Pavlu, ce pare sa se specializeze in roluri de tata divortat (vezi "Toata lumea din familia noastra") acorda si mai multa greutate acestei tragi-comedii ce poate fi vizionata si in cadrul primei editii a "Competitiei Nationale NexT".
"La nuit americaine d'Angelique" / "Noaptea americana a lui Angelique" a regizorilor francezi Joris Clerte & Pierre-Emmanuel Lyet este o animatie ce o are in cadrul principal pe micuta Angelie a carei viata se schimba dupa ce vizioneaza in sala de cinema filmul lui Francois Truffaut, "Noapte americana". O pelicula calda si sincera despre iubirea de cinema si despre urmarea visurilor atunci cand stii sa crezi in ele.
"Rei Inutil" / "Rex Inutilis" a portughezului Telmo Churro, se inscrie in capitolul filmelor cu succes la publicul spectator. Tragi-comedia tanarului Tiago, ce deja a picat de doua ori examenul de absolvire si se indreapta spre un al treilea esec, este prezentata intr-o cheie pe cat de simpla pe atat de rezonanta cu sala. Incercarea de a-si atrage divinitatea de partea sa, extraordinar dialogul tanarului din biserica, se dovedeste a fii fara succes deoarece destinul are o alta directie in care Tiago va ajunge.
Un posibil favorit la premiul de regie.
"Filme Para Poeta Cego" a brazilianului Gustavo Vinagre este pelicula ce a incheiat calupul "Competitie Internationala I". Si cum se putea incheia seara decat cu un film care sa socheze publicul? Glauco Mattoso, un poet sadomasochist, accepta sa participe la filmarea unui documentar despre propria viata, insa conditiile pe care acesta le impune nu ii vor face viata prea usoare tanarului regizor.
Subiectul tabu abordat de Vinagre nu este usor de digerat de catre public tocmai datorita faptului ca suntem obisnuiti ca cinematografia sa ne scoata, relativ rar, din propria zona de confort. Vinagre distruge conformismul publicului si dezvaluie o lume lugubra, plina de inclinatii nesanatoase si etern aflate doar in cautarea placerii, o placere ce, de aceasta data, este angoasant de bolnavicioasa.
O pelicula greu de privit si de "digerat" dar care, daca trecem in spatele tabu-ului, poate fi una din principalele contracandidate pentru "Premiul "Andrei Toncu" pentru cea mai buna coloana sonora".
Competitia Internationala I a debutat vineri, 4 aprilie, la cinema Studio, cu filmul argentinian "El Ruido de Las Estrellas Me Aturde" / "Sunetul stelelor m-a uluit". Povestea, regizata de Eduardo Williams, a unei gasti de baieti care sunt suprinsi in timpul dialogurilor lor, plimbarilor pe care le intreprind, fara ca privitorul sa fie vreodata sigur de temporalitatea reala a locului in care acestia se afla cu adevarat.
Productia incearca sa prezinte un spatiu atemporal dar nu reuseste foarte bine acest lucru devenind destul de plictisitor de privit pentru public, pentru ca pe final acesta sa se simta angoasat si sa astepte din plin genericul de final pentru a putea iesi din acest univers.
"Un chien de ma chienne"/"Fiu de catea" a francezului Fabien Gorgeart, este o comedie simpla dar apetisanta pentru public. Povestea prietenelor Anne si Marie ce ajung in satul in care prietena lor Joannie asteapta sa nasca in timp ce banda de motociclisti a lui Tony o tot viziteaza cu amentintarea de a o duce la spital, este absolut savuroasa. Desi pare a fi vorba despre o constructie simpla a subiectului, filmul dezvaluie publicului un neasteptat de spumos final.
"Maine, Bach...."/"Tomorrow Bach...." a lui Mihnea Andrei Ciorica, una din peliculele romanesti inscrise in Competitia Internationala, se anunta a fii unul din favoritii la castigarea atat a "Premiului publicului pentru film romanesc" cat si a "Premiului pentru cel mai bun film romanesc". Povestea lui Matei, un copil aflat in plin divort al familiei sale, impartit intre doua universe si in cautarea propriei cai prin un concert de Bach pe care si-l imagineaza a fi pus in scena la scoala, este una sincera ce atrage inca de la primele acorduri publicul spectator.
Prezenta lui Serban Pavlu, ce pare sa se specializeze in roluri de tata divortat (vezi "Toata lumea din familia noastra") acorda si mai multa greutate acestei tragi-comedii ce poate fi vizionata si in cadrul primei editii a "Competitiei Nationale NexT".
"La nuit americaine d'Angelique" / "Noaptea americana a lui Angelique" a regizorilor francezi Joris Clerte & Pierre-Emmanuel Lyet este o animatie ce o are in cadrul principal pe micuta Angelie a carei viata se schimba dupa ce vizioneaza in sala de cinema filmul lui Francois Truffaut, "Noapte americana". O pelicula calda si sincera despre iubirea de cinema si despre urmarea visurilor atunci cand stii sa crezi in ele.
"Rei Inutil" / "Rex Inutilis" a portughezului Telmo Churro, se inscrie in capitolul filmelor cu succes la publicul spectator. Tragi-comedia tanarului Tiago, ce deja a picat de doua ori examenul de absolvire si se indreapta spre un al treilea esec, este prezentata intr-o cheie pe cat de simpla pe atat de rezonanta cu sala. Incercarea de a-si atrage divinitatea de partea sa, extraordinar dialogul tanarului din biserica, se dovedeste a fii fara succes deoarece destinul are o alta directie in care Tiago va ajunge.
Un posibil favorit la premiul de regie.
"Filme Para Poeta Cego" a brazilianului Gustavo Vinagre este pelicula ce a incheiat calupul "Competitie Internationala I". Si cum se putea incheia seara decat cu un film care sa socheze publicul? Glauco Mattoso, un poet sadomasochist, accepta sa participe la filmarea unui documentar despre propria viata, insa conditiile pe care acesta le impune nu ii vor face viata prea usoare tanarului regizor.
Subiectul tabu abordat de Vinagre nu este usor de digerat de catre public tocmai datorita faptului ca suntem obisnuiti ca cinematografia sa ne scoata, relativ rar, din propria zona de confort. Vinagre distruge conformismul publicului si dezvaluie o lume lugubra, plina de inclinatii nesanatoase si etern aflate doar in cautarea placerii, o placere ce, de aceasta data, este angoasant de bolnavicioasa.
O pelicula greu de privit si de "digerat" dar care, daca trecem in spatele tabu-ului, poate fi una din principalele contracandidate pentru "Premiul "Andrei Toncu" pentru cea mai buna coloana sonora".
Review: Dulce Pontes a invaluit Sala Palatului intr-un cantec al marii
DULCE PONTES a
concertat la Bucuresti,
oferind celor prezenti pe 9 februarie 2014 la Sala Palatului
un recital incandescent si invaluindu-i intr-un cantec al marii.
Asemeni unei adieri ce se transforma in furtuna, intensitatea concertului a crescut, piesa cu piesa si nota cu nota, pana la finalul clocotitor.
Showul a inceput cu linistitoare acorduri de pian, ce au insotit piesele: „O Infante”, „Grito”, „La Bohemia” si „Ondeia”. Apoi, a luat amploare, pe traditionale ritmuri iberice, cu „Bailados Do Minho”, „Fado Choro” si „Fado Das Horas”, iar „Soy Un Circo” a adus si mai multa culoare in eclecticul peisaj muzical al unei seri de neuitat.
Un alt moment intens a fost duetul solistei cu MARCEL PAVEL, care a impresionat publicul: vocea vibranta si rascolitoare a lui DULCE s-a impletit cu cea profunda si rezonanta a solistului roman pentru un moment de exceptie derulat pe parcursul pieselor “Ave Maria” si “Mar E Tu”. Iar MARCEL PAVEL a completat secventa cu o magistrala interpretare solo a melodiei Karuso.
Finalul spectacolului a fost incununat de melodiile cele mai asteptate: pasionala „Maria De Buenos Aires” a fost urmata de zbuciumul salbatic din "Canção do Mar". Iar cand ultimul acord s-a stins aplauzele au izbucnit, la scena deschisa, spectatorii dand astfel frau liber emotiilor acumulate pe parcursul unui concert vibrant, ca insasi viata. Rechemata pe scena de aplauzele ce au continuat minute in sir, DULCE a revenit, cu zambetul pe buze, pentru un bis energic, pe melodia “Laurindinha”, apoi s-a retras, cu bratele pline de flori.
De la prima pana la ultima piesa spectacolul a fost un caleidoscop de trairi si de povesti muzicale tumultuoase, spuse pe traditionale ritmuri lusitane, impletite cu fierbinti si savuroase influente arabe, sud-americane, africane si balcanice.
Credit foto: Alex Csiki - Art Photo Studio
Asemeni unei adieri ce se transforma in furtuna, intensitatea concertului a crescut, piesa cu piesa si nota cu nota, pana la finalul clocotitor.
Showul a inceput cu linistitoare acorduri de pian, ce au insotit piesele: „O Infante”, „Grito”, „La Bohemia” si „Ondeia”. Apoi, a luat amploare, pe traditionale ritmuri iberice, cu „Bailados Do Minho”, „Fado Choro” si „Fado Das Horas”, iar „Soy Un Circo” a adus si mai multa culoare in eclecticul peisaj muzical al unei seri de neuitat.
Un alt moment intens a fost duetul solistei cu MARCEL PAVEL, care a impresionat publicul: vocea vibranta si rascolitoare a lui DULCE s-a impletit cu cea profunda si rezonanta a solistului roman pentru un moment de exceptie derulat pe parcursul pieselor “Ave Maria” si “Mar E Tu”. Iar MARCEL PAVEL a completat secventa cu o magistrala interpretare solo a melodiei Karuso.
Finalul spectacolului a fost incununat de melodiile cele mai asteptate: pasionala „Maria De Buenos Aires” a fost urmata de zbuciumul salbatic din "Canção do Mar". Iar cand ultimul acord s-a stins aplauzele au izbucnit, la scena deschisa, spectatorii dand astfel frau liber emotiilor acumulate pe parcursul unui concert vibrant, ca insasi viata. Rechemata pe scena de aplauzele ce au continuat minute in sir, DULCE a revenit, cu zambetul pe buze, pentru un bis energic, pe melodia “Laurindinha”, apoi s-a retras, cu bratele pline de flori.
De la prima pana la ultima piesa spectacolul a fost un caleidoscop de trairi si de povesti muzicale tumultuoase, spuse pe traditionale ritmuri lusitane, impletite cu fierbinti si savuroase influente arabe, sud-americane, africane si balcanice.
Credit foto: Alex Csiki - Art Photo Studio
Urban Cinema: The Secret Life of Walter Mitty - Recenzie
Ben Stiller este mult mai mult un actor de comedie decat un regizor si in pofida acestui fapt "The Secret Life of Walter Mitty" este cea de a 5-a productie ce il are in spatele camerei, dar si in fata sa.
Walter Mitty (Ben Stiller) este un burlac visator ce isi petrece viata intre realitate si momentele in care scapa mental din ea imaginandu-se ca supererou sau latin lover. Realitatea insa il loveste mereu in fata si acelasi lucru se intampla si cand se indragosteste de una din colegele sale de birou, Cheryl (Kristen Wig), o mama singura, proaspat divortata ce pana in ziua ce le va schimba amandurora viata nu stia de existenta lui Walter.
Fatidica zi a vanzarii revistei Life si anuntul inchiderii sale si transformarea intr-o revista on-line ii face pe Walter si Cheryl sa se apropie. Acea ultima coperta a revistei ce ar trebui ilustrata de una din cele mai reusite fotografii semnate de Sean O'Connell (Sean Penn) este cea care declanseaza intreagul haos in viata linistit banala a lui Walter.
In fata noilor manageri ce nu arata pic de mila fata de angajatii existenti, in incercarea de a se salva si a o salva pe Cheryl de la concediere Walter se vede pus in fata faptului de a trebui sa aleaga: va alege sa continue in obscuritate sau isi va gasi curajul sa alerge pe intreg globul pentru a gasi poza copertei si in acelasi timp descoperi curajul si vocea interioara?
"The Secret of Walter Mitty" este o pelicula plina de candoare ce va atrage publicul si-l va tine lipit de scaun pana la final, chiar daca uneori elementele sunt cele deja cunoscute si arhi-utilizate.
Un film despre regasire, curaj, dragoste ce se adreseaza publicului larg si care constant va ramane o alegere buna pentru o seara relaxanta la cinema.
Walter Mitty (Ben Stiller) este un burlac visator ce isi petrece viata intre realitate si momentele in care scapa mental din ea imaginandu-se ca supererou sau latin lover. Realitatea insa il loveste mereu in fata si acelasi lucru se intampla si cand se indragosteste de una din colegele sale de birou, Cheryl (Kristen Wig), o mama singura, proaspat divortata ce pana in ziua ce le va schimba amandurora viata nu stia de existenta lui Walter.
Fatidica zi a vanzarii revistei Life si anuntul inchiderii sale si transformarea intr-o revista on-line ii face pe Walter si Cheryl sa se apropie. Acea ultima coperta a revistei ce ar trebui ilustrata de una din cele mai reusite fotografii semnate de Sean O'Connell (Sean Penn) este cea care declanseaza intreagul haos in viata linistit banala a lui Walter.
In fata noilor manageri ce nu arata pic de mila fata de angajatii existenti, in incercarea de a se salva si a o salva pe Cheryl de la concediere Walter se vede pus in fata faptului de a trebui sa aleaga: va alege sa continue in obscuritate sau isi va gasi curajul sa alerge pe intreg globul pentru a gasi poza copertei si in acelasi timp descoperi curajul si vocea interioara?
"The Secret of Walter Mitty" este o pelicula plina de candoare ce va atrage publicul si-l va tine lipit de scaun pana la final, chiar daca uneori elementele sunt cele deja cunoscute si arhi-utilizate.
Un film despre regasire, curaj, dragoste ce se adreseaza publicului larg si care constant va ramane o alegere buna pentru o seara relaxanta la cinema.
Urban Cinema: The Book Thief - Recenzie
La 4 ani de la debutul in lungmetraj, regizorul britanic Brian Percival revine in atentia cinefililor cu o noua productie: "The Book Thief".
Filmul, bazat pe nuvela cu acelasi nume ce apartine lui Markus Zusak, este o sfasietoare poveste amplasata in vremea celui de Al Doilea Razboi Mondial in Germania.
Micuta Liesel (Sophie Nelisse) este data de catre mama sa in grija unei familii din Stuttgart. Rosa (Emily Watson) si Hans (Geoffrey Rush) sunt noii parintii ai fetitei, cei ce ii vor ghida pasii in urmatorii ani din viata si o vor ajuta sa evolueze si formeze intr-o Germanie ce in fiecare zi isi pierdea umanitatea.
Duritatea de inceput a Rosei aflata in plin contrast cu bunatatea lui Hans o fac pe Liesel sa isi doreasca sa fuga de langa ei in cautarea mamei sale naturale. Cu timpul insa cei trei ajung sa relationeze coerent si functional in pofida unei lumi aflate in jurul lor ce isi pierde in fiecare zi principiile iar barbaria devine una din principalele insusiri.
Liesel schimba viata tututor celor din jur, furand carti si spunand povestile altora incearca reumanizarea intr-o perioada in care frica, ura si abuzurile erau absolut constante.
Filmul poate parea ca spune povestea clasica a persoanei asuprite in perioada razboiului, ceea ce este complet adevart, dar o face cu un ritm demn care nu lasa spectatorul sa se plictiseasca ci, din contra, caruia ii ofera teme de gandit. Cea mai grea crima a umanitatii ar fi uitarea acestei perioade dramatice din viata multor oameni, cum uitarea este umana si acest gen de productii sunt absolut firesti.
Anii in care Dumnezeu si-a intors spatele catre omenire, sunt narati in film de catre principalul personaj al perioadei : Moartea. Deloc abuziv, chiar plin de dileme naratorul nu ofera morala ci doar isi expune tristetea fata de ceea ce spectatorul va vedea in povestea ce se intinde pe perioada a 7 ani si 131 de minute de pelicula.
"The Book Thief" este o drama sfasietoare despre un copil curajos, asa cum au fost multi in acea perioada, ce invata si ii invata pe cei din jur sa nu isi abandoneze umanitatea.
Filmul va intra pe 7 februarie in cinematografele din Romania.
Filmul, bazat pe nuvela cu acelasi nume ce apartine lui Markus Zusak, este o sfasietoare poveste amplasata in vremea celui de Al Doilea Razboi Mondial in Germania.
Micuta Liesel (Sophie Nelisse) este data de catre mama sa in grija unei familii din Stuttgart. Rosa (Emily Watson) si Hans (Geoffrey Rush) sunt noii parintii ai fetitei, cei ce ii vor ghida pasii in urmatorii ani din viata si o vor ajuta sa evolueze si formeze intr-o Germanie ce in fiecare zi isi pierdea umanitatea.
Duritatea de inceput a Rosei aflata in plin contrast cu bunatatea lui Hans o fac pe Liesel sa isi doreasca sa fuga de langa ei in cautarea mamei sale naturale. Cu timpul insa cei trei ajung sa relationeze coerent si functional in pofida unei lumi aflate in jurul lor ce isi pierde in fiecare zi principiile iar barbaria devine una din principalele insusiri.
Liesel schimba viata tututor celor din jur, furand carti si spunand povestile altora incearca reumanizarea intr-o perioada in care frica, ura si abuzurile erau absolut constante.
Filmul poate parea ca spune povestea clasica a persoanei asuprite in perioada razboiului, ceea ce este complet adevart, dar o face cu un ritm demn care nu lasa spectatorul sa se plictiseasca ci, din contra, caruia ii ofera teme de gandit. Cea mai grea crima a umanitatii ar fi uitarea acestei perioade dramatice din viata multor oameni, cum uitarea este umana si acest gen de productii sunt absolut firesti.
Anii in care Dumnezeu si-a intors spatele catre omenire, sunt narati in film de catre principalul personaj al perioadei : Moartea. Deloc abuziv, chiar plin de dileme naratorul nu ofera morala ci doar isi expune tristetea fata de ceea ce spectatorul va vedea in povestea ce se intinde pe perioada a 7 ani si 131 de minute de pelicula.
"The Book Thief" este o drama sfasietoare despre un copil curajos, asa cum au fost multi in acea perioada, ce invata si ii invata pe cei din jur sa nu isi abandoneze umanitatea.
Filmul va intra pe 7 februarie in cinematografele din Romania.
Review: Placebo - Loud Like Love
Pe 16 septembrie trupa Placebo va lansa cel de al 7-lea album de studio : "Loud Like Love".
Dupa 4 ani de pauza, Placebo revin cu un disc ce merita pe deplin atat pauza cat si atentia publicului.
"Loud Like Love" este melodia ce deschide discul, si este o supriza placuta pentru ascultator fiind extraordinar de dinamica si pozitiva. "Love on an atom, love on a cloud...." sunt primele versuri cu care Brian Molko isi incanta fanii si, daca ar fi fost lansata ca single in timpul verii cu siguranta s-ar fi incadrat in zona de hit indie ce ne-ar fi calauzit serile.
"Scene of the Crime" continua povestea pozitiva a discului desi, deja, apar primele semne ca suntem in fata unui material pe care Molko nu poate fi pe deplin pozitiv. "We almost made it, making it is overated" afirma Brian si tindem sa fim de acord cu el. Oricum melodia este una ce, cu siguranta, va fi oricand perfecta pentru o seara indie in club.
"Too Many Friends" este deja cunoscuta publicului, fiind primul extras pe single, si care, alaturi de alte melodii de pe disc, se poate incadra cu usurinta in zona sociala. Melodia este un manifest impotriva ultra digitalizarii lumii si incearca sa atraga atentia asupra faptului ca oamenii aleg sa petreaca prea multa vreme pe internet astfel incat ajung sa se indeparteze unul de celalalt in viata reala.
"Hold On To Me" spune povestea omului abandonat, Brian Molko isi arata pentru prima data, pe acest disc, latura dramatica.
"Rob The Bank" melodia cea mai aproape de anarhie a discului si, in acelasi timp, plina de dragoste. Riff-uri usor agresive, o voce absolut obsesiva totul acompaniat de tobe, la care magistral evolueaza Steve Forrest, creeaza o alta piesa ce poate fi pe deplin considerata un hit al cluburilor de profil.
"A Million Little Pieces", preferata noasta dar si una in care Brian Molko pare a se apropia mult mai mult de inima ascultatorului. O melodie in care chitara si inflexiunile lui Molko reusesc sa te transpuna pentru 4 minute si 40 de secunde intr-o poveste pe care si tu ai trait-o si prin care ai trecut in momentul in care ai pierdut pe cineva iubit. "There wasn't much I used to need / A smile would blow a summer breeze through...... My heart / Now my mistakes are hauting me / Like winter came and put a freeze on... / ... My heart".
Cel mai posibil acesta va fi al doilea extras pe single al discului, sau asa ar fi meritat, deoarece melodia este una ce, cu siguranta, va incanta o mare parte a publicului.
"Exit Wounds" continua povestea trista a despartirilor. "In the arms of another who doesn't mean anything to you / There's nothing much to discover / Does he shake, Does he shiver as he sidles up to you / Like I did in my time? / As you wake does he smother you in kisses long and true? / Does he even think to bother? / And at night under covers as he's sliding into you, does it set your sweat on fire? / Want you so bad I can taste it, but you're nowhere to be found. / I'll take a drug to replace it, or put me in the ground.". Poate una din cele mai personale melodii realizate de Molko de pe acest disc si in acelasi timp una din cele mai apropiate de clasicul sunet Placebo. Astfel, Brian Molko se dovedeste din nou a fi cel mai potrivit pentru rolul de "Drama King", dupa cum se autointitula in concertul de la Bucuresti din 2010.
"Purify"readuce energia in configuratia discului, dupa atatea drame existand si evidenta impacarii ce nu se poate face decat in classicul stil Placebo: "But then I look at you / Nimble and righteous / And then I look at the floor /We made a fine mess".
"Begin The End" este semnul ca ne apropiem de finalul discului, dar nu si al povestii de dragoste - despartire si impacare pe care trupa o tese pe intreg parcursul discului. Mult mai lenta decat precenta "Purify" si usor aducatoare aminte, ca ritm, de "Follow the cops back home". "I don't enjoy to watch you crumble / I don't enjoy to watch you cry" canta Molko in timp ce melodie creste in intensitate pentru ca pe urma sa revina la ritmul hipnotizant initial.
"Bosco" este alegerea perfecta pentru a incheia acest disc despre iubire si ale sale faze. O balada pe care Brian Molko isi dezlantuie din nou forta creativa si vocea, acompaniat splendid de sunete de vioara, O melodie despre cum uneori putem fii atat de "gresiti" incat sa perpetuam erorile propriei existente cand train alaturi de cineva cum rar poate fi gasit, ajungand sa il/o pierdem si, poate, cu greu regasi. Un final tragic dar si datator de speranta al unui al 7-lea disc splendid semnat Placebo.
Va recomandam sa cumparati discul, sa il ascultati si sa va bucurati de o capodopera semnata Brian Moko & Co. ce si-a meritat pe deplin asteptarea de 4 ani.
Dupa 4 ani de pauza, Placebo revin cu un disc ce merita pe deplin atat pauza cat si atentia publicului.
"Loud Like Love" este melodia ce deschide discul, si este o supriza placuta pentru ascultator fiind extraordinar de dinamica si pozitiva. "Love on an atom, love on a cloud...." sunt primele versuri cu care Brian Molko isi incanta fanii si, daca ar fi fost lansata ca single in timpul verii cu siguranta s-ar fi incadrat in zona de hit indie ce ne-ar fi calauzit serile.
"Scene of the Crime" continua povestea pozitiva a discului desi, deja, apar primele semne ca suntem in fata unui material pe care Molko nu poate fi pe deplin pozitiv. "We almost made it, making it is overated" afirma Brian si tindem sa fim de acord cu el. Oricum melodia este una ce, cu siguranta, va fi oricand perfecta pentru o seara indie in club.
"Too Many Friends" este deja cunoscuta publicului, fiind primul extras pe single, si care, alaturi de alte melodii de pe disc, se poate incadra cu usurinta in zona sociala. Melodia este un manifest impotriva ultra digitalizarii lumii si incearca sa atraga atentia asupra faptului ca oamenii aleg sa petreaca prea multa vreme pe internet astfel incat ajung sa se indeparteze unul de celalalt in viata reala.
"Hold On To Me" spune povestea omului abandonat, Brian Molko isi arata pentru prima data, pe acest disc, latura dramatica.
"Rob The Bank" melodia cea mai aproape de anarhie a discului si, in acelasi timp, plina de dragoste. Riff-uri usor agresive, o voce absolut obsesiva totul acompaniat de tobe, la care magistral evolueaza Steve Forrest, creeaza o alta piesa ce poate fi pe deplin considerata un hit al cluburilor de profil.
"A Million Little Pieces", preferata noasta dar si una in care Brian Molko pare a se apropia mult mai mult de inima ascultatorului. O melodie in care chitara si inflexiunile lui Molko reusesc sa te transpuna pentru 4 minute si 40 de secunde intr-o poveste pe care si tu ai trait-o si prin care ai trecut in momentul in care ai pierdut pe cineva iubit. "There wasn't much I used to need / A smile would blow a summer breeze through...... My heart / Now my mistakes are hauting me / Like winter came and put a freeze on... / ... My heart".
Cel mai posibil acesta va fi al doilea extras pe single al discului, sau asa ar fi meritat, deoarece melodia este una ce, cu siguranta, va incanta o mare parte a publicului.
"Exit Wounds" continua povestea trista a despartirilor. "In the arms of another who doesn't mean anything to you / There's nothing much to discover / Does he shake, Does he shiver as he sidles up to you / Like I did in my time? / As you wake does he smother you in kisses long and true? / Does he even think to bother? / And at night under covers as he's sliding into you, does it set your sweat on fire? / Want you so bad I can taste it, but you're nowhere to be found. / I'll take a drug to replace it, or put me in the ground.". Poate una din cele mai personale melodii realizate de Molko de pe acest disc si in acelasi timp una din cele mai apropiate de clasicul sunet Placebo. Astfel, Brian Molko se dovedeste din nou a fi cel mai potrivit pentru rolul de "Drama King", dupa cum se autointitula in concertul de la Bucuresti din 2010.
"Purify"readuce energia in configuratia discului, dupa atatea drame existand si evidenta impacarii ce nu se poate face decat in classicul stil Placebo: "But then I look at you / Nimble and righteous / And then I look at the floor /We made a fine mess".
"Begin The End" este semnul ca ne apropiem de finalul discului, dar nu si al povestii de dragoste - despartire si impacare pe care trupa o tese pe intreg parcursul discului. Mult mai lenta decat precenta "Purify" si usor aducatoare aminte, ca ritm, de "Follow the cops back home". "I don't enjoy to watch you crumble / I don't enjoy to watch you cry" canta Molko in timp ce melodie creste in intensitate pentru ca pe urma sa revina la ritmul hipnotizant initial.
"Bosco" este alegerea perfecta pentru a incheia acest disc despre iubire si ale sale faze. O balada pe care Brian Molko isi dezlantuie din nou forta creativa si vocea, acompaniat splendid de sunete de vioara, O melodie despre cum uneori putem fii atat de "gresiti" incat sa perpetuam erorile propriei existente cand train alaturi de cineva cum rar poate fi gasit, ajungand sa il/o pierdem si, poate, cu greu regasi. Un final tragic dar si datator de speranta al unui al 7-lea disc splendid semnat Placebo.
Va recomandam sa cumparati discul, sa il ascultati si sa va bucurati de o capodopera semnata Brian Moko & Co. ce si-a meritat pe deplin asteptarea de 4 ani.
Recenzie Rockstadt Extreme Fest - ziua 0
Abigail,
Concert,
Days of Confusion,
Goodbye to Gravity,
Gothic,
Recenzie,
Review,
RoadKillSoda,
Rockstadt Extreme Fest,
Trooper
Prima ediţie Rockstadt Extreme Fest a demarat în forţă ieri, la baza Cetăţii Râşnov. Ziua 0 a fost dedicată exclusiv trupelor autohtone, pe scenă urcând cele mai reprezentative nume ale scenei metal din România.
DAYS OF CONFUSION este o trupă ce câştigă teren cu fiecare nouă apariţie. Şi la Rockstadt Extreme Fest au făcut senzaţie cu piesele lor ce se inscriu in zona alternative – post grunge, si au avut mare priza la public cu „Seeds”. Per ansamblu prestaţia a fost energică, închegată şi tocmai potrivită pentru a-i introduce pe cei prezenţi în atmosfera de festival.
ROADKILLSODA înseamnă muzicieni experimentaţi care îşi cultivă identitatea valorificând filonul stoner rock, o dimensiune sonoră aproape deloc explorată în România, însă apreciată de cei prezenţi la Rockstadt Extreme Fest.
GOTHIC, una din cele mai longevive prezenţe din metalul autohton, a cântat “zid”, a expus abilităţi tehnice şi a vut un recital versatil, ce a îmbinat doom-death-ul cu elemente de black, goth sau chiar heavy metal.
ABIGAIL , un alt nume rezonant pentru scena metal din România, cu peste 15 ani de activitate în spate, a venit în faţa publicului cu compoziţii complexe şi variate, cu riffuri bine conturate, pasaje atmosferice confingătoare şi un nivel tehnic pe măsura experienţei acumulate.
GOODBYE TO GRAVITY au convins, dacă mai era nevoie, cu un show dinamic, exploziv şi cu bună dispoziţia molipsitoare. Au avut publicul în mână, pe parcursul pe tot parcursul unui recital ce a mers ceas, şi au arătat, încă o dată, că locul lor este in lumina reflectoarelor unde ştiu cum să dea frâu liber energiei şi poftei de a performa.
Şi TROOPER a urcat pe scenă cu mult chef şi oferit publicului un show old school, în care au predominat piesele de pe primele două albume din discografia formaţiei. Iar finalul cu Amintiri şi Vino cu mine, a fost, la fel ca de fiecare dată, incendiar.
Seara s-a încheiat cu NEGATIVE CORE PROJECT, care a oferit un recital deathcore ce a pus publicul pe jar şi a generat în faţa scenei mişcarea şi atmosfera ce caracterizează festivalurile de metal extrem.
În următoarele două zile Rockstadt Extreme Fest continuă astfel:
ZIUA 1 – 30 august
FALSE REALITY: 15:00 - 15:30
CODE RED: 16:00 - 16:35
BUCOVINA: 17:05 - 17:50
CARACH ANGREN: 18:20 - 19:10
LAST HOPE: 19:40 - 20:30
DECAPITATED: 21:00 - 22:00
NAPALM DEATH: 22:30 - 23:30
GOJIRA: 00:00 - 01:30
ZIUA 2 – 31 august
DELIVER THE GOD: 15:25 - 16:00
ABNORMYNDEFFCT: 16:25 - 17:00
SPIRITUAL RAVISHMENT: 17:30 - 18:05
INDIAN FALL: 18:35 - 19:15
KROW: 19:45 - 20:30
TEXTURES: 21:00 - 22:00
SEPTICFLESH: 22:30 - 23:30
PRIMORDIAL: 00:00 - 01:30
Doar pe durata acestei ediţii a festivalului, adică în zilele 30 şi 31 august 2013, se pot achiziţiona abonamente pentru ediţia viitoare, la preţul promoţional de 70 lei. Rockstadt Extreme Fest 2014 va avea loc în perioada 14 – 16 august la Râşnov,
KATATONIA (Suedia), una dintre cele mai apreciate trupe de pe firmamentul metalului extrem modern, este prima confirmare pentru cea de a doua ediţie Rockstadt Extreme Fest.
Credit Foto: Alex Csiki – Art Photo Studio
Abonați-vă la:
Postări (Atom)












