Dupa 4 ani de pauza, Placebo revin cu un disc ce merita pe deplin atat pauza cat si atentia publicului.
"Loud Like Love" este melodia ce deschide discul, si este o supriza placuta pentru ascultator fiind extraordinar de dinamica si pozitiva. "Love on an atom, love on a cloud...." sunt primele versuri cu care Brian Molko isi incanta fanii si, daca ar fi fost lansata ca single in timpul verii cu siguranta s-ar fi incadrat in zona de hit indie ce ne-ar fi calauzit serile.
"Scene of the Crime" continua povestea pozitiva a discului desi, deja, apar primele semne ca suntem in fata unui material pe care Molko nu poate fi pe deplin pozitiv. "We almost made it, making it is overated" afirma Brian si tindem sa fim de acord cu el. Oricum melodia este una ce, cu siguranta, va fi oricand perfecta pentru o seara indie in club.
"Too Many Friends" este deja cunoscuta publicului, fiind primul extras pe single, si care, alaturi de alte melodii de pe disc, se poate incadra cu usurinta in zona sociala. Melodia este un manifest impotriva ultra digitalizarii lumii si incearca sa atraga atentia asupra faptului ca oamenii aleg sa petreaca prea multa vreme pe internet astfel incat ajung sa se indeparteze unul de celalalt in viata reala.
"Hold On To Me" spune povestea omului abandonat, Brian Molko isi arata pentru prima data, pe acest disc, latura dramatica.
"Rob The Bank" melodia cea mai aproape de anarhie a discului si, in acelasi timp, plina de dragoste. Riff-uri usor agresive, o voce absolut obsesiva totul acompaniat de tobe, la care magistral evolueaza Steve Forrest, creeaza o alta piesa ce poate fi pe deplin considerata un hit al cluburilor de profil.
"A Million Little Pieces", preferata noasta dar si una in care Brian Molko pare a se apropia mult mai mult de inima ascultatorului. O melodie in care chitara si inflexiunile lui Molko reusesc sa te transpuna pentru 4 minute si 40 de secunde intr-o poveste pe care si tu ai trait-o si prin care ai trecut in momentul in care ai pierdut pe cineva iubit. "There wasn't much I used to need / A smile would blow a summer breeze through...... My heart / Now my mistakes are hauting me / Like winter came and put a freeze on... / ... My heart".
Cel mai posibil acesta va fi al doilea extras pe single al discului, sau asa ar fi meritat, deoarece melodia este una ce, cu siguranta, va incanta o mare parte a publicului.
"Exit Wounds" continua povestea trista a despartirilor. "In the arms of another who doesn't mean anything to you / There's nothing much to discover / Does he shake, Does he shiver as he sidles up to you / Like I did in my time? / As you wake does he smother you in kisses long and true? / Does he even think to bother? / And at night under covers as he's sliding into you, does it set your sweat on fire? / Want you so bad I can taste it, but you're nowhere to be found. / I'll take a drug to replace it, or put me in the ground.". Poate una din cele mai personale melodii realizate de Molko de pe acest disc si in acelasi timp una din cele mai apropiate de clasicul sunet Placebo. Astfel, Brian Molko se dovedeste din nou a fi cel mai potrivit pentru rolul de "Drama King", dupa cum se autointitula in concertul de la Bucuresti din 2010.
"Purify"readuce energia in configuratia discului, dupa atatea drame existand si evidenta impacarii ce nu se poate face decat in classicul stil Placebo: "But then I look at you / Nimble and righteous / And then I look at the floor /We made a fine mess".
"Begin The End" este semnul ca ne apropiem de finalul discului, dar nu si al povestii de dragoste - despartire si impacare pe care trupa o tese pe intreg parcursul discului. Mult mai lenta decat precenta "Purify" si usor aducatoare aminte, ca ritm, de "Follow the cops back home". "I don't enjoy to watch you crumble / I don't enjoy to watch you cry" canta Molko in timp ce melodie creste in intensitate pentru ca pe urma sa revina la ritmul hipnotizant initial.
"Bosco" este alegerea perfecta pentru a incheia acest disc despre iubire si ale sale faze. O balada pe care Brian Molko isi dezlantuie din nou forta creativa si vocea, acompaniat splendid de sunete de vioara, O melodie despre cum uneori putem fii atat de "gresiti" incat sa perpetuam erorile propriei existente cand train alaturi de cineva cum rar poate fi gasit, ajungand sa il/o pierdem si, poate, cu greu regasi. Un final tragic dar si datator de speranta al unui al 7-lea disc splendid semnat Placebo.
Va recomandam sa cumparati discul, sa il ascultati si sa va bucurati de o capodopera semnata Brian Moko & Co. ce si-a meritat pe deplin asteptarea de 4 ani.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu