Forta cuvintelor petresciene II

Nu stiu daca ai citit “Legaturi primejdioase”, de Choderlos de Laclos( vezi macar filmul, varianta cu Sarah Michelle Gellar, Ryan Phillippe si Reese Whiterspoon), dar structura romanului imi aduce aminte de “Patul lui Procust”, al lui Petrescu.

”Legaturile…” este un roman alcatuit in totalitate din scrisori, in care faptele autorilor acestora sunt descrise detaliat, oferindu-ti nu numai mai multe fatete ale aceleiasi povesti (lupta dintre orgoliile amoroase ale marchizei de Merteuil si a domnului de Valmont, o lectie de manipulare adusa la rang de arta), dar si o fresca sociala a Frantei prerevolutionare(se spune ca regina Maria Antoaneta citea aceasta carte cu copertile invelite, pentru a nu se vedea titlul)…

In acelasi stil este scrisa si “Patul lui Procust”, povestea lui George Demetru Ladima intretesandu-se cu cea a lui Fred Vasilescu, intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. Patul in care Fred descopera o frantura din viata poetului are valoare de simbol, detinatoarea lui (Emilia Rachitaru), intretinandu-l ca pe un “instrument profesional”, nu numai pentru a-si atinge telurile de natura materiala, dar si pentru a masura, prin intermediul prejudecatilor, natura umana.

Cele doua povesti de dragoste(Vasilescu-Doamna T./Ladima-Emilia) neimplinite se explica prin legenda talharului Procust, care avea 2 paturi, unul scurt si unul lung, cei ce treceau pe drum fiind obligati sa se intinda in unul dintre ele: cei inalti, in cel scurt, iar cei scunzi, in cel lung.In acest fel, nicio persoana nu se potrivea tiparului impus de Procust, asadar trebuia “ajustat”…

…asa sunt si cele doua histoires d"amour, intr-o vesnica nepotrivire, intr-un permanent contratimp.

Cu toate acestea farmecul si misterul povestii de dragoste dintre Fred Vasilescu si Doamna T. ma va incanta intotdeauna, cele mai reusite pagini (pe acest plan, al iubirii) fiind acelea in care Fred descrie perioada sarbatorilor de iarna, si zbuciumul lui sufletesc stiind ca nu va putea fi alaturi de cea sub a carei fereastra isi pierdea nopti intregi, incercand sa surprinda o miscare cat de mica a perdelei sau a oricarui semn de prezenta a ei.

In ajunul Anului Nou, o urmareste de pe cealalta parte a strazii, prin vitrina magazinului ei de mobila moderna, remarcandu-i sacoul si detaliile vestimentare intr-o maniera in care te indoiesti ca un barbat ar putea-o face. Ma va impresiona intotdeauna fragmentul in care el ezita sa intre sa o salute si o asteapta sa iasa, iar in acel moment, i se face teama si o urmareste cu automobilul, in cele din urma provocand un mic accident, pentru ca ea sa il observe si el sa o poata aborda fara sa para ca a premeditat acest lucru…

Scurtcircuitul dintre ei, din secunda in care el parafrazeaza intrebarea ce ascunde intreaga lor intimitate “Cine ofera(iubeste) aici?”(cu aceeasi ocazie, cand ii cumpara o bratara foarte scumpa, comandata in prealabil, si singurul cadou pe care i l-a facut vreodata), ascunde pasiunea innabusita a celor doi, si totul se naruie cateva minute mai tarziu, cand el, printr-un “nu” sinucigas, refuza invitatia ei la petrecerea de Anul Nou.

In primavara acelui an, moare intr-un accident aviatic, ramanand un adevarat mister lantul invizibil ce il tinea departe de femeia pe care o iubea.

PS: Ai remarcat ca cele mai frumoase povesti de dragoste se termina intotdeauna cu moartea unuia dintre personaje?Fie ca e vorba de Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Antoniu si Cleopatra, Armand si Marguerite, Vronski si Ana Karenina, Lancelot si Guinevere, toate iubirile celebre isi pecetluiesc destinul prin moarte.