Hipnoza narcotica a tangoului

Seara de 23 iulie a fost una narcotica. O seara de muzica de sarutari tandre si imbratisari puternice pe ritmurile Narcotango.
Carlos Libedinsky a pasit pentru prima oara pe pamant romanesc cu al sau proiect Narcotango iar ale sale urme vor ramane intiparite in minte si cugetul ce s-au putut bucura de 2 ore pline de cea mai rafinata muzica.
Imbinarea dintre tangoul classic si muzica electronica poate parea ciudata in prima faza insa odata ce auzi pentru prima oara muzica creata de argentinieni perceptia ta se schimba automat.
Ceea ce s-a auzit si a fost prezentat in amfiteatrul Eminescu a fost poezie pura. Atat melodica cat si vizuala prin intermedial plasmei aflate in spatele artistilor dar si al dansurilor incantatoare ale celor doi invitati speciali, Cecilia Piccini si Alejandro "Lucho" Luchero.
Evenimentul Narcotango a fost o transpunere in alta lume sub cerul instelat al unui iulie ce parca odata cu inceperea concertului a inceput sa fie mai racoros. Muzica a reusit sa invadeze porii audientei pana la climaxul in care parte a celor prezenti au ales sa danseze in zonele libere ale amfiteatrului pe ritmurile trupei argentiniene.
Narcotango la Bucuresti a fost unul dintre evenimentele ce nu trebuia ratat, si care a fost pe deplin incantator pentru cel ce va scrie atat din cauza maiestriei argentinilor dar si datorita prezentei aproapiate a lui D. cu care a impartit concertul dar si a oamenilor simpatici care au fost cu ei in aceasta calatorie initiatica pe acorduri de neo-tango.
La final tin sa multumesc in plus Alinei pentru facilitarea prezentei la eveniment dar si lui Alex care s-a ocupat de partea de fotografie (mai jos ai cateva extrase din ceea ce a vazut ochiul si lentila sa).
Pozele pot fi preluate doar cu acordul autorului si cu mentionarea sursei.