Începem în forță sîmbătă, cu Izvoarele vieții (regia Oskar Roehler), cronică de familie dublată de o frescă a Germaniei Federale între anii '50 și '80, prezentată în iunie la Festivalul de la Karlovy Vary. Deschiderea oficială îi aparține însă debutantului Jan Ole Gerster, al cărui Oh, Boy – mix șarmant şi inedit de Jarmusch și Woody Allen – a primit anul acesta șase premii ale Academiei Germane , inclusiv pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor.
Duminică e ziua filmelor titrate – Cădere liberă (r. Stephan Lacant), dramă extrem de controversată despre doi polizei care se îndrăgostesc, selecționată la Berlin, Taipei și Rejkjavik și premiată la Philadelphia, și Două vieți (r.Georg Maas), propunerea Germaniei pentru Oscarurile de la anul.
Luni am programat alte două debuturi: emoționantul Praf pe inimile noastre (r. Hanna Doose), care comportă unul dintre ultimele roluri pentru regretata Susanne Lothar, și răvășitorul Dispăruți (r. Jan Speckenbach), policier social în care un tată pornește în căutarea fiicei sale de 16 ani.
Marți ne întîlnim cu Hans Christian Schmid, unul dintre cei mai consecvenți cineaști germani contemporani, și‐i revedem, la 15 ani de la premieră, debutul 23 – care l‐a lansat și pe August Diehl – , acompaniat de cel mai recent opus, Weekend în familie (2012), selecționat anul trecut în competiția berlineză.
Miercuri e ziua fetelor – pe care le aflăm în fața (Premiera, r. Christian Schwochow) și în spatele camerei (Nu mă uita, r. Alex Schmidt). Primul e povestea unei actrițe al cărei debut visat e „so far away, so close”; al doilea e un thriller clasic (ca la carte, adică), al cărui twist îți dă fiori mult după genericul final.
În această lună se împlinesc 22 de ani de cînd Klaus Kinski a plecat să se odihnească puțin – deci joi n‐aveți voie să ratați proiecția copiei restaurate a formidabilului Aguirre, mânia lui Dumnezeu, completat de documentarul‐poem în care Werner Herzog își amintește de „dușmanul său iubit”...
Vizionare plăcută!
Andrei Crețulescu
ZILELE FILMULUI GERMAN 9.‐14.11.2013 Cinema STUDIO
Sâmbătă, 9.11.
17:15 Quellen des Lebens (Sursele vieţii, 2013, regie: Oskar Roehler, 174 min)
Germania după cel de‐al Doilea Război Mondial: întors de pe front, Erich ajunge repede să fie parte din Wirtschaftswunder‐ul german, datorită fabricii lui de pitici de grădină. În timpul tranziției sociale din anii 60, fiul Klaus visează să devină scriitor și se îndrăgostește de Gisela care , la rândul ei, scrie. Copilul lor comun, Robert, nu prea vrea să se integreze în mediul intelectual; astfel începe odiseea lui Robert prin propria‐i familie și cele mai diferite localități ale republicii.
În cronica de familie „Izvoarele vieții”, Roehler ilustrează de o manieră emoționantă și cu mult umor povestea lui Robert Freytag și a familiei lui cuprinzând trei generații – astfel și povestea Republicii Federale a Germaniei. Filmul are la bază autobiografia lui Roehler („Origine”) și beneficiază de o distribuție excepțională, chiar și a rolurilor secundare. (Jürgen Vogel, Moritz Bleibtreu, Kostja Ullmann).
Oskar Roehler poate fi considerat copilul teribil al filmului german. În 2005 a fost elogiat pentru ecranizarea sa a romanului lui Michel Houellebecq, „Particule elementare“ . În 2010 s‐a aflat în centrul unei controverse la Berlinală, cu drama lui satirizantă despre regimul nazist, „Jud Süss ‐ Film fără conștiință".
20:30 GALA: Oh Boy! (2012, r. Jan Ole Gerster, 83 min)
„Cunoști senzația aceea, când oamenii din jur ți se par ciudați? Și cu cât stai mai mult pe gânduri, cu atât mai limpede vezi că nu oamenii, ci tu însuți ești problema.“
Niko are aproape treizeci de ani și cu ceva timp în urmă și‐a întrerupt studiile. De atunci își trăiește clipa, rătăcește nopțile pe străzile Berlinului și se minunează de oamenii din jurul său. Niko este un hoinar și un ascultător căruia oamenii îi spun poveștile lor. Camera de filmat îl urmărește o zi și o noapte și cuprinde în imagini alb‐negru și muzică de jazz cool atmosfera vieții berlineze, dincolo de decorurile elegante. Va părăsi Niko într‐adevăr la sfârșitul zilei „zona lui de confort” pentru a‐și schimba viața? O va cuceri oare pe Julika cea râvnită? Își va primi chiar și ceașca de cafea după care tot tânjise?
Celebrat drept filmul suprem despre Berlin și portret sufletesc al generației de treizeci de ani, filmul a fost comparat cu operele timpurii ale lui Jim Jarmusch.
„Oh Boy!“ este debutul regizoral al lui Jan Ole Gerster, totodată și scenarist al filmului. Pelicula a avut un succes surprinzător la publicul din Germania și a fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul German pentru Film în categoriile cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cel mai bun regizor și cel mai bun actor.
În prezenţa producătorului Alexander Wadouh.
Duminică, 10.11. ‐ BEST OF 2013
18:30 Freier Fall (Cădere liberă, 2013, r. Stephan Lacant, 100 min)
Perspective de carieră în poliție, soția însărcinată, vila plătită cu împrumut de părinți: viața lui Marc e bine aranjată. Însă la o instruire îl întâlnește pe colegul său Kay. Și în timpul antrenamentelor de alergare, Marc dobândește o nouă senzație de ușurință – aflând ce înseamnă să ai sentimente pentru un bărbat.
„Cădere liberă“ reprezintă tânăra și puternica cinematografie germană. Fără a judeca sau a condamna propriile personaje, Stephan Lacant descrie la debutul său drama unui bărbat căzut în afara lumii sale gestionabile.
După ce filmul a fost prezentat în deschiderea celei de‐a 63‐a Berlinale, la categoria „Perspectivele filmului german”, a primit critici excepționale și calificativul „foarte valoros”. Stephan Lacant s‐a născut în 1972 la Essen, a studiat regie la Stella Adler Acting Conservatory și la New York Film Academy. Trăiește și activează ca scenarist și regizor la Berlin. Pentru „Cădere liberă“ lui Lacant i‐a fost decernat premiul de regie al Festivalului de Film Artistic Mecklenburg‐Vorpommern.
20:30 Zwei Leben (Două vieţi, 2012, r. Georg Maas, 97 min.)
Katrine duce împreună cu familia sa o viață fericită în Norvegia. Dar secretul pe care îl ascunde, poate avea urmări grave: fiind fiica unui soldat al forțelor de ocupație germane cu o norvegiancă, fusese adusă de naziști în Germania, unde crescuse într‐un orfelinat. După război trăise în Germania de Est și cooperase cu serviciile secrete RDG‐iste. Abia după ce împlinise douăzeci și ceva de ani, Katrine fugea din RDG în Norvegia pentru a‐și găsi mama biologică.
În momentul în care un avocat german vrea să aducă în atenția Curții Europene de Justiție crimele comise de naziști împotriva copiilor, le roagă pe Katrine și mama ei să depună mărturie. Iar Katrine se cufundă din ce în ce mai mult într‐o încrengătură de echivocuri, minciuni și trădare. Cine e ea cu adevărat?
Georg Maas este scenarist și regizor liber‐profesionist. În plus, realizează videoclipuri, instalații video și filme industriale, fiind activ în domenii precum dramaturgie și montaj. „Două vieți” este propunerea Germaniei pentru nominalizarea la Premiile Oscar, la categoria Cel mai bun film străin 2014.
Luni, 11.11. ‐ NOUL CINEMA GERMAN
18:30 Staub auf unseren Herzen (Praf pe inimile noastre, 2012, r.Hanna Doose, 91 min)
Kathi are deja 30 de ani, își crește singură copilul și sare la Berlin de la un casting eșuat la următorul. Mama ei, psiholog de succes, își îndrumă fiica, spunându‐i ce greșeli face și cum ar trebui să‐și organizeze viața. După 15 ani de absență apare tatăl lui Kathi: a descoperit că reîntregirea familiei este rațiunea lui de a fi. În cele ce urmează, confruntarea cu trecutul îi oferă lui Kathi ocazia de a se maturiza în sfârșit.
„Praf pe inimile noastre“ menține cu o ușurință revigorantă echilibrul dintre tragic și comic.
Filmul reprezintă debutul regizoral al Hannei Doose. Ea a absolvit Deutsche Film‐und Fernsehakademie din Berlin. Scurtmetrajele ei de ficțiune au fost prezentate la numeroase festivaluri internaționale, câștigând mai multe premii. Filmul cu care a absolvit Academia de Film și totodată primul ei lungmetraj, „Praf pe inimile noastre”, avându‐i pe Susanne Lothar, Michael Kind și Stephanie Stremler în rolurile principale, a primit trei distincții la a 30‐a ediție a Festivalului de Film de la München în 2012.
20:30 Die Vermissten (Dispăruţi, 2012, r. Jan Speckenbach, 88 min)
Martha, 14 ani, dispare de pe o zi pe alta. Tatăl ei Lothar, care întrerupsese legătura atât cu ea, cât și cu fosta lui soție cu mulţi ani în urmă, începe să își caute fiica. Ajunge repede la concluzia că și alți copii și tineri fug de acasă și dispar din oraș. Lothar încearcă să le găsească urma prin împrejurimi, însă căutarea lui se sfârșește în gol. Până când o întâlnește pe Lou care are 12 ani. Împreună cu ea își continuă periplul, observă patrule civile și o prezență întărită a poliției. În mod evident, controlul asupra copiiilor stabiliți în pădure este de mult pierdut.
„Dispăruți“ a fost nominalizat în 2012 pentru Premiile Academiei Europene de Film, la categoria cel mai bun debut.
Jan Speckenbach a studiat istoria artei, filozofie și artă multimedia la München, Karlsruhe și Paris. De atunci lucrează ca artist video liber‐profesionist, în principal la teatru. „Dispăruți“ a avut premiera la Berlinala din 2012.
Marţi, 12.11. – PORTRET: HANS CHRISTIAN SCHMID
Regizorul, scenaristul și producătorul de film Hans Christian Schmid (*1965) a crescut în localitatea Altötting din Bavaria Superioară, un cunoscut loc de pelerinaj. Primul său succes l‐a avut în 1996 cu comedia „După ora cinci în junglă”. Scenariul filmului a fost scris împreună cu Michael Gutmann, care este coautor și al următoarelor lui filme, „Pentru o singură noapte” (1997) și mult lăudatul thriller „23‐nimic nu e ceea ce pare” (1998), precum și la ecranizarea romanului „Crazy” de Benjamin Lebert (2000). În 2005, Schmid a filmat drama psihologică „Requiem”, distinsă la cinci categorii cu Premiul German pentru Film. A urmat un film despre procesele criminalilor de război din Bosnia („Furtună”, 2009). Cel mai nou film al său („Weekend în familie”, 2012) are ca subiect principal dezintegrarea structurilor familiale.
Schmid este cunoscut pentru abordarea de tip documentar în lungmetrajele sale ; a absolvit facultatea de film documentar la Academia de Film și Televiziune din München, apoi a studiat scenografie la Los Angeles și de atunci locuiește la Berlin. Pentru filmele sale „23‐nimic nu e ceea ce pare” (1998), „Crazy” (2000), „Lumini” (2003), „Requiem” (2006) și „Furtună” (2009) a primit de fiecare dată Premiul de Argint la Premiile Germane pentru Film, la categoria cel mai bun film.
18:30 23 ‐ Nichts ist so wie es scheint (23, 1998, 99 min)
După ce a citit de mai multe ori romanul "Illuminatus!" de Robert Anton Wilson, elevul de liceu Karl Koch începe să creadă într‐o conspirație globală. Pentru a afla adevărul, accesează fraudulos împreună cu alt hacker serverele unor centrale nucleare și ale unor fabrici de armament. Pe 23 mai 1989, la vârsta de 23 de ani, moare în condiții misterioase. Filmul este inspirat dintr‐un caz real. Actorul principal, August Diehl, a fost recompensat la debutul său cu Premiul Bavarez de Film, la categoria cel mai bun tânăr actor, precum și cu Premiul German pentru Film.
20:30 Was bleibt (Weekend în familie, 2012, 85 min)
Marko trăiește de ani buni la Berlin. Pentru că mama lui își dorește, își vizitează într‐o zi părinții la țară. Speranța că va petrece un sfârșit de săptămână tihnit în sânul familiei este însă deșartă. În mod neașteptat, mama dezvăluie că, după o perioadă îndelungată în care suferise de o boală psihică, se simte mai bine și că de acum încolo vrea să fie tratată ca membru deplin al familiei. În momentul în care Marko se conformează, echilibrul relației aparent bine sudate dintre părinții lui este perturbat. Cu ajutorul unei echipe de actori de mare calibru (Lars Eidinger, Corinna Harfouch) regizorul Hans ‐Christian Schmid spune în „Weekend în familie“ povestea unei familii care se dezintegrează în doar câteva zile, pentru a se regăsi ulterior.
Miercuri, 13.11. ‐ TOTUL DESPRE FEMEI
18:30 Die Unsichtbare (Premiera, 2011, r. Christian Schwochow, 113 min)
Filmul o însoțește pe tânăra actriță Fine de‐a lungul evoluției unui rol dificil. În mod surprinzător, reputatul regizor de teatru Kaspar Friedmann îi atribuie tinerei rolul principal în cea mai recentă piesă a lui. Lui Fine nu‐i vine a crede cât noroc a avut, însă contrastul dintre actriță și personaj nu poate fi mai mare: pe de‐o parte Fine cea ștearsă, pe de alta personajul Camille, care, după ce a fost umilită, violată și a încercat să se sinucidă, se transformă într‐o vampă care ucide bărbați. Când Fine începe să se adâncească din ce în ce mai mult în personaj, granițele dintre piesă și realitate devin fluide. Un film critic la adresa unei lumi a teatrului îndrăgostită de sine și totodată o invocare a forței tămăduitoare a iubirii. Dagmar Manzel o joacă pe mama depășită de evenimente a lui Fine, câștigă Premiul German pentru Film pentru rol secundar. Menzel și Ulrich Noethen au fost distinși pentru rolurile din „Premiera” și cu Premiile Germane pentru Actorie în 2012, la categoria rol secundar.
20:30 Du hast es versprochen (Nu mă uita, 2012, r. Alexandra Schmidt, 102 min)
Hanna și Clarissa sunt două fetițe de nedespărțit. Vacanţele comune petrecute pe o insulă edenică le apropie și mai mult. Dar după ziua în care Hanna împlinește nouă ani, legătura se pierde brusc. Ani mai târziu:
Hanna este căsătorită, are o fată pe nume Lea și lucrează ca medic‐șef. Într‐o zi, în spital este internată o femeie cu supradoză de medicamente, pe care Hanna o recunoaște drept prietena pierdută din copilărie. Cele două femei se hotărăsc să plece, împreună cu Lea, încă o dată pe insula pustie. Odată ajunse în paradisul concediilor din copilărie, idila se transformă într‐o călătorie a groazei.
Un thriller mystery, cu atmosferă densă și înscenat la limita genului horror. „Nu mă uita” este filmul de debut al regizoarei berlineze Alex Schmidt.
Joi, 14.11. – HERZOG SI KINSKI
Klaus Kinski a putut fi văzut pe marile ecrane în peste 100 de producții germane și internaționale, înainte să‐l întâlnească pe regizorul Werner Herzog. Înzestrat cu un talent ieșit din comun, copilul teribil al actoriei germane a format împreună cu realizatorul de filme de autor un cuplu genial care avea să creeze cinci filme: ambii fiind gata să‐ și depăşească limitele pentru un film. Filmările stăteau sub semnul unei relații dificile dintre cei doi și al legendarelor excese de furie ale actorului. Filmele care au rezultat din colaborarea lor au devenit celebre în întreaga lume și se află în continuare printre cele mai bune filme germane din toate timpurile.
18:30 Aguirre, der Zorn Gottes (Aguirre ‐ Mânia lui Dumnezeu, 1972, 93 min)
În anul 1560, un corp mare de conchistadori spanioli coboară din Anzii peruani în câmpia amazoniană, în căutarea aurului din regatul mitic Eldorado. În scurtă vreme, un avanpost format din vreo 40 de bărbați, trimiși să prospecteze terenul, se desparte de corpul principal de armată; sub comanda lui Lope de Aguirres, care se erijează în conducător,
trupa încearcă să cucerească pe cont propriu Eldorado. Aguirre scapă de adversarii lui, își spune în continuare „Marele trădător” și „Mânia lui Dumnezeu”, se urcă împreună cu soldații săi pe o plută purtată de curenții Amazonului în aval, până când sunt nimiciți de lipsuri, foame,febră și săgețile otrăvitoare ale indigenilor. Impresia este că Aguirre își conduce în mod inconștient oamenii către pieire. Până la sfârșit el încearcă să mențină în picioare iluzia că marea este aproape, că va domni asupra Noii Spanii și va înființa împreună cu fiica sa de 15 ani o dinastie pură...
20:30 Mein liebster Feind (Klaus Kinski – Dușmanul meu iubit, 1999, 95 min)
Filmul documentar al lui Werner Herzog vorbește despre misterioasa relație de dragoste‐ură dintre regizorul obsesiv Herzog și actorul teribil Klaus Kinski, decedat în urma unui infarct pe când avea 65 de ani. Un documentar despre o prietenie neobișnuită între doi bărbați care erau geniali, fiecare în felul lui, care își trăiau nebunia la fel, fiecare în felul lui.
În film apar, printre alții, Claudia Cardinale și Eva Mattes, partenere de film ale lui Kinski. „Herzog povestește despre excesele de furie ale lui Kinski și filmări dezastruoase, prezintă drept dovadă scene tăiate la montaj și chiar revizitează ad hoc fostele locuri de filmare din America de Sud. Cineastul se pune totodată
însuși în scenă, astfel încât nu avem doar un film despre un actor și un om excepțional, ci și unul despre o prietenie între bărbați, umbrită de lupta pentru putere și vanități. “ (Film‐Dienst)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu