Luni, 10 și marți 11 septembrie vor fi proiectate trei dintre documentarele prezentate în luna martie în cadrul secțiunii „Caut țară”.
După multe tratative și reacții politice nervoase, conform datelor din vara trecută, în România au fost primiți 710 refugiați despre care nu se aude mai nimic în spațiul public. Cam atât am putut, în condițiile în care mai multe milioane de cetățeni români au migrat în Occident, în căutarea unei vieți mai bune. Dar ce s-a întâmplat cu celelalte milioane de oameni, care au fugit din Orient - din calea terorii și războiului - și au ajuns în Europa ultimilor ani? Filmele acestei secțiuni creează un tablou al situației din mai multe perspective: dinspre țările de unde au plecat acești oameni, prin veștile pe care le primesc de la cei rămași în urmă, prin ochii celor care i-au primit în alte țări sau prin prisma, de multe ori deformată, a mass-mediei. O omenire în mișcare pentru care nimeni nu pare să aibă o soluție, dar pe care merită să o privim și să încercăm să o înțelegem.
Luni, 10 septembrie, de la ora 20:00 proiectăm documentarul „Încă o știre despre refugiați”. Filmul de debut al lui Orban Wallace propune o perspectivă originală asupra crizei refugiaților din Orientul Mijlociu. Mergând pe urmele unui grup care pornește din Lesbos și traversează Europa în căutarea unui adăpost, Wallace adaugă un nivel neașteptat al reprezentării atunci când decide să-și orienteze camera deopotrivă spre refugiați și spre jurnaliștii de varii naționalități care îi urmăresc pe parcursul călătoriei. Rezultatul e un film care reușește să obțină exact opusul a ceea ce semnalează titlul: nu încă o știre despre refugiați, ci o perspectivă oblică și mișcător de umană asupra dezastrului umanitar cu care se confruntă Europa, reflectat în conștiința celor responsabili pentru imaginea refugiaților în mass-media.
Marți, 11 septembrie, începând cu ora 18:00 vă invităm la proiecția filmului „Sânge și nisip”. Imaginile bărcilor supraîncărcate și ale oamenilor forțând o graniță sau alta au împânzit mass-media. Cum mai poți vorbi despre refugiați unei lumi blocate în deficit de compasiune prin suprasaturarea cu aceste imagini care cu greu reușesc să mai comunice ceva? Regizorii Matthias Krepp și Angelika Spangel încearcă o abordare diferită, alăturând fragmente de interviuri înregistrate în tabere de refugiați din Austria cu imagini disparate din Siria și Irak, majoritatea filmate cu telefonul mobil și selectate din social media. Acumularea acestor imagini mișcate, parțiale, imperfecte ale violenței și devastării, dublate de confesiuni candide ale unor oameni care rămân neidentificați, vorbește simultan despre oroarea de acasă și despre sfâșierea interioară provocată de pierderea acelui „acasă”: „Acasă e paradisul/ Până și iadul e paradis dacă e acasă”.
Tot pe 11 septembrie, de la ora 20:00 este programată proiecția documentarului „Străini în paradis”. Într-o cameră de mici dimensiuni, un bărbat alb le vorbește unor tineri refugiați. În trei secțiuni distincte ale filmului, bărbatul oferă trei scenarii cu privire la șansele acestora de a găsi un adăpost în Europa. Fiecare versiune e livrată de vorbitor cu o atitudine diferită, mergând de la compasiune la comportament procedural. Regizorul Guido Hendrikx e un provocator. Docu-ficțiunea imaginată de el pe marginea crizei refugiaților cu care se confruntă Europa e un performance magistral și în același timp brutal, care ne obligă să ne reexaminăm opiniile cu privire la această problemă globală – un experiment documentar perfect adecvat unui prezent marcat de dileme nu numai cu privire la granițele fizice, ci și în ceea ce privește granița dintre fapt și ficțiune.
Asociația One World Romania își propune ca prin toate proiectele sale să aducă publicului din România cât mai multe filme documentare de calitate, care să deschidă tot atâtea ferestre spre lume și să ne aducă împreună, în jurul unor cauze și idei comune. Pentru a reuși în acest demers am fost întotdeauna susținuți de prieteni.
Acum, oricine se poate alătura familiei One World Romania, prin donații ce ne vor ajuta să creștem în continuare. Toate fondurile strânse în acest fel vor fi folosite pentru derularea proiectelor asociației, fie că este vorba de festival, de distribuția alternativă prin KineDok, de Civil Society Pitch, de programul educațional sau de Sahia Vintage.
Pe site-ul asociației găsiți cele două pachete de donații, denumite de noi „Cinefil” (în valoare de 35 euro) și „Suporter” (în valoare de 100 euro). Ambele pachete includ mai multe beneficii, printre care și invitații la toate proiecțiile din programul „RETROcedările OWR” și abonamente la următoarea ediție a festivalului. Aflați detaliile complete de aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu