Common Nostalgia la Pavilion pana pe 7 iulie

EXPOZIȚIE @PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon)
COMMON NOSTALGIA 04 aprilie 2013 – 07 iulie 2013
Curator: Eugen Rădescu
Participanți: Dan Raul Pintea (RO), Ștefan Sava (RO), Nicolae Constantin Tănase (RO), Swel Noury (MAR)
FB event: www.facebook.com/events/288375167962411
Nostalgia împiedică exercițiul viitorului. Prin definiție, nostalgia impune renunțarea la perspectivă și re-pătrunderea în trecut. Este un fel de melancolie îndreptată spre dorința de a revedea ceva sau pe cineva din trecut, atunci când subiectul nostalgic persistă în identificarea narcisistă cu obiectul/locul pierdut; iar acest subiect rămâne credincios obiectului pierdut, cu o dorință patologică de a nu renunța la acest atașament.
Nostalgia nu este nici fado, nici romanticul termen elvețian “kuhreihen”. Îl văd mai degrabă ca un “ostalgie”. Un simț comun al unei pierderi, al unui regret – plin de demoni. Accentuez latura antihegeliană a nostalgiei, pentru că “doliul” pierderii și conștiința revenirii în trecut, are structura “depășirii” prin care se păstrează esența noțională a unui obiect/ființă. Așa se face că “îndoliatul” jelește obiectul pierdut și “îl ucide a doua oară” prin simbolizarea și concretizarea pierderii sale. Nostalgicul nu este cel care nu are puterea de a renunța la ceva-ul din trecut, dimpotrivă, el “îl ucide a doua oară” înainte ca obiectul să fie pierdut cu adevărat.
În expoziția “Common nostalgia”, am pornit tocmai de la premiza că subiectivizarea pierderii precum și obiectivizarea sentimentului de a pierde ceva, poate reduce substanțialitatea trăirii de tip nostalgic, pentru că lucrările expuse presupun atingerea tuturor valențelor ideii de nostalgie. De la “dragoste”, un sentiment venit dintr-un trecut întâmplător, care devine subiectul a ceea ce poate fi asimilat, până la “ostalgia” memoriilor familiale, de microcosmos, de acolo cu ai tăi. (“Ostalgia” este un termen sociologic german provenit din “nostalgie” si “ost” care înseamnă “est”, așadar o nostalgie a estului, în sensul său geopolitic).
Sper să vă placă, Eugen Rădescu București, 2013

Eugen Rădescu (n. 1978) este politolog (specializat în relativism moral și etică politică), manager cultural, curator și teoretician. A scris pentru diferite reviste și ziare naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expoziției “How Innocent Is That?” și “presently i have nothig to show and i’m showing it!” la Pavilion București. A publicat cartea “How innocent is that?” la REVOLVER BOOK, Berlin, Germania. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al juriului apexart New York, pentru programele apexart Franchise si Unsolicited Proposal Program. A ținut numeroase lectures și conferințe, printre care la Universitatea de Arte Cluj, apex, New York, Badisher Kunstverein, Karlshrue, Germania, Casa Encedida, Madrid. În prezent lucrează la editarea cărții: “Relativism moral – două perspective”. Este profesor asociat la Universitatea București și Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. Locuiește și lucrează în București.
Expoziția este susținută de PAVILION – journal for politics and culture.
Image: Dan Raul Pintea, “Dragoste”, acrylic spray on concrete, 30 x 94 cm, 2012. Courtesy of the artist.

Pavilion: Artist Talk Dan Raul Pintea - 18 aprilie

ARTIST TALK
Dan Raul Pintea
Gândul e perversiune. Pentru că e produsul zilei de ieri

Joi, 18 aprilie 2013, 19.00
@PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank
Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon)
FB event: www.facebook.com/events/117172141812147/

"În strânsă legatură cu tradiția, gândurile se mulează pe cultură. Rezultatul este o minte cu imagistică inoculată, ce-și formează viziunea asupra lumii printr-o percepție coruptă. Așa ajungi să judeci. Eu unul mă confrunt periodic cu astfel de prejudecăți când în locurile publice aud frecvent “Uite-l pe Iisus” sau ” Faceți loc lui Iisus să treacă”. Și asta doar pentru că am barbă. Ba chiar o dată era să iau bătaie în plină zi, când niște tipi m-au abordat cu un disprețuitor: “băi tu nu ai lamă să te bărbierești?” – și n-aș fi scăpat dacă n-aveam inspirația să zic ca sunt preot. Dar chiar așa? Ei nu știu că mai sunt și filozofi, scriitori, artiști, hipsteri cu barbă? Încă de când ne naștem societatea ne inoculează imagini perimate, energii impersonale pe baza cărora ne construim universul ce are să vină. Deliberat sau nu, noi ni le însușim. Nu avem cum să ne opunem influenței gândului. Pentru că el este energie, iar noi apă. Și cea mai bună metodă de disimulare a gândului este adăpostirea într-o gazdă, o specie purtătoare de apă.

În consecință, gândurile noastre întotdeauna vor fi atrase de situațiile care ne oferă echivalentul imaginii inoculate în mințile noastre. Poate și de aceea m-am (re)găsit deseori în postura în care să relaționez cu diverse texte prezente în imaginile motivaționale postate pe Facebook. N-am putut să nu observ similitudinea pozelor postate dinăuntrul conștiinței colective, așa că am început să le colectez. Așa am observat că vedem ce vrem noi să vedem, astfel încât mintea să îndeplinească gândul inoculat deja. Asta înseamnă că avem un destin în care suntem înscriși, din care ne survin gândurile. Iar singurul lucru ce ne rămâne nouă de făcut, e să le acceptăm. Nu să trăim energiile altora, disimulate în visele noastre, nici să devenim ceea nu suntem. Ne construim visele în funcție de ce învățăm, vedem sau auzim de la alții. Nu acceptăm că atunci când nu ne iese ceva e pentru că n-am făcut-o în viitor. Ne opunem la ce vine, ce ni se arată, pentru că percepem totul din perspectiva altora. Nu ne ascultăm gândurile și dăm curs rațiunii, întrebându-ne apoi de ce ne simțim nefericiți când nu luăm decizia cuvenită. Asta-i nefericirea: îndepărtarea noastră de viitorul deja întâmplat.

Dragostea poate fi doar atunci când gândul stă în loc, pentru că tot ce el construieşte se află în zgomotul timpului. El trebuie să fie static pentru ca dragostea să poată fi. Ea este întotdeauna acum, iar gândul nu. Gândul, fiind întotdeauna vechi, nu poate atinge niciodată dragostea, care e de fiecare dată nouă." (Dan Raul Pintea)

Dan Raul Pintea s-a născut la Sibiu în 1981. În 2004 a absolvit Facultatea de Arte Plastice, departamentul de Grafică al Universităţii de Arte şi Design, Cluj Napoca, unde și-a susținut şi masteratul în 2006. A lucrat un an în cadrul Universităţii ca şi tehnician serigraf, dar văzând că nu-şi poate dezvolta propriile proiecte s-a intors în Sibiu, pentru a-şi putea prioritiza gândurile. Devenind conştient de puterea lor, a devenit interesat să le exprime prin mijloace vizuale cât mai directe şi eficiente. Per ansamblu abordările sale artistice sunt mai degrabă atipice, dar în acelaşi timp reflectă situaţia inoculării în cultură şi societate. Începând cu 2007 a expus în galerii precum Ivan Gallery (RO), Galeria 26 (RO), Anca Poterasu Gallery (RO), Victoria Art Center (RO), Sala Dalles (RO), Trypthycon (GER), Visual Kontakt (GER), Program Gallery (POL). În prezent este reprezentat de Anca Potersau Gallery, alături de care – în 2011 a participat la Preview Art Fair din Berlin.

Dan Raul Pintea este participant în expoziția "Common Nostalgia", curatororiată de Eugen Rădescu.
http://www.facebook.com/events/288375167962411/

Imagine: printscreen din “Shiny Fay Of Sorrow” Volkova Sisters (music video)

Pavilion: Common Nostalgia 04 aprilie - 07 iulie

COMMON NOSTALGIA

04 aprilie 2013 – 07 iulie 2013

EXPOZITIE

DESCHIDERE: Joi, 04 aprilie 2013, 19.00

 

Curator: Eugen Rădescu
Participanți: Dan Raul Pintea (RO), Ștefan Sava (RO), Nicolae Constantin Tănase (RO), Swel Noury (MAR)

Nostalgia împiedică exercițiul viitorului. Prin definiție, nostalgia impune renunțarea la perspectivă și re-pătrunderea în trecut. Este un fel de melancolie îndreptată spre dorința de a revedea ceva sau pe cineva din trecut, atunci când subiectul nostalgic persistă în identificarea narcisistă cu obiectul/locul pierdut; iar acest subiect rămâne credincios obiectului pierdut, cu o dorință patologică de a nu renunța la acest atașament.

Nostalgia nu este nici fado, nici romanticul termen elvețian “kuhreihen”. Îl văd mai degrabă ca un “ostalgie”. Un simț comun al unei pierderi, al unui regret – plin de demoni. Accentuez latura antihegeliană a nostalgiei, pentru că “doliul” pierderii și conștiința revenirii în trecut, are structura “depășirii” prin care se păstrează esența noțională a unui obiect/ființă. Așa se face că “îndoliatul” jelește obiectul pierdut și “îl ucide a doua oară” prin simbolizarea și concretizarea pierderii sale. Nostalgicul nu este cel care nu are puterea de a renunța la ceva-ul din trecut, dimpotrivă, el “îl ucide a doua oară” înainte ca obiectul să fie pierdut cu adevărat.

În expoziția “Common nostalgia”, ce va fi deschisă publicului între 4 aprilie și 7 iulie 2013, am pornit tocmai de la premiza că subiectivizarea pierderii precum și obiectivizarea sentimentului de a pierde ceva, poate reduce substanțialitatea trăirii de tip nostalgic, pentru că lucrările expuse presupun atingerea tuturor valențelor ideii de nostalgie. De la “dragoste”, un sentiment venit dintr-un trecut întâmplător, care devine subiectul a ceea ce poate fi asimilat, până la “ostalgia” memoriilor familiale, de microcosmos, de acolo cu ai tăi. (“Ostalgia” este un termen sociologic german provenit din “nostalgie” si “ost” care înseamnă “est”, așadar o nostalgie a estului, în sensul său geopolitic).
Sper să vă placă,
Eugen Rădescu
București, 2013  
Eugen Rădescu (n. 1978) este politolog (specializat în relativism moral și etică politică), manager cultural, curator și teoretician. A scris pentru diferite reviste și ziare naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expoziției “How Innocent Is That?” și “presently i have nothig to show and i’m showing it!” la Pavilion București. A publicat cartea “How innocent is that?” la REVOLVER BOOK, Berlin, Germania. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al juriului apexart New York, pentru programele apexart Franchise si Unsolicited Proposal Program. A ținut numeroase lectures și conferințe, printre care la Universitatea de Arte Cluj, apex, New York, Badisher Kunstverein, Karlshrue, Germania, Casa Encedida, Madrid. În prezent lucrează la editarea cărții: “Relativism moral – două perspective”. Este profesor asociat la Universitatea București și Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. Locuiește și lucrează în București.
 
Urmată de un opening party by Reforma & Bogman @Control Club (front), str. Constantin Mille nr. 4, 22.00 hours.
Imagine: Dragoste, spray acrylic pe rumbeton, 30 x 94 cm, 2012
Courtesy of the artist.
Expoziția este susținută de PAVILION – journal for politics and culture.