Dragostea este oare
un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol
al spiritului, imposibil de explicat?
Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de
celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi
evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile
relaţii. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun
acord şi însoţită de o provocare: ar putea să-şi reînvie dragostea tocmai
vorbind despre dragoste?
Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al capriciilor inimii,
reuşeşte să transpună în această piesă, cu fine şi surprinzătoare nuanţe,
parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile
noastre. „În Elixir m-a interesat mai ales distincţia dintre dorinţă şi
sentiment. Cred că, în privinţa iubirii, problema constă în faptul că denumim
cu acelaşi cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinţei şi cel al
sentimentului. La graniţa dintre ele, atunci când încercăm să împăcăm atracţia
fizică şi dragostea, se nasc marile noastre poveşti, nu întotdeauna fericite.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT)
,,Un spectacol despre nevoia prezenţei
celuilalt într-o lume în
care totul devine din ce în ce mai virtual. Mă interesează să vorbesc despre
virtualizarea excesivă a relaţiilor dintre oameni, cu predilecţie dintre bărbaţi
şi femei, despre separare, despre izolare, şi nu în ultimul rând despre teama
de a te abandona celuilalt, într-un timp în care totul pare să îndemne la precauţie, un realism
sinonim cu dezumanizarea şi o aşa-zisă "obiectivitate" sinonimă cu
apatia. Un timp care pare stăpânit de frici şi angoasă. Clasicul pariu al lui Pascal, aşa
cum spune unul dintre personaje,în
aceasta lume din ce în ce mai emasculată de pasiuni şi conştiinţă, este încă
valabil şi poate fi o soluţie. Cu alte cuvinte, spectacolul nostru
este un îndemn: Nu vă fie frică să fiţi sinceri, să credeţi (în loc să nu credeţi),
să aveţi constiinţă (în loc să o anulaţi), să fiţi morali (nu imorali); nu va
fi teamă să iubiţi un om sau mai mulţi, pe Maria, Anca, Pierre, Veronique,
George etc., în defavoarea lui Smartphone, PC, Laptop, Facebook, WhatsApp,
Skype, Twitter sau a altor cyborgi... Nu vă fie teamă să fiţi UMANI....Începeţi
prin a ieşi mai des, invitaţi-vă partenera/partenerul la un dans sau un vin;
dacă nu aveţi, găsiţi-vă una/unul, dacă e nevoie, luptaţi-vă pentru asta, apoi
faceţi dragoste...Restul vine de de la sine...” (Marcel Ţop, regizor) Duminică 4 martie, ora 20.00 Palatul Naţional al Copiilor (Bulevardul
Tineretului 8-10, Bucureşti) Bilete
online https://www.startickets.ro/event.php?id=13816 https://www.blt.ro/elixir.html
Beral Madra & Răzvan Ion, the curators of Bucharest
Biennale - Bucharest International Biennial of Contemporary Art -
decided to work with 3 venues and one artwork in public space in
Bucharest: Atelier 030202, Mobius Gallery, Centrul De Arta Mora and the
area of Dâmbovița River.
“On the model of other great biennials, we decided in more minimalist
approach. One private gallery, one independent art center, one
artist-run space, one public intervention, a carefully chosen number of
artists and extremely powerful concepts. On our idea of cooperation and
collaboration, we decided to work with this type of venues. “Edit Your
Future”, the concept of BB8 will be like essence in a small jar and the
route of the biennial will become a visiting path of the eclectic areas
of Bucharest.”, says the curators.
The 8th edition of Bucharest Biennale will take place May 17 - July 08,
2018. Opening day for professionals and press will be May 17. The list
of participating artist will be published early May and contains artists
from 12 countries.
FB event: goo.gl/y8t27E
O fetiță
orfană de numai 6 ani e nevoită să se mute cu familia unchiului său în
sensibilul debut autobiografic al Carlei
Simón, „Vara
lui 1993”. Cu un echilibru atent între narațiune
și atmosferă, regizorul ilustrează un portret viu al unui fulger atunci când
fetița trebuie să se confrunte cu pierderea părinților săi și integrarea într-o
nouă familie. „Vara lui 1993” va ajunge în
cinematografele din România începând cu 9
martie, fiind distribuit de Transilvania Film.
Filmul oferă îndeajuns de
multe informații pentru a satisfice spectatorii atenți și, deși personajul
principal este o puștoaică (filmul debutând în secțiunea Generation Kplus în cadrul Festivalului
de Film de la Berlin, unde a și câștigat premiul pentru Cel mai bun lungmetraj), povestea care
se desfășoară pe marele ecran se adresează deopotrivă publicului tânăr, cât și
celui matur.
Adoptată de unchiul ei,
Esteve (David Verdaguer) și de mătușa
Marga (Bruna Cusí), Frida (Lala Astigas) descoperă noul său mediu,
o veche fermă într-o zonă montană, aproape de o pădure densă. Noii ei părinți
adoptivi se dovedesc prietenoși, iar un alt lucru bun este că au o fiică de
trei ani pe nume Anna (Paula Robles),
care poate deveni un partener de joacă. Pentru un alt copil mai puțin
traumatizat decât dezrădăcinata Frida, acesta ar fi cel mai idilic loc de
ședere, cu alte cuvinte, o vacanță permanentă. Fridei ii este greu să
gestioneze moartea părinților și să se adapteze la noua ei viață. Înainte de
sfârșitul verii petrecute în provincie, fata trebuie să învețe să-și controleze
emoțiile, iar părinții trebuie să învețe să țină la ea ca la propria lor fiică.
„Unul
dintre cele mai izbitoare elemente ale filmului este modul în care evită
sentimentalismul în timp ce reproduce emoțiile incoerente, conflictuale ale
unui copil care nu știe cum să-și proceseze trauma. Scenele dintre Frida si
Anna sunt remarcabile pentru naturalismul lor neafectat, iar în timp ce fata
mai mare știe că are un avantaj de dezvoltare fată de verișoara ei, ea este, de
asemenea, într-un mod dureros, conștientă de faptul că Anna este cea care
primește dragostea neîntreruptă a părinților ei. La un dans în sat, Frida
observă cum Marga si Esteve dansează cu bucurie pe muzică în timp ce Anna
îmbrățișează piciorul tatălui său. Ar fi binevenită să se alăture, dar va dura
mult timp până ca Frida să se simtă ca un membru cu drepturi depline al acestei
familii.” declară Jay Weissberg în cronica sa de pe Variety.
După premiera din cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin, filmul „Vara
lui 1993” a câștigat imediat o
mare parte din public, dovada fiind numeroasele premii cu care se poate lăuda
deja. Pe lângă premiile din cadrul numeroaselor festivaluri la care a luat
parte, filmul a fost premiat și în cadrul Premiilor
Goya unde a fost apreciat pentru Cel
mai bun debut regizoral, Cel mai bun
actor în rol secundar și Cea mai
bună actriță debutantă.
Alpin Film Festival, organizat pentru a treia oară în munții Bucegi, va
fi o ocazie bună pentru a vedea cele mai interesante filme montane din
întreaga lume. În perioada 27 februarie-4 martie, la Brașov, Bușteni și
Predeal vor fi organizate și expoziții sau lansări de carte. Din program
nu va lipsi filmul polonez. Intrare liberă. În timp ce alpiniștii polonezi încearcă de câteva săptămâni să urce
munții Karakorum pentru a ajunge la ultimul vârf necucerit până acum pe
timp de iarnă – vârful K2 (8611 metri), având înălțimea de 8 mii de
metri, Institutul Polonez îi invită pe spectatorii festivalului la o
expediție la poalele acestui munte fascinant. Multi-premiat la festivaluri montane internaționale, filmul Elizei Kubarska intitulat „K2. Aproape de cer” (K2-Touching the Sky) va putea fi văzut sâmbătă, 3 martie, la ora 16.00, la Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Bușteni (bd.
Libertății nr. 93), în cadrul Galei Alpinismului Românesc. Nu este o
poveste obișnuită despre niște alpiniști curajoși care-și înving
slăbiciunile și cuceresc cei mai înalți munți din lume, care îndeosebi
iarna, când temperatura la 8 mii de metri scade până la -60 grade
Celsius, iar vântul depășește 100 km pe oră, este specialitatea
polonezilor. Regizoarea invită în film patru adulți ai căror părinți – Dobrosława
Midowicz-Wolf, cunoscută drept „Mrówka” (Furnica), Tadeusz Piotrowski și
Julie Tullis – și-au pierdut viața pe K2 în timpul celei mai tragice
expediții de cucerire a acestui munte în anul 1986. Ce-și amintesc copiii lor, adică Łukasz Wolf, Hanna Piotrowska,
Lindsay și Chris Tullis despre acele evenimente? Regretă că munții au
fost adesea mai importanți pentru părinții lor? Oare prețul plătit de
aceștia pentru pasiunea lor este prea mare? Oare cred că un alpinist
profesionist poate avea copii? Sunt doar câteva dintre întrebările la
care regizoarea, ea însăși alpinist, caută răspunsuri. Ele sunt foarte
importante pentru ea mai ales că în perioada în care a realizat filmul
era însărcinată. Călătoria pe K2 alături de cei patru copii deveniți adulți este plină
de emoții contradictorii - de la regret la mândrie. Kubarska evită
răspunsurile simple, arată frumusețea, dar și pericolul pe care-l
presupune escaladarea celor mai înalți munți din lume, oferind totodată
spectatorilor ocazia pentru a reflecta la ceea ce este important pentru
ei în viață. Mulțumită discuțiilor lungi purtate cu personajele din film,
regizoarea a reușit să prezinte ceea ce nu vedem în relatările
deopotrivă entuziaste sau tragice din expedițiile montane – despre viața
de familie a alpiniștilor și prețul plătit pentru pasiunea lor. Filmul Elizei Kubarska a fost premiat, printre altele, la Vancouver
International Mountain Film Festival (Canada, 2016 - Grand Prize),
International Mountain Film Festival „Vertical” (Rusia, 2016 - Cel mai
bun regizor, Cel mai bun film montan), Dutch Mountain Film Festival
(Olanda, 2016 - Crossborder DMFF Award), Trento Film Festival (Italia,
2016 - Cel mai bun film montan) sau Graz Mountain Festival (Austria,
2015 - Alpin Camera in Gold). Trailer:www.youtube.com Institutul Polonez din București este partenerul celei de-a treia
ediții a Alpin Film Festival. Programul complet al evenimentului poate
fi consultat pe www.alpinfilmfestival.ro.
In 2018, Akral Necrosis reia activitatea live cu o serie
concisa de concerte grupate sub titulatura Festering Spring Tour. Turneul este
programat la mijlocul lunii mai si va trece prin Cluj, Bucuresti si Iasi,
ultimul concert ca parte din festivalul Rock'n'Iasi, acolo unde grupul va urca
pe scena in seara de sambata. Blackerii vin cu noutati in setlist-ul de 80 de minute
pregatit pentru Festering Spring Tour. Printre piese de pe Pandemic Dominion si
Underlight, se va afla si material nou, conceput pentru al treilea album Akral
Necrosis, a carui lansare va avea loc in viitorul apropiat. Alte concerte
programate pentru 2018 vor fi anuntate curand. Datele turneului: 17 mai - Cluj, Hard Club 18 mai - Bucuresti, Quantic Club 19 mai - Iasi, Rock'N'Iasi Akral Necrosis, una dintre cele mai agresive si longevive
trupe de black metal de pe la noi, revine pe scena in 2018 cu o serie de
concerte. Dupa un an sabatic in privinta activitatii live, timp acordat pentru
conceperea unui nou album, Akral Necrosis se pregateste de studio. La finele
lui 2016, grupul a lansat al doilea album, intitulat "Underlight",
prin Loud Rage Music, material primit cu satisfactie de fani si bine receptat
de presa internationala datorita unui black metal taios si lipsit de compromis,
augmentat cu pasaje surprinzatoare pentru gen. Akral Necrosis vor anunta in scurt timp detalii despre
concertele de la Bucuresti si Cluj Napoca. “Underlight” poate fi ascultat la urmatorul link: https://loudragemusic.bandcamp.com/album/akral-necrosis-underlight Pagina oficiala de FB: https://www.facebook.com/akralnecrosis/ Line-up Akral Necrosis: Octav Necrosis – voce Victor – chitara Gabriel – chitara Soyos – bass Traian SullenSun – baterie Booking
este asigurat de Cavalleria, iar posterul este creat de Costin
Chioreanu/Twilight13Media.
