Baietii de la The Amsterdams tocmai ce s-au intors dintr-un turneu prin India. Momentan, se pregatesc de lansarea clipului piesei Twin Song, filmat in India; urmeaza inca un single nou in primavara / vara, iar in toamna, al patrulea album de studio.
Andrei Hategan, The Amsterdams: Totul a pornit de la un mail, trimis de organizatorii festivalului Saarang din Chennai, India. Am zis pe loc, da, am cautat surse de finantare si alte locuri unde sa mai cantam in India si am decolat. (Multumim pe aceasta cale ICR, Rompetrol si Luca Dragan / Transfer-Business.com.)
Plecarea din Bucuresti a fost pe 26 decembrie, in ultimele zile dinaintea marelui ger. Am facut o scurta escala la Berlin, am iesit cativa din noi sa vedem Poarta Brandenburg, dar senzatia era tot de Magheru, parca nici nu eram acolo. Stiam ca urmeaza ceva mult mai diferit. Dupa inca 2 zboruri, cu o escala de cateva ore in Abu Dhabi, ajungm in Mumbai. Trecusera 24 de ore. Cum am aterizat, am luat primele taxi-uri direct spre soundcheck, pentru ca la ora 7 PM aveam concert la Phoenix Market, unul din mall-urile din Mumbai. A fost primul contact cu un public de doua ori altfel. O data pentru ca erau indieni, si apoi, pentru ca erau indieni de mall. Drumul de la aeroport la mall a fost primul contact serios cu India. Un amestec colorat de mirosuri, claxoane si animale mai mult sau mai putin sfinte ne-au tinut totusi in priza pentru concert. Filmam si pozam in acelasi timp tot. Si acum, acel drum cu taxiul ramane cea mai puternica amintire din India, poate pentru ca e prima.
The Amsterdams - LIVE at Saarang Festival (Chennai, India, 2015) - http://youtu.be/OhILZZy0DgA
A doua zi urma sa cantam la festivalul MOOD INDIGO, dar cu botezul facut. Scena era in aer liber, printre palmieri, iar la ora 6 PM, am inceput concertul. Acolo am vazut prima oara public care facea coregrafie in stil indian pe Laika sau Sunology, am aflat ca in campus nu se cosuma deloc alcool si nu se fuma (festivalul era organizat de Universitatea de IT si Technology Mumbai, unde regulile sunt destul de stricte).Totodata, versurile din Coalmine “Holy cow, how can a poet lead an army of fools” capatau alte intelesuri aici, in campus gaseai multe vaci, pe aleile dintre facultati. Ultimul concert din Mumbai l-am avut in cel mai hip club in momentul asta din metropola, Blue Frog, care pe cat de bine arata pe interior, pe atat de greu era de gasit, in haosul din Mumbai. Imaginati-va spatele pietei Obor combinat cu str. Lizeanu, cu vanzatori ambulanti de orice, cu mancare gatita si consumata direct pe sosea, trotuarele sunt foarte rare in India.
Dam coltul si rasare Blue Frog, cu un design interior SF si cu nume mari care i-au calcat pragul. Am stat dupa concert de vorba cu oameni care ajunsesera intamplator la concert, iar pe la jumate au inceput sa caute versurile pieselor pe net, sa vada de fapt cine suntem. Pana la final, i-am combinat la un sing along “Hello, Beaches” si am stabilit sa ne intoarcem a doua zi pentru Revelion.
Drumul de la Mumbai la Bangalore a insemnat 17 ore de autobuz, la cuseta, dar cu foarte putine ore de somn, pentru ca autostrazile indiene si claxoanele nu-ti dau pace. Concertul din clubul B Flat a fost sold out, iar toti oamenii cu care interactionai in cluburi te faceau sa simti ca faci ce trebuie si ca ai un limbaj comun, in contrast cu nebunia de pe strazi, cursele interminabile cu tuc-tuc-ul (taxi moto ricsha) sau pozele facute random pe strada cu indieni, doar pentru ca eram din alte zone geografice. Ce a mai fost in Bangalore? Am dat primul nostru interviu pentru un ziar indian, (Deccan Chronicle), am dat la palatul Tipu Sultan peste cel mai ciudat instrument muzical: un tigru cu clape pe parti, care musca din gatul unui soldat britanic. Atunci cand clapele erau apasate, instrumentul sootea un sunet, o imbinare intre note si sfasierea animalica.
Ultimul popas pentru noi a fost Chennai, orasul de pe coasta estica a Indiei. Schimbare radicala de peisaj, am inceput sa vedem trotuare, traficul era mult mai relaxat, hotelul nostru mai bun (5 stele + piscina Infinity), iar scena, mai mare. Campusul IIT Madras, locul unde s-a tinut festivalul Saarang, era ca un mini orasel, cu statii de autobuz intre facultati, cu spital, sali de sport, dar si multe caprioare si maimute care circulau printre oameni. Am cantat intr-o sala de sport imensa, in care valuri de indieni intrau si ieseau, publicul indian fiind foarte entuziast, dar si foarte migrator totodata. Punctul culminant, ca de altfel, la mai toate concertele a fost coverul dupa Chaiyya Chaiyya, executat uneori acapela de Ovidiu Bejan, alteori acompaniat de trupa. De la primele cuvinte, incepea isteria, iar publicul canta cu el pana la final. Clipul original e aici, iar filmarile de pe tren sunt pe bune, (actorul a suferit chiar un accident cand filma la clip, dupa cum ne-au zis localnicii
https://www.youtube.com/watch?v=YOYN9qNXmAw)
Nu am apucat sa ne cumparam instrumente muzicale, dar am ramas in cap cu piesa de aproximativ 30 de minute de la 5 dimineata, ce rasuna in autobuzul dormind in mers, in drum spre Bangalore.
Nu am invatat limbile lor (cei din Chennai de exemplu nu se inteleg cu indienii din Mumbai), in schimb toti au in comun datul din cap, pe post de Da, Nu, Nu stiu, Asa si asa, Poate, Ma mai gandesc etc. As vrea sa-l implementam si in Romania.
Nu am fi vrut sa ramanem acolo mai mult de 20 de zile cat a tinut turneul, dar cu siguranta o sa revenim. Avem deja confirmate cateva date pentru anul viitor, in Pune, Mumbai, Chennai si Bangalore.
“Drumul de la mall pana la hotelul in care aveam sa stam in Mumbai a fost o aventura in sine. Soferii de taxi din Mumbai nu folosesc GPS si, indiferent daca stiu sau nu adresa pe care le-o ceri specificul gest cu datul din cap iti spune, cel putin tie ca european, ca oamenii stiu ce fac. Al nostru, Lucky din Punjab, dupa cum s-a prezentat, parea ca stie dar, la un moment dat, am realizat ca trec de 3 ori prin acelasi punct al unei mahalale Slumdog Millionaire. Mai mult, dupa nici 24 de ore petrecute in Mumbai, "bateriile" noastre si ale mobilului pe care activaseram GPS-ul in incercarea de a da o mana de ajutor soferului erau pe sfarsite. Mobilul mi-a sucombat exat in momentul in care am vazut taxiul cu ceilalti baieti (nu incapuseram intr-unul singur, evident) o lua in alta directie. Cum am ajuns la hotel cu totii mi-e greu sa va spun dar a fost 1 – 0 pentru Mumbai. Oricum, pe principiul "ai grija ce-ti doresti", prin 2008, Bejan a facut un poster la misto, cu un turneu The Amsterdams in India, cu date si orase, cu tot :) ” - Augustin Nicolae, bass
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu