Fortăreața Singurătății din pădurea sfântă a zgomotului etern
Capitolul IV al proiectului expozițional în șase părți „Punctul alb şi cubul negru”
Vernisaj: Joi, 7 iulie,19:00
Curatori: Diana Marincu şi Anca Verona Mihuleţ
Artişti: Larisa Sitar (RO) și Roman Štětina (CZ)
Coordonator MNAC: Mălina Ionescu
Arhitect: Attila Kim
Partener: Centrul Ceh (Czech Centre Bucharest)
Prin amabilitatea Galeriei Polansky, Praga
MNAC - Palatul Parlamentului, etaj 4
07.07 - 28.08.2016
FB event: https://www.facebook.com/events/1731471550460557/
Expoziția analizează distanțele autoimpuse în exterior și zonele
intimității individului pornind de la ce ar putea însemna Fortăreața
Singurătății. Cele patru dimensiuni ale ierarhizării contactului uman –
distanța intimă, distanța personală, distanța socială și distanţa
publică – formează o polarizare a interacțiunii în funcție de două
câmpuri clare - spațiul privat și spațiul public.
Eroii Larisei
Sitar sunt de cele mai multe ori personaje anonime, încărcate de
atmosfera de basm, preluate din mentalul colectiv, cu o puternică
conştiinţă a sfârşitului lor. Ei folosesc somnul ca pe o punte de
trecere într-o dimensiune a meditaţiei, un timp de suspensie în care se
regenerează şi se acceptă pe ei înşişi. Eroii lui Roman Štětina sunt
figuri preluate din industria de radio şi televiziune a anilor 1960 –
1980, unele aduse din spatele cortinei, altele extrase direct de pe
ecran, sunt vizibili şi invizibili în acelaşi timp.
Istoria la
care se referă de obicei Larisa Sitar nu este ceva stabil sau închis, ci
mai degrabă un prilej pentru o suspendare a ideologiilor pe care se
construiește și o deschidere spre micro-narațiunile regăsite poate
într-un sat din Maramureș. Seria de lucrări audio „Nu mă lăsa să mor,
c'apoi nu te-oi lăsa să trăiești!” este alcătuită din înregistrări cu
oameni care povestesc, la limita dintre zi și noapte, experiențele avute
în confruntarea cu forțe supranaturale sau întrupări ale celor mai mari
spaime. Larisa Sitar folosește adesea în lucrările ei personaje
discrete, voci fără chip, identități camuflate și spații fantomatice
care le coincid, demonstrându-le în același timp forța de a spune
povești și de a se construi pe sine.
Filmul lui Štětina, “Lost
Case”, constă în preluarea unor scene emblematice din filmul Colombo,
care urmăresc personajul principal de la debutul serialului, când îl
regăsim pe protagonistul Peter Falk tânăr, până la ultimul episod filmat
la începutul anilor 1990, când Peter Falk apare cărunt şi mişcându-se
greu. Au fost editate aproape 200 de ore de film, pentru a găsi acele
momente în care Colombo ajunge la locul crimei şi găseşte indiciul care
oferă cheia pentru rezolvarea misterului, îndepărtând sunetul complet,
folosind doar un laitmotiv simfonic pentru a puncta anumite scene.
Intrarea este liberă. Se asigură accesul cu automobilul propriu / taxiul și locuri de parcare gratuită./
Sponsori: Crama Oprișor, Policolor, Saint - Gobain Rigips, Grup Transilvae
Parteneri media : Igloo, zeppelin, Șapte Seri, Radio France
Internationale - Rfi, feeder, energiea, we ART, Vision Media Plus, Kepi
Consult, Veioza Arte, Radio România Cultural, czech-it http://www.czech-it.ro/
© Credit imagine stânga: Larisa Sitar, And then, one thing led to another..., colaj digital, dimensiuni variabile, 2015-2016; dreapta: Roman Štětina, Plot, fotografie alb/negru, 110 x 160 cm, 2015
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu