Apparatus 22 - The Long Night (tur in Bucuresti; 21- 22 decembrie. book a free listening session)

The Long Night
- Rezerva o sesiune The Continuum Broadcast
Caminul Cultural și KILOBASE BUCHAREST au plăcerea de a prezenta o versiune (în lucru) a The Continuum Broadcast printr-un maraton crepuscular ce poartă numele The Long Night – un tur public în case private din București realizat de Apparatus 22.
 
Seria de vizite nocturne va dezvălui două emisiuni produse de Apparatus 22 (RO) și Simon Asencio (FR | BE) pentru lucrarea-radio The Continuum Broadcast și se va desfășura între 16:30 - oră la care apune soarele luni, 21 decembrie și 07:50 - oră la care răsare marți, 22 decembrie.

The Continuum Broadcast este a doua dintr-o serie de lucrări colaborative care reflectă asupra puterii ambivalente pe care o deține radioul de a informa și distra, dar și ca instrument de manipulare sau emancipare.

În timp ce The Hour Broadcast - prima instalație din serie, produsă ca o lucrare colaborativă Apparatus 22 + StudioBASAR + SillyConductor – cercetează conștiința post-război și se mișcă de-a lungul registrului poetic, utilitar sau propagandistic al Utopiei, The Continuum Broadcast exploreaza tărâmul fluid de dincolo de sistemul binar de gen și subiectivități ce marchează periferia sexualității.
The Continuum Broadcast va fi gata în forma finală în martie 2016 și va include contribuții din partea mai multor artiști.
 
REZERVĂ O SESIUNE ( GRATIS )
Puteți rezerva gratuit o sesiune de ascultare de 30 minute a lucrării The Continuum Broadcast.
Colectivul Apparatus 22 se va deplasa cu radioul din casă în casă în intervalul orar 16:30 luni 21 decembrie și 7:50 marți 22 decembrie.
Trebuie doar să te înregistrezi cu
un email la contact@caminulcultural.ro
sau
cu un mesaj privat pe pagina fb a Caminului Cultural
https://www.facebook.com/caminul.cultural.bucuresti/
cu următoarele informații :
Nume:
Vârstă:
Adresa București (doar case particulare) :
Număr de telefon:
Vă vom contacta pentru a stabili ora de vizită.
 
The Continuum Broadcast este o lucrare comisionată de KILOBASE BUCHAREST și co-produsă de Caminul Cultural (ca parte a programului din 2015). 
 
Căminul Cultural este un program iniţiat de Manuel Pelmuş, Farid Fairuz, Brynjar Abel Bandlien, administrat de Asociaţia Culturală Solitude Project şi susţinut de ERSTE Foundation

image crediting: "The Hour Broadcast" - joint work by Apparatus 22 + StudioBASAR + SillyConductor (2013)

Apparatus 22 - "AS GOOD AS GOLD" ||| expozitie solo la Akademie Schloss Solitude, Stuttgart, Germania

Apparatus 22 – “AS GOOD AS GOLD”

Akademie Schloss Solitude

Solitude 3
70197 Stuttgart

Expozitia este deschisa in perioada 4 -28 septembrie.

Program de vizitare: vineri - duminica intre 14.00 si 19.00.
Intrare libera

www.akademie-solitude.de/en/events/exhibitions~no3677

harta aici

Apparatus 22 – “AS GOOD AS GOLD”

Pentru expozitia solo de la Akademie Schloss Solitude, colectivul de arta contemporana Apparatus 22 prezinta "AS GOOD AS GOLD" - o lucrare noua de mari dimensiuni care pune stapanire pe fostul hambar princiar, actualmente remarcabila sala de concerte a prestigioasei institutii culturale.

A doua intr-o serie de lucrari ce exploateaza tensiunea existenta in ambivalenta cuvintelor utilizate atat in sfera sacra cat si in vocabularul consumerist, "AS GOOD AS GOLD" este o meditatie din diferite perspective asupra arbitrariului continut in notiunea de aur ca standard de masurare intr-o "economie a identitatilor si diferentelor strabatuta de putere si dorinta".

Ar putea fi strania perfectiune a aurului precum si capacitatea lui nesfarsita de reprezentare mimate de ceva mai putin valoros (sau mai valoros) decat aurul?

Intr-un gest de distrugere pozitiva, Apparatus 22 se intreaba daca, atunci cand devenim constienti de valorile percepute ca fiind arbitrare, avem capacitatea de a ne reafilia altor norme.

"Lucrarea este o ghicitoare cu raspunsuri sincretice care flirteaza cu notiunile de vizibil si invizibil, de inferior (-) si superior (+), cu abstractii sociale si metafore concrete etc.

Fiecare din cele cinci parti ale instalatiei este atat un punct de ruptura care deturneaza incercarile de citire liniara a intregului, cat si un element sinecdotic distinct al temei centrale AS GOOD AS GOLD.”

Amplasata proeminent, (triptych) pictura pe textil de sac pervertita de inscriptia tip graffiti “AS GOOD AS GOLD” ar putea marca o noua ordine sociala suficient de puternica incat sa ne elibereze de sub tirania aurului ca punct de reper necontestat, in timp ce(soundtrack) – coloana sonora produsa in colaborare cu muzicianul Rochite – anihileaza orice ramasita de reverenta si optimism emanate de triptic, introducand o tensiune stranie in expozitie.

(rm totem) functioneaza ca un omagiu pentru o divinitate abstracta a unei utopii post-capital, in timp ce (bm landscape) este o metafora construita in jurul masinii care produce minuni cu un banal sclipici - desi demascata ca evident artificiala si zgomotoasa, magia exista si nu este cu nimic mai putin spectaculoasa si uimitoare. Ultimul element,(vp retroprojection) arata ca o nascocire a unei minti febrile - o harta haotica de schite si ganduri critice despre subiecte precum lacomie, adoratia valorilor sigure si puterea falsului de a deturna standardele.

Instalatia colectivului roman este completata de un tur ghidat de artistii insisi precum si de sesiuni de ascultare a lucrarii “The Hour Broadcast” - o instalatie de sunet realizata impreuna cu arhitectii  StudioBASAR si sound artist-ul Sillyconductor.

Realizarea expozitiei Apparatus 22 – “AS GOOD AS GOLD” a fost posibila si gratie generosului sprijin acordat de Institutul Cultural Roman din Berlin si de Apparatus 22 Circle of Friends 2014 -2015.

***

BIO

Apparatus 22 este un colectiv multidisciplinar de arta initiat in ianuarie 2011 de Erika Olea, Dragos Olea, Maria Farcas si Ioana Nemes (1979 - 2011), ca urmare a experientei comune de lucru in echipa label-ului progresiv de moda Rozalb de Mura (2006 -2010).

Capitalizand experientele din sistemul local si international al modei si incercand sa evadeze din acel context limitativ, membrii colectivului si-au schimbat perspectiva asupra subiectului fashion si au ales sa lucreze in contextul mult mai generos al artei contemporane, cu proiecte ce includ referinte din design, sociologie, economie si literatura, in care granitele dintre realitate si fictiune, dintre naratiune si abordare critica se contopesc cu firesc.

Participari la expozitii si festivaluri: Bienala de Arta Contemporana de la Venetia 2013 (IT) http://reflectioncenterforsuspendedhistories.com, MUMOK - Viena (AT), Museion - Bolzano(IT), Galeria de Arta Contemporana a Muzeului Brukenthal – Sibiu (RO), MAK - Viena (AT), Steirischer Herbst - Graz (AT), Drodesera Festival - Dro (IT), Bienala Tinerilor Artisti - Bucuresti (RO), Akademie Schloss Solitude - Stuttgart (DE), Gyeonggi Creation Center (KR), Trafo Gallery - Budapesta (HU), Futura Gallery / Karlin Studios – Praga, The Centre for Contemporary Art, Ujazdowski Castle, Varsovia (PL), Muzeul de Arta Contemporana (MNAC), Bucuresti (RO),  Galeria Nicodim, Bucuresti (RO - expozitia solo: “Buy me a mystery”) etc.

"Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare" - expozitie care va reprezenta Romania la Bienala de la Venetia

Participarea României la cea de-a 55ea ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia

Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare
 artiști:
Apparatus 22, Irina Botea și Nicu Ilfoveanu, Karolina Bregula, Adi Matei, Olivia Mihălţianu, Sebastian Moldovan 
curator: Anca Mihuleţ

comisar: Monica Morariu
vice-comisar: Alexandru Damian

vernisaj: 29 mai, orele 19.00
recepție de deschidere: 29 mai, orele 20.00

Locație: „Noua Galerie” a Institutului Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică, Palazzo Correr (Campo Santa Fosca) Cannaregio 2214, 30121 Veneția

perioada: 1 iunie - 24 noiembrie 2013
program: marţi -  duminică: 10:00-18:00
luni închis

Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare este o expoziţie silenţioasă, care analizează istorii minore, suspendate în spatele unor evenimente majore. Proiectul a început cu o investigare a statutului actual al istoriei artei din România, în accepțiunea modernă a disciplinei, excluzând paranteza perioadei comuniste, care a produs un dop fizic și imaginativ, alături de blocarea anumitor procese mentale și vizuale. Având în vedere că istoria nu este inocentă, că ea presupune un anumit grad de violență fizică, vizuală ori conceptuală, intenția noastră a fost nu atât relevarea dimensiunii vizibile a expoziției, cât dezvăluirea centrului invizibil al acesteia. De altfel, a vorbi despre istorie are o valoare terapeutică.

Între 1 iunie și 24 noiembrie, expoziția va deveni o instituție temporară, un centru-pilot pentru reflecția și analiza relevanței istoriei artei și a vizualității. Centrul de reflecție pentru istorii suspendate va fi situat la parterul unui vechi palat venețian, Palazzo Correr, clădire care, începând din anul 1930, a găzduit Institutul Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică. Lucrările au fost selectate după o metodă similară celei folosite de Johann Joachim Winckelmann la evaluarea antichității elene, romane, etrusce și egiptene, îndeosebi datorită faptului că ia în considerație influența forțelor istorice asupra istoriei artei, gusturilor și valorilor estetice.

Deși acțiunile determinante sunt specifice și posedă o notă regională puternică, mesajul și rezultatul lor vizual sunt universale. Gândul captiv în Smoking Room, simulacrul camerei de aur a reginei Maria a României din instalația Oliviei Mihălțianu, lumea iluzorie a emoțiilor și experiențelor contrafăcute, evaluată de Apparatus 22 în Portraying Simulacra, frica indusă de filmul Fire-Followers al Karolinei Bregula – un comentariu asupra necesității de a incendia arta veche pentru a face loc celei noi, suspendarea în timp și spațiu a unei posibile mișcări, discutată de Adi Matei în animația Bird in a Room, interviurile care examinează modul de operare al imaginației în interiorul caselor memoriale filmate de Irina Botea și Nicu Ilfoveanu, sau instalația sanitară pe care Sebastian Moldovan o prezintă ca pe un element pseudo-arhitectural, ca pe un semn al locuirii, toate acestea sunt elemente de acționare, de luare în posesie a unui spațiu care trebuie folosit atât pentru operele de artă, cât și pentru vizitatori. Astfel, privitorului i se oferă, de-a lungul întregului parcurs expozițional, un spațiu personal generos, care capătă în plus caracteristicile ascunzătorii perfecte.

Vizitatorul care sosește în acest centru poate accesa un chestionar de evaluare a gradului de falsificare al propriei vieți. Poate apoi simți solitudinea în spațiul meditativ al camerei de aur. Atmosfera instituțională este accentuată de instalațiile sanitare care se cațără pe pereți și tavan ca un vrej de fasole. Custozii celor trei case memoriale li se adresează vizitatorilor prin descrierea mediului lor de lucru. Camera de zi, deschisă ca o anexă la spațiul inițial, îl surprinde pe privitor printr-o imagine pe jumătate tăinuită, accesibilă doar prin priviri furișate și numai acelor vizitatori pe care curiozitatea îi mână să exploreze încă o secțiune a Centrului de reflecție pentru istorii suspendate. Filmul proiectat pe peretele din spate al camerei întunecate întregește experiența care combină frica și incertitudinea cu o istorie dilematică a artei.

Pentru trecătorul de pe Cannaregio, centrul de reflecție pentru istorii suspendate este expus non-stop, ferestrele mari ale fațadei deschizând o perspectivă permanentă asupra dinamicii centrului.
Expoziția - unul dintre cele două proiecte care reprezintă  oficial România la cea de-a 55ea ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia - este completată de două publicații: un fascicul conceput de curator, conținând un ghid explicativ al expoziției precum și o serie de șase interviuri cu artiștii participanți, consemnate de Luigi Fassi, Anca Rujoiu, Bettina Spörr, Agnieszka Sural, Borbála Szalai și Jürgen Tabor, va fi pus la dispoziția publicului pe întreaga durată a expoziției. În luna august va fi lansată cea de-a doua publicație, o culegere de texte cuprinzând un interviu cu Zdenka Badovinac despre conceptul istoriilor întrerupte, texte de:  Liviana Dan despre expunerea artei contemporane într-un muzeu clasic în România anilor 1990, Patrick D. Flores care semnalează nevoia coagulării unei istorii a artei adaptate repertoriului analitic postcolonial, Ioana Vlasiu care trece în revistă prezentarea artei românești în anii 1920 în Franţa, iar Monika Wucher care descrie avangarda și cercetarea românească în domeniul istoriei artei la începutul celui de-al treilea mileniu.

Această expoziție de referință a fost facilitată de compania petrolieră internațională OMV, al cărei program de sponsorizări culturale este axat pe proiecte de artă contemporană din Austria, România și Turcia, tematizând intersectările culturale dintre aceste țări, care constituie principalele piețe ale companiei. Această contribuție a OMV produce un dialog cultural de o anvergură care depășește cu mult angajamentul economic al companiei în aceste regiuni. OMV este acționarul majoritar al Petrom, cea mai mare companie petrolieră în sud-estul Europei, cu sediul la București.

Ceea ce distrugem si celebram in acelasi timp - Salonul de Proiecte

Ceea ce distrugem și celebrăm în același timp
Artiști: Apparatus 22, Tatiana Fiodorova, Monotremu, Raluca Popa, Sorin Popescu, Soyons Impossibles, Iulia Toma
Perioada: 13 decembrie 2012 – 3 februarie 2013
Vernisaj: joi, 13 decembrie, ora 19.00

În sezonul trecut, Salonul de proiecte a acționat ca un catalizator pentru producția de artă contemporană locală, încurajându-i pe artiștii tineri să formuleze propuneri care s-au materializat în două expoziții colective ce au prezentat lucrări produse special cu ocazia acestor evenimente. În continuarea acestui demers a fost lansat un al doilea Open Call, iar expoziția de față prezintă selecția realizată de artista Aurelia Mihai. O trăsătură care merită subliniată în legătură cu această expoziție – și care constituie poate un simptom al statutului artistului contemporan care alege de multe ori colaborarea, acțiunea comună și angajamentul în numele unor cauze care trec dincolo de practica/motivația singulară, individuală – este prezența lucrului în colectiv. Artiștii metabolizează aspecte din realitate, elemente extrase din contextul actual într-o serie de lucrări care nu pot fi grupate după un alt principiu decât cel al diversității. Într-un moment în care presiuni de diverse tipuri ar putea condiționa anumite alegeri, ar putea dicta subiecte și abordări previzibile, ușor de anticipat și asimilat la nivelul sistemului simbolic și comercial al artei contemporane, artiștii prezenți aici acționează idiosincratic, își configurează autonom propria subiectivitate, decupând propriile lor nișe în continuum-ul unei realități marcate de criză. Un fir comun poate fi totuși detectat în încercarea lor de a deturna diverse formate și reflexe mentale, habitudini sociale, alterându-le și construind sensuri imprevizibile.
Apparatus 22 lucrează cu fantasma pe care o construiește industria modei, artiștii dezvăluind momente de adevar și emoții ce ies la suprafață prin fisurile unui „construct-al-realității-imbunătățite”. Ei deturnează limbajul folosit în modă, strategiile ei hipnotizante de seducție, pentru a imagina un alt viitor, la fel cum și colectivul Soyons Impossibles deturnează formatul exercițiilor yoga în scopul revelării interdependenței dintre transformarea spirituală și emanciparea politică, întrebându-se dacă reconstrucția personală prin acțiunile realizate cu propriul corp poate regla injustiția economică sau discriminarea. Iulia Toma meditează asupra codului social imprimat de purtarea hainelor standard (uniforme, salopete, halate), fiind interesată de mutațiile survenite în statutul si reprezentarea muncii feminine, la locul de muncă și în contextul activitățile casnice, înainte și după 1989. În cazul Tatianei Fiodorova și al Ralucăi Popa, reflecția asupra trecutului se împletește cu elemente extrase din istoriile personale, ambele artiste luând ca punct de plecare lucrări realizate de tații lor. Fiodorova realizează o carte de artist în care chestionează poziția artistului în Moldova sovietică, iar Raluca Popa construiește o animație, recontextualizând astfel un corpus de desene în încercarea ei de a rememora – și totodată analiza – demersul tatălui ei. Trecând de la experiența personală la investigarea realității exterioare, Sorin Popescu exploatează precaritatea mobilierului urban transformându-l într-un dispozitiv fotografic rudimentar. În acest fel, imaginea este rezultatul unui act care suspendă complet implicarea subiectivă a artistului, acționând și ca un comentariu critic asupra hiper-tehnologizării prezente. Rezonând cu panica actuală privind iminența sfârșitului lumii, colectivul Monotremu propune o viziune optimistă în care distrugerea este sărbătorită într-o coregrafie spectaculoasă, căci, după cum consideră artiștii, ceea ce distrugem și celebrăm se află într-o relație de interdependență totală.
 Pornind de la premisa că în România posibilitățile de producție în arta contemporană sunt aproape inexistente, iar artiștii din generațiile noi întâmpină mari dificultăți în a-și concretiza proiectele, Salonul de proiecte își propune să acționeze ca o platformă pentru încurajarea unor practici artistice care abordează problemele actuale din societatea românească, reflectând asupra contextului contemporan.
Salonul de proiecte este o inițiativă a Magdei Radu și a Alexandrei Croitoru și se desfășoară în spațiile din Calea Moșilor, nr. 62-68, etaj 2, București, cu sprijinul financiar și logistic oferit de MNAC. Această inițiativă își propune realizarea unor expoziții, prezentări și dezbateri care se vor focaliza asupra artei contemporane din România, punând producțiile tinerilor artiști într-un context generational mai larg.
            -----
Salonul de proiecte
Calea Moșilor 62-68, etaj 2, București
salonuldeproiecte@gmail.com / www.salonuldeproiecte.ro