NexT – Arthouse Shorts și European Film Academy

Festivalului Internațional de Film NexT (22-26 iunie) aduce și anul acesta pe ecranele românești scurtmetraje ale unor nume sonore ale cinematografiei internaționale prin intermediul unor secțiuni deja consacrate în cadrul festivalului: European Film Academy: SHORT MATTERS! Tour și Arthouse Shorts.

Lista regizorilor din cadrul acestor două programe include nume precum Apichatpong Weerasethakul (regizor premiat la Cannes pentru filme precum Uncle Bonmee who can recall his past lives, Tropical Malady sau Blissfully yours), dar și o serie de realizatori emergenți ale căror scurtmetraje au fost nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film.
 
Arthouse Shorts demostrează că scurtmetrajul nu este un gen minor, dedicat realizatorilor care se pregătesc să debuteze în lungmetraj. Filmele din această secțiune sunt făcute de regizori deja cunoscuți în cinemaul de artă, care au decis să se întoarcă, într-un film recent, la formatul scurt. Programul Arthouse Shorts a fost creat tocmai pentru a le gasi un loc în festival: numele lor sunt prea sonore ca să mai apară pe lista concurenților din competiție, iar filmele sunt prea bune ca să lipsească.

Filmul Vapour al lui Apichatpong Weerasethakul este o meditație cu subtext politic despre abilitatea aparatului de filmat de a revela și de a ascunde în același timp. Plasat in viitor, The Hunchback, al regizorilor Gabriel Abrantes și Ben Rivers, este o distopie care dă în vileag agresivitatea naturii umane. Folosindu-se de pretextul unui team building organizat de o corporație, protagonistul riscă să devină victima propriilor colegi.

The Hedonists în regia lui Jia Zhang-ke este o comedie care urmărește încercarile a trei bărbați de a-și găsi un loc de muncă în urma închiderii minei în care obișuiau sa lucreze.

Inspirat de povestea femeii care a construit conacul Winchester, popular pentru arhitectura sa nefuncțională, cu uși care nu duc nicăieri și scări care sfârșesc în tavan, scurtmetrajul Sarah Winchester, Ghost Opera în regia lui Bertnard Bonello evocă amintirea controversatului personaj și povestea care stă în spatele construcției neobișnuite.
 
European Film Academy: SHORT MATTERS! Tour este turneul organizat de Academia Europeană de Film pentru a prezenta scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei într-o serie de festivaluri şi instituţii din Europa. Cele 13 filme abordeaza genuri cinematografice diverse în registre diferite, vorbind despre teme actuale:
 
9 Days - From my window in Aleppo (semnat de Thomas Vroege, Floor van der Meulen și Issa Touma), câștigătorul premiului pentru cel mai bun scurtmetraj la ediția de anul acesta, surprinde primele nouă zile ale conflictului din Aleppo prin ochii celebrului fotograf sirian Issa Touma.
 
Tema războiului este abordată și în animația regizată de Florian Grolig, In the distance, ce urmărește un personaj care s-a autoizolat în apartamentul său pentru a sta departe de haosul unui conflict armat.

Într-un complet altfel de registru, Samuel Lampert abordează cu mult umor in The Wall problema locuirii, folosind drept pretext pentru o astfel de discuție momentul în care personajul principal decide să bată un cui pentru a agăța o fotografie. Zgârie-norii fără personalitate ai Honk-Kong-ului, care ascund locuinţe înghesuite în care trăiesc diverşi anonimi, devin teritoriul de joacă al regizorului.

Programul Arthouse Shorts va putea fi văzut joi, 22 iunie începând cu ora 20:00 la Cinema Elvira Popescu, biletele fiind deja disponibile pe Eventbook.ro iar European Film Academy: SHORT MATTERS! vineri, 23 iunie la  Institutul Cultural Român începând cu ora 18:00 și respectiv 20:00 accesul fiind liber.
 
Festivalul Internaţional de Film NexT a fost înfiinţat în 2006 în memoria regizorului Cristian Nemescu şi sound designerului şi compozitorului Andrei Toncu şi este organizat de Societatea Culturală NexT cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Uniunii Cineaştilor din România, Institutului Cultural Român. Ajuns la cea de-a 11-a ediţie, NexT se va desfăşura anul acesta între 22 şi 26 iunie 2017.

Dirijorul Vladimir Jurowski, director artistic al Festivalului Enescu intră în dialog cu Ursula Magnes, coordonatoarea redacţiei muzicale a postului vienez radio klassik Stephansdom, pe 22 mai, la Musikverein

Institutul Cultural Român de la Viena îl prezintă pe dirijorul Vladimir Jurowski în dialog cu Ursula Magnes, coordonatoarea redacţiei muzicale a postului vienez radio klassik Stephansdom. Evenimentul are loc în data de 22 mai, începând cu ora 17.00, la Musikverein din Viena, în sala Horst Haschek Auditorium / Steinerner Saal. 
 
Evenimentul de la Musikverein este organizat de Institutul Cultural Român de la Viena în parteneriat cu Ambasada României în Republica Austria și cu sprijinul ARTEXIM, organizatorul Festivalului Internațional „George Enescu“. 
 
Începând cu ediția 2017, la conducerea Festivalului Internaţional „George Enescu“ se va afla tandemul Zubin Mehta – Președinte Onorific și Vladimir Jurowski – director artistic. În cadrul dialogului de la Musikverein, Vladimir Jurowski va prezenta viziunea sa asupra Festivalului și viitoarele sale proiecte artistice. 

Vladimir Jurowski este recunoscut la nivel mondial pentru felul pătrunzător în care abordează muzica, pentru angajamentul său artistic îndrăzneț și apetitul pentru muzica secolului al XX-lea, iar în acest moment este considerat unul din primii 10 dirijori ai lumii.  Încă din anul 2005, odată cu prima venire a London Philharmonic Orchestra la București în cadrul Festivalului Enescu, Vladimir Jurowski s-a implicat în valorizarea și promovarea operei compozitorului român George Enescu. După ce a prezentat Simfonia a III-a de George Enescu alături de London Philharmonic Orchestra în ediția din 2013 a festivalului, Vladimir Jurowski a dirijat în premieră londoneză la începutul lunii februarie 2015, în prezența unui public de peste 2.500 de persoane, opusul enescian și pe scena Royal Festival Hall (Londra), incluzând astfel creaţia enesciană în repertoriul internaţional al prestigioasei orchestre britanice. Vladimir Jurowski pregăteşte opera „Oedipe“ de George Enescu pentru deschiderea ediției din 2017 a Festivalului Enescu, interpretare pe care, de asemenea, urmează să o prezinte la Royal Festival Hall din Londra în data de 23 septembrie 2017.
 
Ursula Magnes este coordonatoarea redacţiei muzicale a radio klassik Stephansdom Viena din anul 2011. În această funcție este responsabilă pentru dezvoltarea formatelor și seriilor de reportaje. A moderat interviuri artistice în cadrul Fes  tivalului de la Salzburg, al seriei de evenimente Freunde der Wiener Staatsoper / Prietenii Operei Vieneze, al Festivalului Grafenegg, al Festivalului St. Pölten, în Musikverein și Konzerthaus din Viena. În 2012 a apărut prima sa carte intitulată Angelika Kirchschlager: Liederreisebuch (Styria Premium). Pentru emisiunea „Ascult România“ / „Ich höre Rumänien“ Ursula Magnes a fost nominalizată la Premiile Radio pentru Emisiuni Educative.
 
Ediţia a XXII-a a Festivalului Internațional „George Enescu“ se desfăşoară în perioada  2-24 septembrie. Un număr record de 38 de lucrări de George Enescu vor fi interpretate în cadrul ediției 2017, în timp ce „Oedip“, cea mai cea mai cunoscută și apreciată operă a marelui compozitor român, va deschide Festivalul, în versiune concertantă, într-un moment cu valoare de simbol. Sub bagheta lui Vladimir Jurowski, care va dirija London Philarmonic Orchestra și cu o distribuție care îl include și pe apreciatul tenor român Marius Vlad Budoiu, această versiune interpretativă a operei „Oedip“ va fi prezentată pentru prima oară și la Royal Festivall Hall din Londra, cu participarea corurilor din România, lucrarea recăpătându-și, astfel, traseul internațional. De asemenea, Simfonia a III-a de George Enescu va fi interpretată în ediția 2017 de prestigioasa Orchestra Accademia Nazionale di Santa Cecilia, sub bagheta dirijorului Antonio Pappano. Ediția 2017 marchează o altă premieră care stă sub semnul dezvoltării internaționale: aceeași lucrare enesciană care va fi prezentată în cadrul ediției 2017 a Festivalului Enescu de Orchestra Națională a Franței, Simfonia Concertantă pentru violoncel și orchestră de George Enescu, va face parte și din programul concertului de deschidere a stagiunii 2017 a Orchestrei Naționale a Franței, la Paris.

Gigi Căciuleanu și teatrul coregrafic în programele Institutului Cultural Român

Joi, 12 mai 2016, ora 14.30, la sediul Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38), va avea loc o conferinţă de presă în care va fi prezentată colaborarea, pe parcursul anului 2016, dintre Institutul Cultural Român și coregraful Gigi Căciuleanu, pentru promovarea europeană a celor mai recente spectacole ale sale: Un Minut de Dans sau UF!!! și L'Om Dada.
 
Două reprezentații cu Un Minut de Dans sau UF!!! vor avea loc pe 27 mai la Roma, la Teatro Parioli, și pe 29 mai la Veneția, la Teatro Goldoni.
 
Alte proiecte de promovare a creației lui Gigi Căciuleanu sunt programate să aibă loc în toamna acestui an, în săli de renume ca Sadler's Wells/Londra, Bozar/Bruxelles, Centrul Pompidou/Paris. Asupra acestor evenimente, Institutul Cultural Român va reveni cu detalii către presă, după stabilirea tuturor condițiilor de organizare și prezentare.
 
La conferința de presă vor participa, alături de coregraful Gigi Căciuleanu, Nagy Mihály Zoltán, Vicepreședinte al Institutului Cultural Român, Ion Caramitru, Director general al Teatrului Național București, prof. univ. dr. Ludmila Patlanjoglu, președinte onorific al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT - Teatrologie).
 
Vor fi prezenți și compozitorul Paul Ilea, dansatorii Ana Vișan și Răzvan Stoian, precum și actorul Lari Giorgescu, light designer-ul Cristian Petru Simon și membrii echipei de producție a spectacolelor.
 
"Un Minut de Dans sau UF!!!" este un spectacol de Gigi Căciuleanu, pe muzica lui Paul Ilea, cu Gigi Căciuleanu, Paul Ilea, Ana Vișan şi Răzvan Stoian. Asistent coregrafie: Lelia Marcu - Vladu.
„Montarea piesei coregrafice este aproape terminată. Nu lipseşte decât un minut de dans, înainte de partea finală. Acest minut de dans, coregraful îl va re-inventa, la fiecare spectacol, în prezenţa publicului. Iar protagoniştii, compozitorul muzicii si cuplul de dansatori, vor trebui să facă faţă, să se adapteze în stare de urgenţă, fanteziei sale de moment trebuind să memorizeze partitura coregrafică şi bineînteles cea muzicală, inventate ambele în ultima clipă, s-o integreze şi s-o interpreteze, cât se poate de bine. Pentru a putea prezenta imediat publicului piesa în forma sa finală.

La fiecare reprezentaţie, coregraful şi compozitorul vor fi nevoiţi să-şi pună picioarele în apă rece pentru a produce de fiecare dată, în prezenţa publicului, complet altceva. Muzica îi apartine omului orchestră Paul Ilea (SENSOR / KULT STUDIO) căruia coregraful i-a cerut să plece de la temele cele mai cunoscute şi populare ale colegului său întru muzică şi trăznăi: Wolfgang Amadeus Mozart. Dar să le dezvolte apoi în felul său cu cât mai multă drăgăstoasă ireverenţă.

Întreg spectacolul este conceput de fapt în jurul complicatului şi deseori nebunului proces creator necesar pentru a obţine chiar şiun singur minut de dans. Datorită acestei improvizaţii de fiecare seară, pentru a crea un minut de dans, spectacolele vor deveni cât se poate de diferite unul de celălalt. Și, prin urmare, fiecare spectacol va fi unic. O re-creaţie de fiecare seară, pentru spectator...Chinurile creaţiei pentru artişti! Uf !!!" Gigi Căciuleanu
 
"L'Om DAda" este un spectacol produs sub auspiciile Teatrului Național „I.L. Caragiale" București, Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava", în colaborare cu Gigi Căciuleanu Romania Dance Company și Fundația Art Production și cu sprijinul Institutului Cultural Român.
 
În 2016, se împlinesc 120 de ani de la naşterea, pe 16 aprilie 1896, a celui care, la vârsta de 20 de ani, a făcut să se nască dadaismul universal, revoluţionând astfel arta modernă: Tristan Tzara. În 2016, dadaismul împlinește 100 de ani.
 
„... ce poate fi mai aproximativ decât omul, decât fiinţa umană...decât destinul său...destinele sale...
... omul aruncat în lume la întâmplare... prins în pânza de păianjen a incertitudinilor planetare...a geografiei... a geografiilor... a istoriei... a istoriilor...
... poate doar mişcarea-mişcările... gestul-gesturile, fibrele corpului... imperceptibilele schimbări în muşchii feţei... trecere de nori pe ecranul existenţei... să-l mai scoată pe om din aproximaţie... să încerce să-i descifreze incerta şi fragila fiinţă...
...dar la ce bun?... de ce să nu-i lăsăm omului privilegiul de a-şi dansa viaţa cu incertitudinea... incertitudinile... sale..." Gigi Căciuleanu
 
Gigi Căciuleanu - dansator, coregraf, profesor a descoperit dansul contemporan de avangardă la vârsta de 14 ani, sub îndrumarea lui Miriam Răducanu. A participat alături de aceasta la celebrele „Nocturne 9 1/2" de la București. Și-a completat studiile de dans academic și coregrafie la Teatrul Bolshoi din Moscova.

A fost solist al Operei Române din București, unde a dansat roluri din repertoriu, dar tot pe scena Operei Române au fost create roluri speciale pentru el: „Zidul" și „Mandarinul miraculos" de Oleg Danovski, „Amorul doctor" și „Un american la Paris" de Tilde Urseanu etc. Câștigă de-a lungul carierei importante premii de coregrafie (Bulgaria, Germania, Franța, Chile, Italia, România).
A lucrat/colaborat de-a lungul timpului cu celebrități ale dansului și muzicii precum: Astor Piazzola, Marius Constant, Pina Bausch, Maïa Plissetskaïa, Jeanine Richer, Jean-Michel Jarre, Guy Tudy, François Rabbath, Claude Lefevre, Santiago Sempere, Jean Le Poulain, Henri Ronse.
 
Dansează cu Ruxandra Racovitza (partenera sa de o viață), Maina Gielgud, Yvette Chauviré, Svetlana Beriozova, Anton Dolin, Reda Sheta, Adam Luders, Jean-Pierre Franchetti, Peggy Lyman, Patrick Dupond, Viktor Rona, Jean-Christophe Paré, Jean Guizerix, Wilfride Piollet, Sandra Giacosa, Brigitte Lefevre, Michael Denard, Louise Bédard, Ghislaine Thesmar etc.
 
A creat mai multe companii de dans (de ex. Nancy, apoi propria companie la Paris), este unul dintre membrii fondatori ai Consiliului Internațional de Dans al UNESCO și inițiatorul festivalului de dans stradal „Dansul la Aix". Coregrafiile sale au intrat în repertoriul operelor din Paris, Lyon, Avignon, Hamburg, Roma, Cardiff, Wuppertaler Tanztheater, Teatrului La Fenice din Veneția, Teatrului Municipal din Sao Paolo, Teatrului „Oleg Danovski" din Constanța etc.
 
Continuă să predea tehnica sa specifică și să transmită stilul său original de dans contemporan sub formă de ateliere și master-class în cadrul unor instituții de prestigiu precum: Conservatorul Național Superior La Villette, l'Ecole de l'Opéra de Paris, Conservatoarele Naționale franceze (Boulogne-Billancourt, Annecy, Chambéry, Rennes etc.).
 
Este Profesor Honoris Causa al Universităţii de Artă din Târgu Mureş. Este autorul volumelor: „Cartea Junglei X" (Teatrul „Ariel" din Târgu Mureș, 2002), „Vânt. Volume. Vectori" (Curtea veche, 2008), „Grafologie pentru Simfonia fantastică" (Editura Liternet).
 
Gigi Căciuleanu este decorat cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler (Franța) și Steaua României în grad de Cavaler.

"Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare" - expozitie care va reprezenta Romania la Bienala de la Venetia

Participarea României la cea de-a 55ea ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia

Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare
 artiști:
Apparatus 22, Irina Botea și Nicu Ilfoveanu, Karolina Bregula, Adi Matei, Olivia Mihălţianu, Sebastian Moldovan 
curator: Anca Mihuleţ

comisar: Monica Morariu
vice-comisar: Alexandru Damian

vernisaj: 29 mai, orele 19.00
recepție de deschidere: 29 mai, orele 20.00

Locație: „Noua Galerie” a Institutului Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică, Palazzo Correr (Campo Santa Fosca) Cannaregio 2214, 30121 Veneția

perioada: 1 iunie - 24 noiembrie 2013
program: marţi -  duminică: 10:00-18:00
luni închis

Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare este o expoziţie silenţioasă, care analizează istorii minore, suspendate în spatele unor evenimente majore. Proiectul a început cu o investigare a statutului actual al istoriei artei din România, în accepțiunea modernă a disciplinei, excluzând paranteza perioadei comuniste, care a produs un dop fizic și imaginativ, alături de blocarea anumitor procese mentale și vizuale. Având în vedere că istoria nu este inocentă, că ea presupune un anumit grad de violență fizică, vizuală ori conceptuală, intenția noastră a fost nu atât relevarea dimensiunii vizibile a expoziției, cât dezvăluirea centrului invizibil al acesteia. De altfel, a vorbi despre istorie are o valoare terapeutică.

Între 1 iunie și 24 noiembrie, expoziția va deveni o instituție temporară, un centru-pilot pentru reflecția și analiza relevanței istoriei artei și a vizualității. Centrul de reflecție pentru istorii suspendate va fi situat la parterul unui vechi palat venețian, Palazzo Correr, clădire care, începând din anul 1930, a găzduit Institutul Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică. Lucrările au fost selectate după o metodă similară celei folosite de Johann Joachim Winckelmann la evaluarea antichității elene, romane, etrusce și egiptene, îndeosebi datorită faptului că ia în considerație influența forțelor istorice asupra istoriei artei, gusturilor și valorilor estetice.

Deși acțiunile determinante sunt specifice și posedă o notă regională puternică, mesajul și rezultatul lor vizual sunt universale. Gândul captiv în Smoking Room, simulacrul camerei de aur a reginei Maria a României din instalația Oliviei Mihălțianu, lumea iluzorie a emoțiilor și experiențelor contrafăcute, evaluată de Apparatus 22 în Portraying Simulacra, frica indusă de filmul Fire-Followers al Karolinei Bregula – un comentariu asupra necesității de a incendia arta veche pentru a face loc celei noi, suspendarea în timp și spațiu a unei posibile mișcări, discutată de Adi Matei în animația Bird in a Room, interviurile care examinează modul de operare al imaginației în interiorul caselor memoriale filmate de Irina Botea și Nicu Ilfoveanu, sau instalația sanitară pe care Sebastian Moldovan o prezintă ca pe un element pseudo-arhitectural, ca pe un semn al locuirii, toate acestea sunt elemente de acționare, de luare în posesie a unui spațiu care trebuie folosit atât pentru operele de artă, cât și pentru vizitatori. Astfel, privitorului i se oferă, de-a lungul întregului parcurs expozițional, un spațiu personal generos, care capătă în plus caracteristicile ascunzătorii perfecte.

Vizitatorul care sosește în acest centru poate accesa un chestionar de evaluare a gradului de falsificare al propriei vieți. Poate apoi simți solitudinea în spațiul meditativ al camerei de aur. Atmosfera instituțională este accentuată de instalațiile sanitare care se cațără pe pereți și tavan ca un vrej de fasole. Custozii celor trei case memoriale li se adresează vizitatorilor prin descrierea mediului lor de lucru. Camera de zi, deschisă ca o anexă la spațiul inițial, îl surprinde pe privitor printr-o imagine pe jumătate tăinuită, accesibilă doar prin priviri furișate și numai acelor vizitatori pe care curiozitatea îi mână să exploreze încă o secțiune a Centrului de reflecție pentru istorii suspendate. Filmul proiectat pe peretele din spate al camerei întunecate întregește experiența care combină frica și incertitudinea cu o istorie dilematică a artei.

Pentru trecătorul de pe Cannaregio, centrul de reflecție pentru istorii suspendate este expus non-stop, ferestrele mari ale fațadei deschizând o perspectivă permanentă asupra dinamicii centrului.
Expoziția - unul dintre cele două proiecte care reprezintă  oficial România la cea de-a 55ea ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia - este completată de două publicații: un fascicul conceput de curator, conținând un ghid explicativ al expoziției precum și o serie de șase interviuri cu artiștii participanți, consemnate de Luigi Fassi, Anca Rujoiu, Bettina Spörr, Agnieszka Sural, Borbála Szalai și Jürgen Tabor, va fi pus la dispoziția publicului pe întreaga durată a expoziției. În luna august va fi lansată cea de-a doua publicație, o culegere de texte cuprinzând un interviu cu Zdenka Badovinac despre conceptul istoriilor întrerupte, texte de:  Liviana Dan despre expunerea artei contemporane într-un muzeu clasic în România anilor 1990, Patrick D. Flores care semnalează nevoia coagulării unei istorii a artei adaptate repertoriului analitic postcolonial, Ioana Vlasiu care trece în revistă prezentarea artei românești în anii 1920 în Franţa, iar Monika Wucher care descrie avangarda și cercetarea românească în domeniul istoriei artei la începutul celui de-al treilea mileniu.

Această expoziție de referință a fost facilitată de compania petrolieră internațională OMV, al cărei program de sponsorizări culturale este axat pe proiecte de artă contemporană din Austria, România și Turcia, tematizând intersectările culturale dintre aceste țări, care constituie principalele piețe ale companiei. Această contribuție a OMV produce un dialog cultural de o anvergură care depășește cu mult angajamentul economic al companiei în aceste regiuni. OMV este acționarul majoritar al Petrom, cea mai mare companie petrolieră în sud-estul Europei, cu sediul la București.