"Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare" - expozitie care va reprezenta Romania la Bienala de la Venetia
Adi Matei,
Anca Mihulet,
Apparatus 22,
Biennale,
ICR,
Institutul Cultural Roman,
Irina Botea,
Karolina Bregula,
Monica Morariu,
Nicu Ilfoveanu,
Olivia Mihaltianu,
Sebastian Moldovan,
Venezia
Participarea României la cea de-a 55ea ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia
Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare
artiști:
Apparatus 22, Irina Botea și Nicu Ilfoveanu, Karolina Bregula, Adi Matei, Olivia Mihălţianu, Sebastian Moldovan
curator: Anca Mihuleţ
comisar: Monica Morariu
vice-comisar: Alexandru Damian
vernisaj: 29 mai, orele 19.00
recepție de deschidere: 29 mai, orele 20.00
Locație: „Noua Galerie” a Institutului Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică, Palazzo Correr (Campo Santa Fosca) Cannaregio 2214, 30121 Veneția
perioada: 1 iunie - 24 noiembrie 2013
program: marţi - duminică: 10:00-18:00
luni închis
Centru de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare este o expoziţie silenţioasă, care analizează istorii minore, suspendate în spatele unor evenimente majore. Proiectul a început cu o investigare a statutului actual al istoriei artei din România, în accepțiunea modernă a disciplinei, excluzând paranteza perioadei comuniste, care a produs un dop fizic și imaginativ, alături de blocarea anumitor procese mentale și vizuale. Având în vedere că istoria nu este inocentă, că ea presupune un anumit grad de violență fizică, vizuală ori conceptuală, intenția noastră a fost nu atât relevarea dimensiunii vizibile a expoziției, cât dezvăluirea centrului invizibil al acesteia. De altfel, a vorbi despre istorie are o valoare terapeutică.
Între 1 iunie și 24 noiembrie, expoziția va deveni o instituție temporară, un centru-pilot pentru reflecția și analiza relevanței istoriei artei și a vizualității. Centrul de reflecție pentru istorii suspendate va fi situat la parterul unui vechi palat venețian, Palazzo Correr, clădire care, începând din anul 1930, a găzduit Institutul Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică. Lucrările au fost selectate după o metodă similară celei folosite de Johann Joachim Winckelmann la evaluarea antichității elene, romane, etrusce și egiptene, îndeosebi datorită faptului că ia în considerație influența forțelor istorice asupra istoriei artei, gusturilor și valorilor estetice.
Deși acțiunile determinante sunt specifice și posedă o notă regională puternică, mesajul și rezultatul lor vizual sunt universale. Gândul captiv în Smoking Room, simulacrul camerei de aur a reginei Maria a României din instalația Oliviei Mihălțianu, lumea iluzorie a emoțiilor și experiențelor contrafăcute, evaluată de Apparatus 22 în Portraying Simulacra, frica indusă de filmul Fire-Followers al Karolinei Bregula – un comentariu asupra necesității de a incendia arta veche pentru a face loc celei noi, suspendarea în timp și spațiu a unei posibile mișcări, discutată de Adi Matei în animația Bird in a Room, interviurile care examinează modul de operare al imaginației în interiorul caselor memoriale filmate de Irina Botea și Nicu Ilfoveanu, sau instalația sanitară pe care Sebastian Moldovan o prezintă ca pe un element pseudo-arhitectural, ca pe un semn al locuirii, toate acestea sunt elemente de acționare, de luare în posesie a unui spațiu care trebuie folosit atât pentru operele de artă, cât și pentru vizitatori. Astfel, privitorului i se oferă, de-a lungul întregului parcurs expozițional, un spațiu personal generos, care capătă în plus caracteristicile ascunzătorii perfecte.
Vizitatorul care sosește în acest centru poate accesa un chestionar de evaluare a gradului de falsificare al propriei vieți. Poate apoi simți solitudinea în spațiul meditativ al camerei de aur. Atmosfera instituțională este accentuată de instalațiile sanitare care se cațără pe pereți și tavan ca un vrej de fasole. Custozii celor trei case memoriale li se adresează vizitatorilor prin descrierea mediului lor de lucru. Camera de zi, deschisă ca o anexă la spațiul inițial, îl surprinde pe privitor printr-o imagine pe jumătate tăinuită, accesibilă doar prin priviri furișate și numai acelor vizitatori pe care curiozitatea îi mână să exploreze încă o secțiune a Centrului de reflecție pentru istorii suspendate. Filmul proiectat pe peretele din spate al camerei întunecate întregește experiența care combină frica și incertitudinea cu o istorie dilematică a artei.
Pentru trecătorul de pe Cannaregio, centrul de reflecție pentru istorii suspendate este expus non-stop, ferestrele mari ale fațadei deschizând o perspectivă permanentă asupra dinamicii centrului.
Expoziția - unul dintre cele două proiecte care reprezintă oficial România la cea de-a 55ea ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia - este completată de două publicații: un fascicul conceput de curator, conținând un ghid explicativ al expoziției precum și o serie de șase interviuri cu artiștii participanți, consemnate de Luigi Fassi, Anca Rujoiu, Bettina Spörr, Agnieszka Sural, Borbála Szalai și Jürgen Tabor, va fi pus la dispoziția publicului pe întreaga durată a expoziției. În luna august va fi lansată cea de-a doua publicație, o culegere de texte cuprinzând un interviu cu Zdenka Badovinac despre conceptul istoriilor întrerupte, texte de: Liviana Dan despre expunerea artei contemporane într-un muzeu clasic în România anilor 1990, Patrick D. Flores care semnalează nevoia coagulării unei istorii a artei adaptate repertoriului analitic postcolonial, Ioana Vlasiu care trece în revistă prezentarea artei românești în anii 1920 în Franţa, iar Monika Wucher care descrie avangarda și cercetarea românească în domeniul istoriei artei la începutul celui de-al treilea mileniu.
Această expoziție de referință a fost facilitată de compania petrolieră internațională OMV, al cărei program de sponsorizări culturale este axat pe proiecte de artă contemporană din Austria, România și Turcia, tematizând intersectările culturale dintre aceste țări, care constituie principalele piețe ale companiei. Această contribuție a OMV produce un dialog cultural de o anvergură care depășește cu mult angajamentul economic al companiei în aceste regiuni. OMV este acționarul majoritar al Petrom, cea mai mare companie petrolieră în sud-estul Europei, cu sediul la București.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu