Filmul câștigător al Palme D'Or la Cannes 1961, gratuit weekendul acesta pe Vimeo

Institutul Cervantes București continuă seria de proiecții de filme alb-negru din cinematografia clasică spaniolă, cu „Viridiana”, în regia lui Luis Buñuel, după romanul „Halma” al scriitorului Benito Pérez Galdós, avându-i în distribuție pe Silvia Pinal, Francisco Rabal, Fernando Rey și Margarita Lozano. Filmul va putea fi vizionat gratuit începând din 22 mai, ora 21.00, până duminică la aceeași oră, pe platforma Vimeo, parola de acces urmând să fie transmisă spre finalul săptămânii. Cinefilii români care vor să vizioneze acest film sunt invitați să urmărească informațiile disponibile pe pagina de Facebook a Institutului Cervantes din București (https://www.facebook.com/events/3200529826644732/). Filmul este interzis persoanelor sub 18 ani.
În avanpremiera proiecției, cunoscuta regizoare Arantxa Echevarría prezintă filmul pe Vimeo, aici: https://vimeo.com/420249019?ref=fb-share&1
 
„Viridiana” i-a adus lui Luis Buñuel Palme D'Or-ul la Cannes în 1961 și Premiul Asociaţiei franceze a scriitorilor de cinema şi TV în același an. Un film-cult ce urmăreşte, într-un discurs concentrat, antiepic, traiectul omului de la iluzie la deziluzie, de la aspiraţie la prăbuşire. Deși câștigător al Palme d'Or la Cannes, ca urmare a unui articol publicat în L'Osservatore Romano, unde era categorisit drept blasfemiator și sacrileg, în Spania filmul a declanșat un oprobiu care a dus la destituirea Directorului General al Cinematografiei și la interzicerea filmului care, astfel, ajunge să aibă premiera în Spania abia în 1977.
 
Filmul spune povestea Viridianei, o novice pe cale să se călugărească și care, „împotriva voinței ei și supunându-se ordinelor maicii superioare, părăsește mănăstirea ca să-și viziteze binefăcătorul, singura sa rudă, pe don Jaime care îi este și unchi. Informat că nepoata lui avea să se călugărească și să rămână pentru totdeauna la mânăstire, văduv și fascinat de asemănarea dintre novicea Viridiana și defuncta lui soție, don Jaime încearcă să o seducă.” (Imanol Zumalde,  „Antología crítica del cine español, 1906-1995”).
 
Considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii, Luis Buñuel, regizorul filmului „Viridiana”, pe care îl vom putea vedea gratuit pe Vimeo începând de vinerea aceasta, s-a născut la Calanda, în Spania, în 1900. Inițial studiile, apoi Războiul Civil (spaniol) și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, Statele Unite și Mexic (unde și moare în 1983).
Buñuel a fost atras la începutul carierei sale de mişcarea suprarealistă. Prietenia cu Salvador Dalí, Max Ernst, André Breton, Marcel Duchamp, Paul Éluard s-a dovedit decisivă în formarea artistului, care primise o educaţie religioasă, repede depăşită de gustul pentru nonconformism şi, mai ales, pentru investigarea unor zone misterioase ale conştiinţei.
În 1972, Buñuel a fost recompensat cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin pentru „Farmecul discret al burgheziei”.

Proiecția gratuită a filmului „Viridiana” face parte dintr-un proiect mai amplu, „Clasicii alături de tine”, conceput de Institutul Cervantes cu sediul la Madrid, în parteneriat cu Academia de Film din Spania. „Clasicii alături de tine” își propune să readucă în atenția publicului mari producții cinematografice, considerate puncte de referință în cinematografia spaniolă. Seria a debutat pe 8 mai, cu filmul „Muerte de un ciclista”/„Moartea unui biciclist”, în regia lui Juan Antonio Bardem (Spania/Italia, 1956) și a continuat pe 15 mai, cu „¡Bienvenido Míster Marshall!”/„Bun venit, dle Marshall”, în regia lui Luis García Berlanga (Spania, 1953).

Instituto Cervantes de Bucarest
Bd. Regina Elisabeta nº 38 sector 5
050017, Bucuresti, Romania
Tel. (0040) (21) 210 2737
Fax. (0040) (21) 2107767
E-mail: cultbuc@cervantes.es
http://bucarest.cervantes.es
https://www.facebook.com/InstitutoCervantesBucarest

75 de ani de exil: spanioli în cinematografia mexicană

“Transterrados”. 75 de ani de exil: spanioli în cinematografia mexicană
10 -12 noiembrie 2016
Instituto Cervantes, Sala Auditorium  (Bd. Regina Elisabeta 38)

Odată cu sfârşitul Războiului Civil din Spania, are loc un proces masiv de emigrare a spaniolilor către diferite locuri din lume, un proces care, de altfel, este definitoriu în ceea ce priveşte identitatea spaniolă pentru secolul XX. Mexic a fost unul dintre statele care a primit cu multă generozitate un număr foarte mare de imigranţi spanioli care au trăit ceea ce filosoful José Gaos, el însuşi exilat şi trăitor în Mexic din 1938, a descris ca “transterrados, adică persoane care trebuie să-şi lase ţara de origine şi să meargă pe meleaguri străine, dar care le sunt familiare şi pe care ajung să le simtă ca pe propia lor patrie.

Cineaştii spanioli ajung în Mexic într-un momento de aur pentru cinematografia mexicană, care se afla în plin avânt, o industrie de film care-i primeşte cu braţele deschise, integrarea fiind deosebit de uşoară dată proximitatea de limbă şi de imaginar colectiv. Alături de cineşti, regăsim şi un număr mare de actori, artişti în general şi tehnicieni. Amintim printre cei care s-au unit producţiei anilor 40-50 pe Luis Buñuel, Miguel Morayta, Carlos Velo sau scenaristii Paulino Masip, Jaime Salvador, Max Aub, Julio Alejandro; muzicienii como Antonio Díaz Conde, Gustavo Pittaluga, Rodolfo Halftter, graficianul Renau, etc.

Generaţia următoare, fii ai celor cunoscuţi drept „transterrados”, şi-a pus şi ea amprenta asupra cinematografiei mexicane, contribuind la trecerea pe care o experimentau, in fapt toate cinematografiile naţionale, aceea de la un cinema clasic la noul val. Amintim aici pe Luis Alcoriya, pe María Luisa Elío sau Jomi García Ascot.

Această serie de cinci proiecţii prezentată de Instituto Cervantes din Bucureşti, în colaborare cu Ambasada Mexicului în România, se bucură de sprijinul Centrul pentru Studii Mexicane al Universităţii Naţionale Autonome din Mexic la Madrid, precum şi de sprijinul Filmotecii Universitaţii Naţionale Autonome din Mexic

Filmele vor rula în versiune originală spaniolă, cu subtitrare în engleză.
Intrarea liberă, număr limitat de locuri. Rezervări: cultbuc@cervantes.es

Program 

Joi, 10 noiembrie, ora 19.00

La barraca (Méxic, 1945, drama,  110  min)
Regia: Roberto Gavaldón

Sinopsis: Familia lui Tío Barret trebuie sa-şi abandoneze casa din livada valenciană fiindcă nu-şi poate plăti dările către proprietar. Nea Barret, beat şi furios, îl ucide pe Don Salvador şi e trimis la închisoare. Casa lor este ocupată de familia Batiste care, date fiind circumstanţele ostile în care fusese părăsită casa de foştii locatari, este întâmpinată cu ostilitate de restul muncitorilor agricolu din livadă. Şi duşmănia va creste în intensitate, declanşând violenţe.
 
Vineri, 11 noiembrie, ora 18:00

Vértigo (Méxic, 1946,  82 min)
Regia: Antonio Momplet
Producción: Clasa Films Mundiales
Sinopsis: Mercedes Mallea s-a măritat când era doar o fetişcană, a rămas văduvă de foarte tânără şi foarte atrăgătoare. Cu toate acestea, decide să ducă o viaţî solitară la fermă, mai ales cpă fiic aei pleca să studieze în străinătate. La mulţi ani după aceea, Gabriela se întoarce acasă şi îl prezintă mamei pe Arturo, viitorul ei soţ. Conflictul se declanşează fiindcă între Arturo şi Mercedes se naşte o pasiune profundă şi periculoasă. Mercedes, văzând efectele dezastruoase pe care le poate crea, începe pregătirile pentru nunta fiicei ei.

Vineri, 11 noiembrie, ora 20:00
Nazarín (México, 1959,  92 min)
Regia: Luis Buñuel
Sinopsis: Părintele Nazario locuieşte într-o cameră sordidă dintr-un cartier rău famat. Nu are niciun bun. Tot ce câştigă fie oferă celor saraci, fie îi este furat. La un moment dat o prostituată acuzată de crimă îi cere adăpostul. Când îşi dă seama că ascunzătoarea îi va fi descoperită, prostituată da foc casei, pentru a-şi face pierdută urma. Nazario rămâne pe drumuri şi e silit să pornească într-un adevărat pelerinaj.

Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=xwvla9JqUaE        
Premii: 1959: Festivalul de la Cannes: Premiul Internaţional. Secţiunea oficială

Sambata, 12 noiembrie, ora 18:00

Tiburoneros (México, 1962,  100 min)
Regia: Luis Alcoriza
Producción: Azteca Films / Producciones Matouk
Sinopsis: Pe coasta Tabasco trăieşte unul dintre cei mai buni vânîtori de rechini. Locuieşte cu amanta a cărei familia de altfel o şi întreţine. Dar vine un moment în care trebuie să aleagă între a rămâne acolo sau a se întoarce în capitală. Şi optează pentru această a doua variantă, deşi nu îi convine deloc….

Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=TcEMBz2IM2Y
Premii: 1963: Festivalul Mar del Plata Film

BIEFF: Centru Pompidou aduce capodopere a suprarealistilor

Renumitul CENTRU POMPIDOU aduce capodoperele suprarealiștilor Dalí, Buñuel și Man Ray la BIEFF!

Prestigiosul CENTRU POMPIDOU – MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ MODERNĂ din Paris – oferă publicului român acces la impresionanta sa COLECȚIE DE FILM, prin programul special prezentat la Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF 2012. Câteva dintre cele mai importante capodopere cinematografice ale avangardei suprarealiste, filme ce influențează practicile vizuale experimentale până astăzi, vin la BIEFF într-o prezentare unică.

CENTRUL POMPIDOU este unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă din lume și deține una dintre cele mai impresionante COLECȚII DE FILM: peste 1300 de filme, ce acoperă mai mult de un secol de cinema și artă vizuală, începând cu Voyage dans la lune de Georges Méliès (1902) până în prezent, reflectând practici cinematografice experimentale dezvoltate în afara cinema-ului mainstream. CENTRUL POMPIDOU se alătură astfel demersului educațional al BIEFF, oferind publicului bucureștean o incursiune inedită în universul oniric, plin de umor și surprinzător de actual al avangardei suprarealiste, prin programul special realizat de curatorul colecției, Philippe-Alain Michaud.

Programul special va fi reprezentat la București de domnul Jonathan Pouthier, responsabil de programele de cinema ale CENTRULUI POMPIDOU, invitat în dublă ipostază, fiind de asemenea membru al juriului BIEFF 2012. Colaborarea BIEFF cu CENTRUL POMPIDOU este posibilă datorita sprijinului generos oferit de Institutul Francez, UNIFRANCE și Institutul GOETHE.


UN CHIEN ANDALOU (AN ANDALUSIAN DOG) este unul dintre cele mai importante documente artistice ale anilor ’20 și probabil cel mai cunoscut film suprarealist. Rezultat al colaborării lui Luis Buñuel, care urma să devină unul dintre cei mai mai importanți cineaști ai anilor ’60-’70, cu Salvador Dalí, filmul are ca sursă de inspirație visele celor celor doi autori. O explorare a subconștientului uman, filmul este o seducătoare mostră a predilecției suprarealiste pentru irațional, oniric și intuiție, în defavoarea rațiunii și a logicii.
                                  
LA COQUILLE ET LE CLERGYMAN (THE SEASHELL AND THE CLERGYMAN) , cu un scenariu de Antonin Artaud, este o captivantă și macabră explorare a erotismului și violenței reprimate, ce descrie trăirile unui preot îndrăgostit de soția unui general. Filmul regizoarei Germaine Dulac prezintă visele stranii și terifiante ale personajului, folosindu-se de mișcări de cameră dramatice și de unghiuri de filmare inedite pentru a exprima, în acord cu teoriile freudiene, frustrările și fanteziile sexuale ale tânărului preot. Considerat revoltător la data apariției, LA COQUILLE ET LE CLERGYMAN este încă un exemplu al curajului suprarealiștilor de a nega convențiile și a lupta contra conformismului.


În GHOSTS BEFORE BREAKFAST (VORMITTAGSSPUK), pălării zboară, cești de ceai se umplu de la sine, bărbații au bărbi care apar și dispar ca prin farmec – universul devine straniu, văzut prin ochiul fanteziei suprarealiste. Astfel, filmul suprarealist se întâlnește cu încercările cinema-ului primitiv (George Méliès, Segundo de Chomon) în fascinația față de puterea miraculoasa a camerei de filmat de a transcede realitatea, de a o transfigura, oferind o perspectivă neașteptată asupra lumii. Tocmai această dimensiune transgresivă capătă, în filmul artistului Hans Richter, o dimensiune politică anarhistă: revolta obiectelor împotriva ordinii sociale burgheze devine un elogiu al dezordinii și al imaginației. Acest subtext subversiv al GHOSTS BEFORE BREAKFAST nu a scăpat cenzurii naziste, care a interzis filmul, declarându-l „artă degenerată”.


Inspirat de un poem de Robert Desnos, L’ETOILE DE MER (THE STARFISH) este cel mai pur exemplu de adaptare cinematografică suprarealistă. O experiență mai curând senzorială și emoțională, filmul celebrului artist Man Ray e un poem vizual despre dorință și pierderea iubirii, construit pe bază de asocieri libere și imagini simbolice. Acțiunile protagoniștilor sunt prezentate in cadre deformate, granulate și mereu surprinzătoare – fiind aplicate variate filtre pe obiectiv, ce fac imaginile să pară privite printr-o sticlă groasă. Astfel filmul pășește alternativ între cele două planuri: cel real și cel al imaginației, poezia cuvintelor devenind poezia camerei de filmat.

Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF este organizat de Asociaţia Cultură şi Imagine şi susţinut de Centrul Național al Cinematografiei, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Națională de Arte, Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, MNAC Muzeul National de Arta Contemporana, Jameson, JTI, Samsung, Romania Film, Fundația Konrad Adenauer, Forumul Cultural Austriac, Goethe Institut, UNIFRANCE, Institutul Francez, Ambasada Republicii Koreea, Institutul Polonez, Carturesti, ALLTUR, Kraftmark.