Fassbinder omagiat la Cinemateca Union

În extinderea evenimentului Romania International Film Festival (Ro-IFF), în perioada 16 octombrie – 8 noiembrie, Sala Union (Paul Călinescu) a Cinematecii Române (Str. Ion Câmpineanu nr. 21) prezintă patru titluri importante din prolifica şi impresionanta filmografie a marelui cineast Rainer Werner Fassbinder, de la a cărui moarte – considerată de mulţi critici şi istorici ca marcând sfârşitul Noului Cinema German – s-au împlinit anul acesta, pe 10 iunie, trei decenii.

Regizor, scenarist, actor, producător, monteur (în general sub pseudonimul Franz Walsch), operator, scenograf şi compozitor (ocazional), enfant prodige al Noului Cinema German, Rainer Werner Fassbinder a oscilat, de-a lungul carierei sale, între filme de autor, constituind o critică acidă a moralităţii mic-burgheze a epocii sale, şi filme de gen, după modele hollywoodiene. Foarte activ – ca actor, regizor şi dramaturg – şi în lumea teatrului german, după ce a exersat cu câteva scurtmetraje, Fassbinder a realizat, în doar 14 ani (1969-1982), 41 de filme (pentru cinema şi televiziune), cu care a obţinut numeroase selecţii şi premii în festivaluri importante. Filmele sale se nasc dintr-o dorinţă de a provoca şi a şoca, dar şi dintr-o energie creativă fenomenală, ce coexistă cu un libertinism autodistructiv. Atât personalitatea, cât şi filmele sale sunt controversate, lucru ce-l fac pe Fassbinder să fie privit ca personalitatea centrală a Noului Cinematograf German. La comemorarea a trei decenii de la moartea sa, Ro-IFF a fost singurul festival din România care l-a omagiat pe celebrul cineast german, aflat anul acesta în atenţia marilor festivaluri ale lumii.

Din ampla creaţie a renumitului regizor, la Cinemateca Union sunt prezentate două filme foarte apreciate şi premiate – Căsătoria Mariei Braun (Die Ehe der Maria Braun / The Marriage of Maria Braun, 1979) şi Secretul Veronikăi Voss (Die Sehnsucht der Veronika Voss / Veronika Voss, 1981) –, dar şi două filme mai puţin cunoscute, care vor fi, fără îndoială, apreciate de cinefilii cunoscători şi nu numai: Disperare (Despair – Eine Reise ins Licht / Despair, 1978) şi Vreau doar să mă iubeşti (Ich will doch nur dass ihr mich liebt / I Only Want You to Love Me, 1976). Fiecare film beneficiază de două proiecţii, cu subtitrare în limba română, la Sala Paul Călinescu a Cinematecii Române.

Programare filme:

Vreau doar să mă iubeşti – marţi, 16 octombrie, şi joi, 18 octombrie;

Disperare – marţi, 23 octombrie, şi joi, 25 octombrie;

Căsătoria Mariei Braun – duminică, 28 octombrie, şi miercuri, 31 octombrie;

Secretul Veronikăi Voss – marţi, 6 noiembrie, şi joi, 8 noiembrie.

Toate proiecţiile sunt programate la ora 19:30.

Informaţii filme:

Vreau doar să mă iubeşti ilustrează lupta lui Peter şi încercările sale disperate de a câştiga dragostea celor apropiaţi. Filmul reprezintă chiar reflecţia autorului asupra propriilor dorinţe de iubire din perioada copilăriei şi adolescenţei. Iniţial, Vreau doar să mă iubeşti a fost realizat pentru televiziune, ca mai apoi, să fie restaurat de către Bavaria Atelier şi relansat în cinematografe.

Date film: RFG, 1976 / color / s.rom. / dramă

Cu: Vitus Zeplichal, Elke Aberle, Alexander Allerson

Sinopsis: De când îşi aduce aminte, Peter a încercat să câştige dragostea celor apropiaţi. Prima persoană a cărei inimă a încercat să o cucerească a fost mama sa, o femeie rece, distantă şi batjocoritoare, căreia niciodată nu i-a păsat de el. Peter, care a devenit un zidar competent, se convinge că poate să câştige într-un final dragostea şi afecţiunea părinţilor săi, dacă le va construi o casă. Dar, odată terminată casa, dăruirea şi munca grea sunt repede uitate şi el este pur şi simplu ignorat. Apoi Peter se căsătoreşte cu Erika, iubita sa din copilărie, şi tinerii soţi se mută la Munchen. Aici, Peter nu trebuie doar să termine de mobilat apartamentul, ci şi să-şi hrănească soţia şi, în curând, copilul. Disperat să-şi mulţumească consoarta, Peter o umple de cadouri, pe care nu şi le poate permite, îngropându-se şi mai mult în datorii. Când presiunea devine insuportabilă, Peter clachează...

Disperare este unul din cele trei filme ale lui Fassbinder vorbite în limba engleză. Bazat pe un roman de Vladimir Nabokov (adaptat de Tom Stoppard), pelicula spune povestea lui Hermann Hermann, un emigrat rus, magnat al fabricilor de ciocolată. Ecranizarea în limba engleză a lui Rainer Werner Fassbinder, selecţionată în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, are loc în anii ’30, pe fondul creşterii în popularitate şi putere politică a naziştilor.

Date film: RFG-Franţa, 1978 (restaurat în 2011) / color / s.rom. / dramă

Cu: Dirk Bogarde, Andrea Ferreol, Klaus Lowitsch

Premii: German Film Awards în aur pentru Cea mai bună regie (Rainer Werner Fassbinder), Cea mai bună imagine (Michael Ballhaus) şi Cea mai bună scenografie (Rolf Zehetbauer)

Sinopsis: Ar trebui oare ca Herman să-şi petreacă toată viaţa ocupându-se de afacerile cu ciocolată? Rusul trăieşte în exil, într-un confortabil apartament berlinez, conduce o decapotabilă rapidă şi este căsătorit cu Lydia, care are o inteligenţă moderată, dar este foarte atrăgătoare. Atunci când îl întâlneşte pe vagabondul Frank, într-una din călătoriile sale de afaceri, Herman capătă convingerea că Frank reprezintă copia sa fidelă, până la ultimul detaliu. Apariţia dublurii sale îi serveşte ca sursă de inspiraţie: cum ar fi dacă ar dispărea, să-şi părăsească vechea existenţă şi să înceapă una nouă, sub o altă identitate?

Căsătoria Mariei Braun este un film ce a fost interpretat de numeroşi critici ca o alegorie, o metaforă a evoluţiei Germaniei grefată pe destinul tragic al personajului principal, Maria Braun, o femeie care se chinuie să supravieţuiască în anii grei de după război. Filmul a câştigat numeroase premii în Europa şi SUA, atât pentru regie, cât şi pentru interpretarea memorabilă a actriţei Hanna Schygulla (printre altele, distinsă cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin).

„Prin intermediul vieţii amoroase şi sociale a eroinei, Fassbinder urmăreşte istoria Germaniei de la înfrângerea celui de-al treilea Reich la miracolul economic postbelic şi la colaborarea cu foştii inamici. Unii critici au văzut chiar în soţul Mariei Braun fantoma vechii Germanii care irumpe, din când în când, în prezent. (...) Una dintre operele emblematice ale Noului Film German. «Ursul de argint» pentru întreaga echipă şi «Ursul de argint» pentru interpretare feminină, Berlin.” (Cristina Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanu, „Cinema... un secol şi ceva”, 2002)

Date film: RFG, 1979 / color / s.rom. / dramă

Cu: Hanna Schygulla, Klaus Lowitsch, Ivan Desny, Gisela Uhlen, Elisabeth Trissenaar, Gottfried John

Alte nominalizări şi premii: German Film Awards în aur pentru Cea mai bună regie (Rainer Werner Fassbinder), Cea mai bună actriţă într-un rol principal (Hanna Schygulla), Cea mai bună actriţă într-un rol secundar (Gisela Uhlen) şi Cea mai bună scenografie (Norbert Scherer şi Helga Ballhaus), Premiul Special David di Donatello pentru interpretare (Hanna Schygulla), Marele Premiul al Festivalului Internaţional de Film Figueira da Foz, nominalizare la Globul de Aur pentru Cel mai bun film străin etc.

Sinopsis: Suntem în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi bombele cad peste tot. Hermann Braun se căsătoreşte cu Maria, însă ei pot petrece împreună doar o singură noapte, înainte ca Hermann să se întoarcă pe front. După terminarea războiului, Maria află că soţul său a murit. Ea are o aventură cu bărbatul de culoare G. I. Bill. Pe neaşteptate, Herman se întoarce acasă din prizonierat. În timpul confruntării cu amantul soţiei sale, Hermann îl loveşte pe Bill cu o sticlă, iar acesta moare. Herman pledează vinovat şi este încarcerat. În aşteptarea eliberării lui Hermann, Maria îl întâlneşte pe industraşul Oswald şi devine o parte importantă a vieţii şi afacerilor acestuia. 

Secretul Veronikăi Voss are ca intrigă întâlnirea dintre reporterul sportiv Robert Krohn şi fostul star UFA, Veronika Voss, o femeie atrăgătoare, interesantă, dar totodată misterioasă. Filmul, inspirat de cazul real al actriţei germane Sybille Schmitz, dependentă de medicul ei şi de prescripţiile sale, îi aduce lui Fassbinder, în ultimul an de viaţă, unicul Urs de Aur din carieră. Imaginea uluitoare a filmului arată admiraţia lui Fassbinder faţă de cinematograful clasic hollywoodian, în special filmele lui Douglas Sirk. Filmul este stilizat şi creează o uşoară senzaţie de artificialitate, ca şi restul peliculelor din ultimii ani de viaţă ai lui Fassbinder. Astfel, artificialitatea devine un instrument de exprimare a alienării.

Date film: RFG, 1981 / a/n / s.rom. / dramă

Cu: Rosel Zech, Hilmar Thate, Cornelia Froboess

Alte premii: International Critics’ Award la Festivalul Internaţional de Film de la Toronto (Rainer Werner Fassbinder), German Camera Award (Xaver Schwarzenberger)

Sinopsis: München, 1955. Reporterul sportiv Robert Krohn o întâlneşte pe fostul star UFA, Veronika Voss, o femeie atrăgătoare, interesantă, dar şi misterioasă. Robert devine iubitul ei, încercând în acelaşi timp să-i descopere misterul. Fostul ei soţ îi povesteşte lui Robert adevărata poveste a Veronikăi Voss: prima dată a venit sfârşitul glorioasei sale cariere, apoi mariajul s-a destrămat şi Veronika s-a apucat de băut. Veronika este acum dependentă de morfină şi se află în mâinile lui Dr. Katz, ce transformă persoanele singure şi deprimate în dependenţi de droguri, pentru a pune mâna pe averile lor. Robert şi prietena sa Henriette încearcă să-i întindă o capcană doctoriţei. 

Preţurile biletelor sunt de 10 lei, 8 lei (pentru abonaţii Cinematecii Române) şi 5 lei (pentru studenţii cu abonament).

Focus Fassbinder si 2 x 3 Elek si Gabrea la Ro-IFF 8

Au mai rămas doar două zile până la debutul celei de-a opta ediţii a Romania International Film Festival (Ro-IFF), festivalul de film cu buget mic şi filme mari. Anul acesta, evenimentul are loc, între 27 septembrie şi 7 octombrie, la Sala Union (Paul Călinescu) a Cinematecii Române, Sala Horia Bernea a Muzeului Naţional al Ţăranului Român şi clubul Fabrica. După Panorama şi Underground, vă prezentăm astăzi alte două secţiuni necompetiţionale adresate publicului cinefil bucureştean.

Secţiunea Focus din acest an se axează pe viaţa şi filmele lui Rainer Werner Fassbinder, comemorând 30 de ani de la moartea celebrului regizor – moarte considerată de mulţi critici şi istorici ca marcând sfârşitul Noului Cinema German. La această comemorare, Ro-IFF este singurul festival din România care îl omagiază anul acesta pe celebrul cineast german, aflat anul acesta în atenţia marilor festivaluri ale lumii.

Deşi cariera sa artistică a durat mai puţin de 15 ani, Fassbinder a terminat 40 de lungmetraje, două seriale de televiziune, trei scurtmetraje, patru producţii video, 24 de piese de teatru, patru piese radio şi a jucat în 36 de roluri de film. Pe lângă regie, Fassbinder scria, filma, compunea muzica, era scenograf, monteur şi producător. Filmele sale se nasc dintr-o dorinţă de a provoca şi a şoca, dar şi dintr-o energie creativă fenomenală, ce coexistă cu un libertinism aut-distructiv. Atât personalitatea, cât şi filmele sale sunt controversate, lucru ce nu-l fac pe Fassbinder să fie privit ca personalitatea centrală a Noului Cinematograf German. Din creaţia extinsă a faimosului regizor, Ro-IFF prezintă două filme foarte apreciate şi premiate – Căsătoria Mariei Braun (Die Ehe der Maria Braun / The Marriage of Maria Braun, 1979) şi Secretul Veronikăi Voss (Die Sehnsucht der Veronika Voss / Veronika Voss, 1981) –, dar şi două filme mai puţin cunoscute, care vor fi, fără îndoială, apreciate de cinefilii cunoscători şi nu numai: Disperare (Despair – Eine Reise ins Licht / Despair, 1978) şi Vreau doar să mă iubeşti (Ich will doch nur dass ihr mich liebt / I Only Want You to Love Me, 1976).

Căsătoria Mariei Braun este un film ce a fost interpretat de numeroşi critici ca fiind o alegorie, o metaforă a evoluţiei Germaniei grefată pe destinul tragic al personajului principal, Maria Braun, o femeie care se chinuie să supravieţuiască anii de după război. Filmul a câştigat numeroase premii în Europa şi SUA, atât pentru regie, cât şi pentru interpretarea memorabilă a actriţei Hanna Schygulla (printre altele, distinsă cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin).

Secretul Veronikăi Voss are ca intrigă întâlnirea dintre reporterul sportiv Robert Krohn şi fostul star UFA, Veronika Voss, o femeie atrăgătoare, interesantă, dar totodată misterioasă. Robert devine iubitul ei, încercând în acelaşi timp să-i descopere secretul. Filmul a fost premiat în Germania (Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin) şi a câştigat International Critics' Award la Festivalul de la Toronto. Imaginea uluitoare a filmului arată admiraţia lui Fassbinder faţă de cinematograful clasic hollywoodian, în special filmele lui Douglas Sirk. Filmul este sofisticat şi creează o uşoară senzaţie de artificialitate, ca şi restul peliculelor din ultimii ani de viaţă ai lui Fassbinder. Astfel, artificialitatea devine un instrument de exprimare a alienării.

Disperare este unul din cele trei filme ale lui Fassbinder vorbite în limba engleză. Bazat pe un roman de Vladimir Nabokov (adaptat de Tom Stoppard), pelicula spune povestea lui Hermann Hermann, un emigrat rus, un magnat al fabricilor de ciocolată, ale cărui căsnicie şi afacere au început să scârţâie. Fabrica este aproape de faliment, iar soţia vulgară este cronic infidelă. El îşi construieşte un plan foarte elaborat pentru a obţine o nouă identitate, în speranţa că acest lucru îl va elibera de toate grijile. Adaptarea lui Rainer Werner Fassbinder, selecţionată în competiţia de la Cannes, are loc în anii ’30, pe fondul creşterii în popularitate şi putere politică a naziştilor.

Vreau doar să mă iubeşti ilustrează lupta lui Peter în încercările disperate de a câştiga dragostea celor apropiaţi. Filmul reprezintă chiar reflecţia autorului asupra propriilor dorinţe de iubire din perioada copilăriei şi adolescenţei. Iniţial, filmul a fost realizat pentru televiziune, ca mai apoi, să fie restaurat pentru cinema de către Bavaria Atelier.

           

Ro-IFF prezintă, în aces an, în cadrul secţiunii 2 x 3, câte trei filme semnate de doi reputaţi regizori europeni: Judit Elek şi Radu Gabrea.

Judit Elek este una dintre cele mai experimentate regizoare maghiare. Absolventă din 1955 a Academiei de Arte Teatrale şi Cinematografice din Budapesta (unde a fost singura femeie admisă), ea face parte, alături de alţi regizori marcanţi, precum István Szabó, din „noua generaţie” de cineaşti maghiari ai anilor ’60. Unul dintre primele sale filme, Ziua Mariei (Mária-nap / Maria’s Day, 1984) a fost selecţionat în cadrul secţiunii caneze „Un Certain Regard”. Pentru documentarul Cât trăieşte un om (Meddig él az ember? / How Long Does a Man Live?, 1967) a Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Locarno. Cineastă foarte apreciată în ţările francofone, Judit Elek deţine, din 1987, râvnitul titlu de „Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres”, acordat de Ministerul Culturii din Franţa. Regizoarea va fi prezentă la Bucureşti pe toată durata festivalului. Ziariştii care doresc să discute cu Judit Elek sunt rugaţi să ne scrie pe adresa press@ro-iff.ro.

Filmul Întoarcerea (Visszatérés / Retrace), o coproducţie Ungaria–România–Suedia din 2011, va deschide ediţia de anul acesta a festivalului. Acţiunea are loc în România, în vara anului 1970, în plin regim Ceauşescu. Katherine (40 de ani) se întoarce în locul în care s-a născut, în Transilvania, pentru prima dată de când a emigrat, cu tatăl ei, după al Doilea Război Mondial. Filmul va fi proiectat în prezenţa regizoarei, a directorului de imagine, László Berger, şi a line producer-ul Zsolt Páll, pe 27 septembrie 2012, de la ora 18:30, la Cinemateca Union (Sala Paul Călinescu).

Un alt film de Judit Elek prezentat în cadrul festivalului este Amintirile unui râu (Tutajosok / Memories of a River, 1990). În Tiszaeszlár, tânăra Solymosi Eszter dispare înaintea Paştelui Evreiesc, iar sătenii răspândesc zvonuri despre o crimă ritualică. Filmul a primit Marele Premiu în cadrul Festivalului Internaţional al Femeilor Regizor de la Créteil şi Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de la Montreal.

Ultimul film de la Ro-IFF realizat de Judit Elek este Ziua Mariei, selecţionat în secţiunea „Un Certain Regard” a Festivalului de Film de la Cannes din 1984. Acţiunea, plasată în 1866, prezintă o poveste dramatică despre dragoste şi moarte.

Radu Gabrea este Doctor în Comunicaţii Sociale la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, Belgia. Cu filmul său de debut Prea mic pentru un război atât de mare (1969) a primit premiul Leopardul de Bronz la Locarno în1970. A realizat, în 1971, primul serial de televiziune românesc, Urmărirea. În 1973 a regizat Dincolo de nisipuri film modificat de cenzură şi lansat cu masive tăieturi şi transformări impuse de conducerea de atunci a ţării. După aceste intervenţii şi, mai ales, în urma conflictului direct cu şeful Statului, regizorul se stabileşte în Germania, ţara de origine a mamei sale. Filmul a fost interzis în România până în 1990, dar a fost prezentat la Cannes, în secţiunea paralelă „Quinzaine des Realisateurs”, în 1974 („Cel mai important film românesc al anilor ’70”, după Mira şi Antonin Liehm, UCLA Press, Los Angeles). În Germania realizează câteva filme extraordinare, precum cele trei incluse în programul Ro-IFF. S-a întors în România după 1989, unde şi-a continuat cariera realizând atât lungmetraje de ficţiune, cât şi documentare.

Nu te teme, Iacob! (Furchte dich nicht, Jakob! / Fear Not, Jacob!) este povestea unei transformări uimitoare a unui om alienat într-un om ferm şi hotărât, o schimbare cu atât mai extraordinară în contextul antisemitismului obiectiv şi internalizat. Înfruntându-şi soarta în mod direct, Leiba, personajul principal, simbolizează evreul modern. Filmul este o adaptare după nuvela lui I. L. Caragiale O făclie de Paşti.

Un bărbat ca EVA (Ein Mann wie EVA / A Man Called Eva, 1984) este un film complex semnat de Radu Gabrea. Faptul că Eva Mattes interpretează rolul principal, inspirat de regretatul mare regizor german Rainer Werner Fassbinder, reprezintă unul dintre atuurile acestui film. În primul rând, Eva Mattes reuşeşte în mod surprinzător să arate, să vorbească şi să se mişte asemenea lui Fassbinder; în al doilea rând, actriţa conferă filmului o complexitate psihosexuală ce se potriveşte perfect cu bisexualitatea torturantă a lui Fassbinder. Energia din spatele filmului, remarcabil prin onestitate, şi a regizorului este reprezentată de jocurile sexuale de putere, în timp ce figura lui Fassbinder, chinuită de gelozie, cât şi crudele sale capricii îi întorc unul împotriva celuilalt pe prieteni, iubiţi şi actori, cu consecinţe dezastruoase. Filmul va fi proiectat, în prezenţa regizorului, pe 27 septembrie 2012, de la ora 20:30, la Cinemateca Union (Sala Paul Călinescu).

Rosenemil (coproducţie Germania-Franţa-Elveţia-România, 1993) este bazat pe un roman de Georg Hermann şi are acţiunea plasată în Berlin, la răscrucea dintre veacuri. Protagonistul filmului, Emil, îşi câştigă traiul vânzând romane ieftine de dragoste la colţ de stradă. Încă de mic, Emil avea ochi numai pentru doamne şi din acest motiv intra deseori în bucluc. Într-o zi predestinată din 1903, el întâlneşte două femei atrăgătoare, amândouă practicând „cea mai veche meserie din lume”, deşi operează în cercuri sociale foarte diferite.

Preţul biletelor de intrare la Ro-IFF este de 5 lei, pentru Sala Union (Paul Călinescu) a Cinematecii Române, şi de 7 lei, pentru Sala Horia Bernea a Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Proiecţiile din Club Fabrica au intrarea liberă.

Romania International Film Festival se află sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, iar cei care fac posibilă această ediţie a Ro-IFF sunt Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Centrul Naţional al Cinematografiei, Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român (parteneri instituţionali). Alţi parteneri şi sponsori: Angelli, Silva, Beautik Haute Parfumerie, Lavazza – în România prin Blue Coffee Service, Kandia, Zizin, Lufthansa, Active Rent a Car, Howard Johnson Grand Plaza Hotel, DHL. Parteneri media: UTV, DIGI 24, TVH 2.0, Radio ZU, Tabu, Zile şi nopţi, Cinematique, Sunete, Port.ro, Calendarevenimente.ro, Urban Things – Chestii urbane.

Noua expozitie la Pavilion Unicredit

presently i have nothing to show and i'm showing it!

22 septembrie - 04 decembrie, 2011
PAVILION UNICREDIT, Bd. Nicolae Titulescu nr.1 (Piata Victoriei)

DESCHIDERE:  Joi, 22 septembrie 2011, 19.00
Bere oferita de Grolsch.

Curator: Eugen Radescu

Participanti: Rainer Werner Fassbinder (DE), Isidore Isou (FR), Marina Albu (RO), Marina Naprushkina (BY/DE), Alfred Jarry (FR), Juan delGado (ES/UK)

Publicatie: "presently i have nothing to show and i'm showing it!" cu text de Eugen Radescu

"PRESENTLY I HAVE NOTHING TO SHOW AND I'M SHOWING IT!" este un slogan publicitar realizat de catre Ghislain Mollet-Vieville menit sa atraga atentia asupra necesitatii mediatizarii artei prin orice mijloace astfel incat aceasta sa devina cat mai cunoscuta publicului larg.

Campul morfic.

"Refuzam sa discutam. Relatiile umane trebuie sa aibe pasiunea, daca nu teroarea, ca fundatie" (Isidore Isou)
"Egregor"-ul  ca element stabil al campului morfic presupune un joc interactiv intre diversele specificatii ale conceptelor uzitate in campul social, arta, politica, economie, social, cultura, joaca de-a progresul, inactiunea postmoderna si campurile noilor tehnologii - toate asuma un construct teoretic amplificat.
Mediatia, asa cum arata  si Jean-Jacques Gleizal, nu poate fi privita ca un scop per se. Ea problematizeaza raportul dintre arta si societate prin aceea ca suscita o intrebare cu privire la capacitatea artei de a regla, sau, de ce nu, a deregla societatea. Prin tertipuri metodologice, mediatia interiorizeaza politiciul dar si relatia inversa este valabila: politicul interiorizeaza arta. Arta contemporana are un atribut esential: se situeaza la antipodul estetismului, fapt ce conduce la abordare diferita, mai mult, arta contemporana discuta/disputa/interogheaza democratia.
Intrebarea esentiala pe care o ridica spre dezbatere expozitia "presently i have nothing to show and i'm showing it!" este aceea daca asistam in zilele noastre la o reconstructie a conceptelor
de baza ale artei contemporane, daca arta mai reprezinta un substrat al progresului cultural si moral al unei societati, daca arta mai este camp usor de valorificat atunci cand discutam despre orice forma de progres. (Eugen Radescu)

Expozitia este sustinuta de PAVILION-journal for politics and culture si Grolsch.

Intreaga mea recunostinta scriitorilor si artistilor care au colaborat cu mine la acest proiect.

Multumiri: Andrei Craciun, Razvan Ion, Ramona Macarie, Florentina Buburuzan, Gabriela Cretu, Mihai Fuiorea, Tudor Ghiurca, Dan Mares, Anca Nuta si tuturor artistilor.