finantat de Ambasada Ceha din Bucuresti,
Petrecerea si invitatii
(Cehoslovacia, 1966, regia: Jan Němec, titluri engleze)
Unde: Cinema Muzeul Taranului Roman
Cand: Vineri, 27 noiembrie, ora 18:30
Filmul va fi precedat de o prezentare a asa-numitei "Tendinte Intelectuale"
din cadrul Noului Val Ceh si urmat de un Q & A.
Intrarea libera
Filmul
în care președintele comunist cehoslovac de atunci, Antonín Novotný, a
găsit o profunda jignire la adresa "maiestatuoasei" sale persoane,
prezinta forma neobișnuită a documentarii unui eveniment social
autentic. Un grup de sapte persoane sunt invitate la o serbare
organizata de o persoană importantă, dar niciodata specificată. In timp
ce strabat o padure, cei sapte sunt atacati de un "comando" cu apucaturi
politienesti, dominat de figura ridicola si impertinenta a unui individ
infantil și insidios numit Rudolf. "Prizonierii" accepta in mod
surprinzător poziția umilitoare și mai târziu politețea slugarnica a
acestuia, in momentul in care primesc o notificare "oficiala" că totul a
fost o glumă. Organizatorul misterios al serbarii, surprinzator de
apropiat de Rudolf, inaugureaza in stil mare evenimentul care ar trebui
sa semene cu o "petrecere dintr-un castel de pe maulul unui lac". Dar
dispozitia amfitrionului degenereaza brusc in momentul in care unul
dintre invitati reuseste sa "evadeze". Gazda interpreteaza acest lucru
ca pe o insultă personală. Toți
oaspeții, insotiti de caini de vanatoare, pleaca in cautarea
"evadatului", spre a-l readuce acolo unde ii este locul, intrucat el a
încălcat regulile societății, asadar structura de colaborare reciprocă,
vinovăție și indiferență.
Cu
personajele (individul ipocrit si las care, mai tarziu, se defineste
drept purtător de cuvânt al intregului grup, casnica obosita si
superficiala care nu va pregeta sa-si renege soțul atunci cand acesta,
prin fuga sa, "tradeaza" confreria, doua tinere "vesele", dar cu un
interior omenesc purt si simplu vid) facem cunostinta chiar scena
introductivă, un "picnic în lunca" in care "oaspeții" se comporta ca si
cand intre ei nu ar exista niciun fel de legaturi reciproce, fiecare vorbește și isi trăiește propriul monolog și se vede numai pe sine. Participanților
le sunt distribuite roluri precum la festivitățile oficiale, in stilul
pamfleturilor de natura moral-sociala din anii 60: "Cel care nu este de
acord", "Regentul", "Activistul", "Raționalistul", "Democratul" etc. De
exemplu, "Regentul" vorbește pe un ton care combina bonomia de "Mare binefăcător" cu o autoritate dictatoriala de temut. Filmul
excelează prin simplitatea de stil și poetica specifica aujtoprului,
absurditatea de natura kafkiană si tendintele de abstractizare și
generalizare. Arta lui Němec creaza o sinteză distinctă a trei sugestii:
suprarealismul, influenta lui Kafka și aceea a lui Dostoievski). Dintre
diferitele teme abordate aici, relevante sunt în principal două: aceea a
teritoriului imaginar delimitat din care nu se poate ieși si ale carui
granite nu trebuie depășite, respectiv aceea a reactiei colective a
oaspeților de la masa, atunci cand afla că unul dintre ei nu este așezat
pe locul "lui". Celebra parabolă tragicomică a lui Jan Němec exceleaza printr-o expresivitate minimalista și discută diferitele mecanisme mascate
ale puterii. Iar concluzia propusa este de-a dreptul socanta: daca nu
esti de acord, n-are rost sa-ti exprimi opinia. Este suficient (poate
chiar mult mai bine) pur si simplu sa te ridici si sa pleci.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu