Ediția cu numărul 13 a festivalului One World Romania, care se
va desfășura între 20 și 29 martie în București, revine și anul acesta
cu câteva secțiuni devenite de-acum tradiționale, despre statul de
drept, locul femeilor în diverse societăți ale lumii și statutul
persoanelor refugiate.
Motivul pentru care aceste teme revin la fiecare ediție a festivalului
este că problematicile pe care la abordează sunt definitorii pentru
epoca noastră și totodată ele devin tot mai complexe de la an la an.
Schimbările geopolitice, evoluția mentalităților, balanța economică
globală au repercusiuni profunde, neașteptate și uneori contradictorii
asupra lor, iar arta, și mai ales filmul documentar, rămân printre cele
mai bune modalități pentru a lua pulsul acestor situații instabile.
Secțiunea dedicată statului de drept va fi vastă anul
acesta, cuprinzând cinci filme care explorează sistemul judiciar și
carceral, traumele istorice și conflictele actuale din locuri de pe
patru continente. Anul acesta, America de Sud, aflată în continue
turbulențe politice, se va afla în focus prin intermediul a două filme, Vizita (La Visita, regia Jorge Leandro Colás) și Șapte ani în mai (Sete anos em Mayo,
regia Alfonso Uchôa). Ambele aleg să prezinte perspective intime și
emoționante asupra unor probleme aflate la rădăcina instabilităților din
regiune: delincvența și răspunsul total inadecvat și uneori chiar
criminal al autorităților. Spectatorii One World Romania vor descoperi
de asemenea o altă fațetă a Israelului, prin intermediul unei avocate
care se luptă pentru cauza palestiniană, și sumbra situație politică a
Filipinelor, unde organele statului comit crime în numele războiului
împotriva traficanților de droguri, în Lea Tsemel, avocată (Advocate, regia Rachel Leah Jones și Philippe Bellaïche) și Aswang (regia Alyx Ayn Arumpac).
Mișcarea feministă a căpătat o vizibilitate fără precendent în cursul ultimilor doi ani, odată cu fenomenul #MeToo.
Cazuri de renume, precum cel al lui Harvey Weinstein, au reținut
atenția marelui public, dar filmele din cadrul secțiunii dau glas unor
experiențe anonime, fragmente disparate, dar esențiale pentru
reconstituirea lungii povești a inegalităților dintre sexe, căreia
începem să-i vedem capătul. Unul dintre filmele reprezentative ale
secțiunii este Cu drag, sora ta (Yours in Sisterhood,
regia Irene Luzstig), care are ca subiect progresele făcute în ultimii
cincizeci de ani în acest sens. În film, zeci de femei citesc în fața
aparatului de filmat scrisori trimise de alte femei, cu o jumătate de
secol în urmă, redacției Ms., prima revistă feministă mainstream din
Statele Unite. În unele cazuri, suferințele descrise de femeile din
trecut, cauzate de așteptările sexiste pe care le avea societatea de la
ele, le provoacă emoții puternice, dar cel mai adesea, le surprinde
plăcut și le impulsionează curajul luărilor de poziție ale acestor femei
care au contribuit, fiecare cu ce a putut, la progresul social. Dar
dincolo de avansările indubitabile ale cauzei feministe, multe abuzuri
rămân nepedepsite deoarece definirea și implicit penalizarea lor este
deosebit de dificilă. Filmul Ceea ce nu ucide (Sans frapper,
regia Alexe Poukine) aduce în dezbatere numeroasele ipostaze ale
violului prin mărturii atât ale victimelor, cât și ale agresorilor,
dezvăluind că acesta îmbracă deseori alte forme decât cele pe care ni le
imaginăm în mod obișnuit.
Secțiunea despre refugiați își propune să ilustreze
toate fazele migrației, de la plecarea dramatică din țara de origine,
trecând prin perioada de tranziție petrecută în așteptarea obținerii
dreptului de ședere în țara gazdă și ulterior exilul propriu-zis,
dificilul proces de adaptare la o cultură necunoscută și deseori ostilă.
Prima etapă este surprinsă din interior în filmul Călător la miezul nopții (Midnight Traveler,
regia Hassan Fazili), prin intermediul imaginilor necosmetizate captate
pe Iphone-ul cineastului, care a fost nevoit să fugă din Afganistan
alături de familie atunci când talibanii l-au condamnat la moarte.
Angoasa și precaritatea caracteristică perioadei de tranziție sunt în
centrul filmelor lui Abbas Fahdel și Rami Farah, Pâine amară (Bitter Bread) și Un comediant într-o tragedie siriană (A Comedian in a Syrian Tragedy, regia Rami Farah). Un final posibil al acestui periplu este prezentat în Le Pays (regia Lucien Mounet),
care îi urmărește pe Chady și David, doi mateloți contemporani, aduși
împreună nu de dorul de ducă, ci de mirajul și necesitatea exilului.
Amândoi călătoresc și muncesc departe de țara natală și de familie, pe
diverse nave care străbat apele Suediei, împărțind destinul exilului și
găsindu-și, unul în celălalt, reflexia concretă a propriului tumult
sufletesc.
Vă invităm să achiziționați deja abonamentele generale ale festivalului, la un preț de 200 de RON, tot de pe site-ul Eventbook.
Numărul acestora este limitat la 100, iar abonamentul vă oferă acces
atât la toate proiecțiile de filme din cadrul ediției și la evenimentul
de deschidere a festivalului - care va fi cu totul special - cât și
intrări la toate proiecțiile Cineclubului One World Romania în timpul
anului, un DVD la alegere din colecția noastră, sacoșa festivalului și
multe alte bucurii și surprize cinefile.
În așteptarea datei de 20 februarie, când vom pune în vânzare toate
biletele și vom lansa site-ul oficial al ediției, rămâneți conectați la
canalele One World Romania – pe Facebook și pe blog - pentru a afla constant noutăți despre ce vă pregătim la cea de-a 13-a ediție a festivalului!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu