Premiile Academiei Europene de Film 2008 : Nominalizarile

S-au anuntat in aceasta saptamana nominalizarile pentru a 21-a editie a galei Filmului European ce va avea loc in acest an in Danemarca la Copenhaga pe 6 decembrie.

Nominalizatii sunt urmatorii:
Cel mai bun film :
"Il Divo" de Paolo Sorrentino (Italia)
"Entre les murs" de Laurent Cantet (Franta)
"Waltz with Bashir" de Ari Folman (Israel)
"Gomorra" de Matteo Garrone (Italia)
"Happy-Go-Lucky" de Mike Leigh (Marea Britanie)
"El Orfanato" de Juan Antonio Bayona (Spania)

Cel mai bun regizor :
Laurent Cantet - "Entre les murs"
Ari Folman - "Waltz with Bashir"
Matteo Garrone - "Gomorra"
Paolo Sorrentino - "Il Divo"
Steve McQueen - "Hunger"
Andreas Dresen - "Cloud 9"

Cel mai bun actor :
Michael Fassbender ("Hunger")
Thure Lindhardt & Mads Mikkelsen ("Flame & Citron")
James McAvoy ("Atonement")
Toni Servillo ("Gomora" si "Il Divo")
Jürgen Vogel ("Die Welle"/"The Wave")
Elmar Wepper ("Cherry Blossoms")

Cea mai buna actrita :
Hiam Abbass ("Lemon Tree")
Arta Dobroshi ("Le Silence de Lorna")
Sally Hawkins ("Happy-Go-Lucky")
Belen Rueda ("El Orfanato")
Kristin Scott Thomas ("Il y a longtemps que je t'aime")
Ursula Werner ("Wolke 9"/"Cloud 9")

Cel mai bun scenariu :
Suha Arraf & Eran Riklis pentru LEMON TREE
Maurizio Braucci, Ugo Chiti, Gianni di Gregorio, Matteo Garrone, Massimo Gaudioso & Roberto Saviano pentru GOMORRA (Gomorrah)
Ari Folman pentru WALTZ WITH BASHIR
Paolo Sorrentino pentru IL DIVO

Premiul "Carlo di Palma" pentru cel mai bun director de imagine:
Luca Bigazzi pentru IL DIVO
Oscar Faura pentru EL ORFANATO (The Orphanage)
Marco Onorato pentru GOMORRA (Gomorrah)
Sergey Trofimov & Rogier Stoffers pentru MONGOL

Restul nominalizarilor le puteti gasi aici.

Concert Ace of Base : Review

Sambata, orele 20:30 la Sala Palatului a avut loc concertul Ace of Base.
Prima prezenta a celebrei trupe suedeze in Romania si dupa cum spuneau chiar membrii trupei : "O prezenta pe care o asteptau de 15 ani" (aici e un pic de PR din partea lor).
Desi concertul trebuia sa inceapa la orele 20:00 din motive necunoscute mie a inceput cu jumatate de ora mai tarziu. Interesant este ca oamenii de la siguranta aveau o discutie despre "mai are loc sau nu?" la care unul afirma "mai are loc, au intarziat dar va incepe" lucru care evident ramane o problema de elucidat si un minus clar pentru organizatori.
Insa odata inceput...lumea a fost in delir."Happy Nation", "All That She Wants", "Wheel of Fortune", "Cruel Summer", "It's a Beautiful Life" sau "The Sign" (melodia de bis) au reusit sa incante o audienta ce venise pregatita insa ce deja era stressata de intarziere si ulterior va deveni furioasa de faptul ca show-ul a durat doar 1 ora.
Poate acest lucru a cauzat micul bis fortat al trupei. Si spun asta pentru ca dupa anuntul ca "It's a Beautiful Life" va fi ultima melodie a serii si plecarea artistilor de pe scena audienta s-a impartit in doua : unii ce ii chemau la bis iar altii care ii fluierau si huiduiau.
Una peste alta un eveniment interesant, placut (poate si datorita companiei prezente alaturi de mine) si care nu trebuia ratat in pofida unei clari probleme organizatorice dar si a show-ului ce a parut mult prea scurt.

Reamonn - Reamonn (2008)

Trupa germana Reamonn revine pe piata cu un nou album, al saselea, pe nume "Reamonn".
Un disc ce merita atentia prin revenirea trupei la sunetele rock ce i-au caracterizat in prima perioada a carierei.
Discul se deschide cu "Faith", o melodie ce aduce aminte de Bon Jovi si al sau "It's My Life", un single pe care eu pariez ca si succes de radio din cauza sunetelor melodioase dar si a textului puternic si impresionant.
"Million Miles" pastreaza ascultatorul in zona melodic romantica si te aduce intr-o zona in care muzica ti se lipeste de urechi si incepi sa lalai odata cu melodia.
"Through The Eyes of a Child", primul extras pe single, continua in acelasi stil romantic doar ca sonoritatile sunt un pic mai agresive ca pe precedenta melodie.
"Free Like a Bird" linisteste din nou ascultatorul si ii ofera un nou moment de visare si plutire.
"Goodbyes" este o balada trista despre despartire, "goodbye, goodbye, these words have no meaning when you're heart's set for leaving", si personal imi aduce aminte de mai vechea lor productie "Supergirl" doar ca de aceasta data melodia este mult mai atent conceputa si are o forta mult mai puternica.
"Set of Keys" revine pe latura rock a discului si este din nou o melodie ce degaja forta.
"Moments Like This" este o noua rupere, o melodie pop-rock cu un ritm alert si din nou versuri excelente ce aduce aminte de discul lui Amy MacDonald.
"Aeroplane" pur si simplu te poarta undeva sus pe un norisor, este o melodie plina de speranta si dorinte ce te va incanta aducandu-ti aminte de tot felul de momente frumoase si asta si datorita declaratiei "Love you like an airplane that's bringing me home again".
"Open Skies" incepe lent si reprezinta o superba declaratie de dragoste.
"Broken Stone" reprezinta strigatul de disperare al femeii ce se simte abandonata, trista, singura, un inger ce nu-si poate gasi implinirea.
"Serenade Me" calmeaza din nou starea ascultatorului, este o melodie lenta insa plina de speranta.
"Broken" readuce un pic de forta in sonoritati insa continua ideea de speranta. "And if it's broken I will try to fix it". Puterea de a reincepe sa traiesti, sa iubesti sa redevii tu. "Even though this life feels like it has left you in the cold, hope is like a heartbeat beating in your soul" ("Chiar daca crezi ca aceasta viata te-a lasat gol pe dinauntru, speranta bate ca o inima in al tau suflet") si "Time heals all" ("Timpul vindeca totul").
"It's Over Now" este ultima melodie de pe disc si reprezinta finalul sperantei de pe melodia de dinainte. Romantica, trista, "It's over now time to face the music no need for excuses" ("Acesta este finalul, trebuie sa accepti soarta si sa nu cauti scuze") insa cumva datatoare de sperante daca asculti cu atentie vocea lui Rea (vocalul) pentru ca in fiecare final poate exista un nou inceput, o noua speranta si un nou moment in care sa fii surprins si sa redescoperi placerea, iubirea, speranta.

Cam asa imi suna mie cel mai nou disc Reamonn. Nu stiu daca iti va crea aceleasi senzatii, s-ar putea ca eu sa-l percep astfel din cauza ultimelor mele trairi si din cauza acelorasi argumente sa ma fi incantat peste masura.
Iti recomand sa-l asculti, sa vezi despre ce este vorba, sa-i acorzi sansa ca 1 ora din viata ta sa asculti si poate sa te incanti.

Concert Ace of Base : Preview

Diseara la Sala Polivalenta sosesc Ace of Base. Una din primele trupe care mi-au incantat placut urechea. Una din trupele ce a facut istorie in anii '90 dar si la inceputul anilor 2000.
Creatorii hit-urilor "All That She Wants", "Happy Nation", "The Sign", "Cruel Summer" sau "It's a Beautiful Life" sosesc diseara in Bucuresti.
Sunt foarte curios cum va fi al lor spectacol si voi incerca sa revin cu un review maine pana atunci fie ca te duci diseara ori ba iti ofer un pic de Ace of Base:

Clubbing 17

Saptamana asta daca esti pe la Constanta nu rata petrecerea de sambata din club Berlin ce ti-o aduce la platane pe Miss Dj Mara.



Dropdread strecoara in exclusivitate primii pasi de dub in amestecul de drum and bass, aducand in plan autohton un nume de referinta pentru a ne ghida simturile ca la carte: Mary Anne Hobbs [myspace.com/maryannehobbs].
Vine in Bucuresti pentru prima oara direct din UK, unde gazduieste in cadrul binecunoscutului BBC Radio 1, un show de exceptie numit "Experimental Electronic Show". In fiecare Marti si Miercuri, Mary Anne Hobbs va conecteaza la cele mai proaspete si radicale savori electronice ale momentului.
"Underground 4ever"- e codul prin care Mary Anne isi consacra misiunea de a impinge granitele noii generatii de dubstep, grime, drum&bass, hip-hop, techno s.a. catre noi orizonturi. Pregatiti-va sa degustati din cocktailul fin de sunete, frecvente si influx de subbass cu infuzie vocala.
Line UP 8 Noiembrie:
Mary Anne Hobbs, Ogonek, Hazee, Dropdread, Killer beatbox, Drop MC, VJ Flowerstepper.
Acces: 30 ron sau 25 in avans la Ollie Gang Shop

Festivale Internazionale del Film di Roma 03

Revin, destul de tarziu ce-i drept, cu castigatorii editiei din acest an al Festivalului de Film de la Roma editia a treia.

Premiile "Alice Nella Citta" :
- Premiul "Alice Nella Citta" pentru Cel mai bun Film (varste 8 - 12 ani) - "Magique!" de Philippe Muyl
- Premiul "Alice Nella Citta" pentru Cel mai bun Film (varste 13 - 17 ani) - "Summer" de Kenneth Glenaan

Premiul Publicului : "Marc Aurelio de Aur" din partea audientei pentru Cel mai bun Film - "Resolution 819" de Giacomo Battiato

Premiile juriului :
- "Marc Aurelio de Aur" pentru Cel mai bun Film - "Opium War" de Siddiq Barmak

- "Marc Aurelio de Argint" pentru Cea mai buna Actrita - DONATELLA FINOCCHIARO pentru "Galantuomini" de Edoardo Winspeare


- "Marc Aurelio de Argint" pentru Cel mai bun Actor - BOHDAN STUPKA pentru "Serce na dloni" de Krzysztof Zanussi

Mentiuni speciale : "A Corte do Norte" de Joao Botelho si "AIDE TOI , LE CIEL T’AIDERA" de Francois Dupeyron

Premiul "Marc Aurelio de Aur" pentru intreaga cariera : Gina Lollobrigida.

Cam asta a fost Festivalul de la Roma din acest an acum ramane doar sa asteptam sa vedem filmele in momentul in care vor apare si in cinematografe.

Povesti de Bucuresti

Ziarul Cotidianul iti propune de maine o noua colectie : "Bucuresti Strict Secret".
Este vorba despre o serie de documentare realizare de Stelian Tanase si care vor putea fi achizitionate in fiecare joi impreuna cu ziarul la prestul de 8,9 lei si vor fi insotite de o brosura de 32 de pagini.
Astazi in cadrul "Povesti de Bucuresti" ziarul propune cititorilor un superb articol realizat de Alina Purcaru ce se intituleaza "Amoruri pe strazile Capitalei" si pe care-l poti citi intregral aici.

Iar ca un mic teaser iti ofer urmatorul citat din articol : "Şi tot poetul care a relansat orbitorul bulevard Ştefan cel Mare a prins Bucureştiul într-una dintre cele mai frumoase imagini, una fugară, cu o zgâtie alintată, un pic falsă, lipicioasă şi lunecoasă, ca mai toate iubirile de Bucureşti: „Şi niciodată, şi nici măcar o singură dată/de respirat respirarea buclată/a ei, cum trecea pe bulevardul Dacia-n jos/frecându-şi de Biblioteca Franceză părul sticlos/mâţâită, violetă, fardată, rujată…/aceasta este o poveste adevărată“.

Ce ascund aceste...Sarutari de cinema?

Exact asa se numeste mail-ul pe care l-am primit din partea Editurii Trei : "ce ascund aceste...sarutari de cinema?".
Si pentru ca am mai vorbit despre aceasta carte pe care am achizitionat-o recent dar de care n-am apucat sa ma apuc iti propun sa afli mai multe direct de la persoana direct implicata:
"Dragii mei,

Asa cum va promiteam saptamana trecuta, astazi am sa va dezvalui surpriza care se ascunde in spatele lansarii acestei carti in Romania. Desigur, cativa dintre voi au ghicit deja...

Dar pentru toti cei care inca nu au aflat, am onoarea sa va anunt ca, in perioada 13-15 noiembrie, il vom avea alaturi de noi pe dl. Eric FOTTORINO, directorul celebrei publicatii Le Monde si castigatorul Premiului FEMINA.

Programul vizitei d-lui Fottorino in Bucuresti include:
- o masa rotunda pe tema Jurnalism versus Literatura, organizata vineri 14 noiembrie, ora 10,30 la Institutul Francez din Bd. Dacia, nr. 77
- lansarea romanului Sarutari de cinema, programata vineri 14 noiembrie, ora 18,00 in Libraria Carturesti Verona
- sesiune de autografe - imediat dupa lansarea romanului Sarutari de cinema

Nu ii uit nici pe cei care au ratat saptamana trecuta descrierea cartii! Fara nici o intentie de redundanta, iata mai jos cateva detalii despre aceasta frumoasa poveste:
Castigator al Premiului FEMINA
Sarutari de cinema
de Eric FOTTORINO
Traducere din limba franceza de Marie-Jeanne Vasiloiu
Colectia Fiction Connection
Numar de pagini: 184
Pret: 19.90 Ron

Fiu al unui fotograf de platou, Gilles Hector si-a facut un obicei din a colinda salile de cinema din Cartierul Latin, urmarind continuu filme vechi, in cautarea mamei pe care nu a cunoscut-o niciodata. Este convins ca a fost actrita si a facut parte din Noul Val al Cinematografiei franceze. Revede constant peliculele tatalui sau, incercand sa-i ghiceasca enigmaticul chip dincolo de prezentele vii ale unei Romy Schneider, Anouk Aimee, Catherine Deneuve sau Jeanne Moreau.
Intr-una din sali o intalneste pe Mayliss, o femeie senzuala si stranie. O relatie pasionala incepe sa-l mistuie, dorinta de a-si gasi mama pierduta si obsesia de a pastra iubita abia gasita, mergand mana in mana.

O poveste care surprinde si captiveaza pe tot parcursul lecturii, prin fata cititorului trecand Truffaut, Godard, Chabrol, precum si filme-cult ale cinematografiei franceze.

Nascut in 1960 in Franta, Eric Fottorino este romancier si jurnalist. A publicat Caresse de rouge (Prix Francois Mauriac) si Korsakov (Prix des Libraires, Prix France-Televisions). Incepand din 2008, este directorul cotidianului Le Monde.

«Un roman de factura clasica, subtil, seducator. Sarutari de cinema este o carte foarte frumoasa despre iluzii, adulter, iubiri si disperarile in care te arunca acestea.» Le Point

«O poveste plina de farmec despre cautarea de sine, care se desfasoara intr-un Paris incantator.» Le Figaro Litteraire

«Fiecare pagina scoate la lumina imagini ancorate in trecut si ne invaluie cu impresia ca noi insine am trait intr-o alta epoca, aceea in care adevarul a fost pecetluit de secret.» Paris Match

Fragment din roman

"Tatal meu era fotograf de platou. In anii saizeci, il intalneai in studiourile din Boulogne, intovarasit de tineri care invatau sa-si traiasca visele. Erau acolo Nestor Kapoulos, Jean-Louis Huchet, Eric de Max, Mucir si, bineinteles, Gaby Noel, nume cunoscute doar amatorilor de generice. Pe atunci, camera domnea, ea era stapana. Ea sorbea tot ce se putea dintr-un gest, iar tatal meu se facea cat mai nevazut, pentru a fixa pe pelicula cele mai frumoase expresii de pe chipurile artistilor. Cele mai bune imagini apareau în Cinemonde. Majoritatea ajungeau expuse pe peretii de la Grand Rex sau Atrium, sub sticla ori lipsite de sticla, la indemana unor gura-casca de toate soiurile, care, uneori, le si furau. Cred ca tatal meu avea ochi. Stia sa prinda fara gres o sovaiala, o manie muta, o urma infima lasata de un incident din timpul turnarii pe un chip de o puritate perfecta. Ai fi zis ca presimtea momentele de abandon ale actorilor, teama lor ca nu vor fi la inaltimea filmului, a regizorului sau doar a propriei imagini.
Pana sa fie mistuit de un incendiu, apartamentul tatalui meu era plin de aceste miracole instantanee magice: un cascat al lui Martine Carol, privirea intunecata a lui Francoise Dorleac, strania tulburare exprimata de buzele lui Delphine Seyrig, cu o clipa mai inainte ca o voce sa strige "Motor". Dupa cate stiu eu, nici una dintre aceste imagini n-a fost publicata vreodata. Ele erau invaluite de mister, intocmai ca podoabele vechilor faraoni sau ca odajdiile din sacristii. Tatal meu le fãcea pentru sine. Dar eu vreau sa cred ca le facea pentru mine — mai ales pozele de actrite — lasandu-mi grija de-a le alege.
Nu stiu nimic despre originile mele. M-am nascut la Paris, din mama necunoscuta, iar tatal meu fotografia eroinele din filme. Cu putin inainte sa moara, mi-a marturisit ca existenta mea se datora unui sarut de cinema."

Cam asta ar fi...ii multumesc Roxanei pentru informare, sper ca nu o deranjeaza ca am postat-o aici si ne vedem la lansare!

Lansare antologie de teatru Made in Poland

Institutul Polonez şi Editura ART
organizează în ceainăria Teatrului Act (Sala de lectură) evenimentul de lansare a antologiei de teatru polonez contemporan, Made in Poland.

Luni, 3 noiembrie, ora 12:30
Vor prezenta:

Jarosław Godun (Institutul Polonez)
Ionuţ Sociu (Editura Art)
Iulia Popovici (coordonatorul ediţiei)
Krystyna Meissner (critic de teatru)

Antologia de teatru polonez contemporan Made in Poland prezintă, sub îngrijirea criticului de teatru Iulia Popovici, o selecţie de piese (multe dintre ele – premiate) reprezentative pentru teatrul polonez al momentului şi ilustrative pentru actualele tendinţe din domeniu.

O zi!

*detalii despre poza la finalul post-ului.

Este sambata. Este 1 noiembrie si ceasul de la laptop arata 16:39 (iubesc tehnologia astazi). Sunt in parc si afara este cald. Am o senzatie de bine cum n-am mai avut in ultimul timp. Am uitat de absolut toate lucrurile care ma deranjau si pur si simplu am alunecat pe o panta linistita si chiar nu vreau sa ma opresc. In urechi imi suna o melodie pe care o iubesc si pe care n-am mai auzit-o de mult timp si pe care o gasesti mai jos.
Am pornit destul de tarziu cu intentia de a face un pic de shopping. Am ajuns la Unirea si dupa ce am petrecut ceva timp pe acolo (trebuie sa-mi iau musai un ceas desi imi place ca numai sunt atat de dependent de curgerea orelor) am iesit si m-am gandit sa ajung "acasa" la Carturesti. Am pornit pe jos si cumva pana la Universitate tot uitandu-ma la cladiri si oameni si parand poate ca un excursionist am uitat de absolut tot. Norii de deasupra Bucurestiului s-au disparat si soarele a aparut. Un soare de toamna frumos care a luminat amiaza. Iar pana la semaforul de la Scala deja zambeam...al meu ipod gasise o melodie care m-a facut sa ma simt foarte bine. Iar natura pare sa rezoneze cu aceasta stare pe care o am. Ajuns la Carturesti am inceput sa va vad ce pot achiziona si in scurt timp m-am trezit in mana cu 4 carti (Melania Mazzucco - Numele ei este Viata aflata in promotie chiar, cea mai noua aparitie Nick Hornby - Slam - autor pe care l-am descoperit datorita Crinei si careia ii multumesc pentru asta, noutatea editurii Trei de la Eric Fottorino - Sarutari de Cinema la a carei lansare in prezenta autorului sper sa si fiu dar si cea de care aproape uitasem insa ma bucur ca mi-am reamintit de ea si anume cutremuratoarea "Scafandrul si Fluturele" a lui Jean-Dominique Bauby).
Dupa ce le-am achitat m-am gandit sa ma duc in parcul Icoanei care este in apropiere si asta pentru ca nu mai fusesem de mult acolo.
Acum stau pe o banca, in parc sunt iubiti, sunt copii, sunt batrani, sunt oameni cu ale lor patrupede la o plimbare si este liniste. Sonique imi incanta urechile iar eu scriu acest post. Este cald, este bine si este frumos. Parca Bucurestii au adormit si toti locuitorii s-au linistit, s-au calmat, s-au apucat sa se incante si sa iubeasca.
Doamne cat am scris! Nu stiu daca va interesa pe cineva ceea ce scriu eu aici dar poate o fac si din dorinta de a nu uita senzatiile de acum. Senzatia de liniste, zambetul pe care-l arunc celor care trec pe langa mine si isi arunca privirea inspre mine...uite mai devreme o domnisoara careia i-am zambit mi-a intors zambetul. Se poate sa zambim si sa fim relaxati si poate ar trebui s-o facem mai des.
Gata...ahh inca ceva e o zi frumoasa, nu perfecta asta ar insemna ca EA sa ma sune si numele si numarul sa-i apara pe ecranul telefonului meu insa deja cer prea multe.
Gata de data asta ma intorc la bucuria pe care o am acum si anume la relaxare insa inainte de a face asta iti ofer melodia care ma bucura acum : Sonique - Sky. Sper sa te incante!



*poza este gasita pe Google si apartie unei domnisoare pe nume Andreea al carei blog il poti gasi aici sper sa nu se supere ca am imprumutat poza.