Jungwoon Kim | Stair away
Curator: Erwin Kessler
Palatul Mogoşoaia, vernisaj: duminică 17 august, ora 17.00
Spaţiul de artă contemporană Aiurart, vernisaj: luni 18 august, ora 19.00
17 - 31 august 2014 | Palatul Mogoşoaia | marți - duminică, 10-18h
18 – 31 august 2014 | Spațiul Aiurart | București, Lirei 21 | luni - sâmbătă, 3-7 pm
Please visit our website for the English version.
RSVP Facebook event here.
Jungwoon Kim este o tînără artistă de origine coreană,
absolventă a Academiei de Artă din Duesseldorf. Lucările ei se se
constituie în ansambluri ambiţioase, riguroase, aparent solide şi
orgolioase în abstractizarea lor inspirată din codurile culturale
dominante, care asimilează idealul cu structura şi confortul cu
asepticul. Ansamblurile sale sînt însă îmbinate manual, cu grijă şi
minuţiozitate, din materiale profund contrastante cu rigoarea semeaţă a
construcţiilor, realizate din foam. Cartonul laminat devine
surogatul fragil şi vulnerabil al unui „beton” generic, materialul
solidităţii (presupuse) a marilor noastre edificii actuale, fie ele
reale, apăsătoare, sau pur mentale, edificiile abstracte ale
aspiraţiilor absolute sau ale visurilor nelimitate. Mai mult, pentru a
accentua discrepanţa şi misterul trăirii în asemenea edificii abstracte,
Jungwoon Kim, după ce îmbină cu acurateţe micile suprafeţe curate,
albe, lasă să se scurgă peste ele paste colorate, asemenea unor creme ce
îngălează cu culori vesele sau triste spaţiile imaginare, aseptice.
Contrastul dintre structura ambiţioasă dar vidă, şi materialul fragil al
acesteia, la care se adaugă scurgerile neliniştitoare care le cuprind,
constituie cheia esenţialmente afectivă a seriei de lucrări expuse de
Jungwoon Kim în cele două expoziţii concomitente din seria Stair away,
de la Palatul Mogoşoaia şi de la Galeria Aiurart. Obiectele sale nu
sînt doar suspendate, ci indecidabilitatea ca atare este subiectul lor.
Dincolo de mijloace şi de idei, axa lucrărilor sale este una direct şi
explicit afectivă, emiterea insistentă a unui sentiment de incertitudine
şi de insecuritate în chiar miezul unor edificii ideale fondate pe
ideea şi pe practica certitudinii, a stabilităţii, a preciziei şi
solidităţii. Lucările, fie ele obiecte concrete sau video, ţintesc spre
starea de suspendare, cu începuturi şi încheieri puse între paranteze,
în care este prinsă tocmai trecerea, pasajul melancolic dintre sigur şi
nesigur, dintre bine şi rău, dintre perfect şi ruinat, dintre frumos şi
urît, acea situaţie de suspendare ce relevă, în ultimă instanţă,
caracterul deschis şi impredictibil al existenţei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu