Anca Mureșan și Ion Grigorescu | nimic op.2

Anca Mureșan și Ion Grigorescu
nimic op. 2
26 martie – 18 aprilie 2014
Spațiul de artă contemporană Aiurart | București, Lirei 21
Vernisaj: 26 martie, ora 19
*
Răspunsuri fără întrebări
Am întrebat pe rând un literat, un jurnalist, apoi un colecționar, dacă au interesul să ex/pună întrebări, să se implice, fie și incognito, în înțelegerea originii și motivației acestei expuneri. Este un caz deschis, câmp al preparativelor, în care fiecare gând poate întregi imaginea. Planul este dialogul ca formă de artă neexclusivistă. Lucruri tocmai se întâmplă, situații intră sau ies din acord. Arta vine dinspre viață și merge către lume.
Dar nu, niciunul dintre iubitorii de artă invitați nu pune întrebări, nu dă răspunsuri. O mare liniște, o tăcere totală înconjoară dialogul refuzat ca un gard peste care nimeni nu vrea să sară. Artiștii să-și vadă de treaba lor.
Formulez eu așadar câteva întrebări simple, asumându-mi un blamare de care cei edificați asupra sinelui se feresc.
1) care este diferența între a expune și a nu expune 2) ce definește artistul expunând: pe sine, lumea sau arta 3) dacă artistul nu este cel chemat pentru a defini, reflecțiile lui asupra individului, a istoriei, a întâmplării sau a nimic pot oare interesa pe alt/cineva 4) de ce dialogul a doi artiști pozitionați diferit ar stârni un interes, ar avea un public 5) de ce Anca Mureșan și Ion Grigorescu expun împreună, dacă nu lucrează împreună și nu gîndesc la fel 6) cum a început dialogul și de ce a continuat 7) este expunerea finalul creației sau o etapă de ne/înțelegere 8) este ne/înțelegerea creație 9) Ion Grigorescu expune: Sub talpa…, Oamenii muncii îşi caută cererile, O conştiinţă trează, Autoportret cu bonetă 10) Anca Mureșan expune: nimic sau radacina dublă
*
Anca Mureșan și Ion Grigorescu, de o parte și de alta a celor ce se întâmplă,
intră în dialog: anul 2013.
Consens asupra nimic.
Unghiurile de vedere se încrucișează refractar,
având alternativ funcție de sabie și de cumpănă.
Fiecare își gospodărește experiența, își întărește limitele.
Numitorul comun este nimic împotriva uitării, istoria până intră în conștiință.
*
Courtesy H’Art Gallery & Andreiana Mihail Gallery