Silvia Vasilescu
Reconfigurare liberă. Lecture scurt despre aspectele productive ale nesupunerii în practica artistică
Joi 20 martie 2014, 19.00
PRELEGERE
@PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank
Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon)
FB event: www.facebook.com/events/
De la arta feministă la institutional critique, la
mișcarea galeriilor-apartament, la relational aesthetics/social
practice/community art, există, într-o oarecare masură, un act de
nesupunere. Actul de nesupunere este important în orice societate sau
comunitate, inclusiv în lumea artei, nu doar pentru a lupta împotriva
neregulilor unei puteri guvernamentale corupte, dar și pentru a testa
sistemul din care face parte și a da minorității acceași putere ca cea a
majorității.
În contextul practicii artistice, este o acțiune de sfidare
sau negare a regulilor stabilite de o instituție (într-un procent mic
de muzeu, de galerie, și chiar de piața artei; și, într-un procent
covârșitor, de școala de artă). Fie că este vorba despre arta
feministă, galeriile-apartament sau social practices, acțiunile de
nesupunere s-au dovedit a fi productive, creând o alternativă la
instituții, discipline sau funcții deja cunoscute. În cazul artei
feministe, un efect pozitiv a fost apariția altor discipline, discipline
considerate periferice până atunci, precum ceramica, textilele sau
perfomance-ul. Galeriile de apartament, din orașe precum Manchester
(anii ’90) sau Chicago (anii ’80 și mai tarziu, după 2000), au încercat
să creeze o alternativă la scena de artă locală,
elitistă și mică, continuând procesul creativ și sfidând ideea de
prestigiu ca fiind legată de un spațiu. Al treilea exemplu este
community art/social practice/relational aesthetics, care a creat o
nouă funcție pentru spațiu și pentru practică.
Pe de altă parte, există acte de nesupunere care se
dovedesc a fi distructive, în sensul că lipsește orice rezultat
creativ. În același timp, lipsa acestor acte de nesupunere ar fi mult
mai rea deoarece, având un sistem în continuă mișcare, așa cum este
lumea artei, stagnarea poate fi cel mai prost scenariu.
Silvia Vasilescu (n1986) lucrează ca artist și manager
cultural. A terminat programul de masterat la School of the Art
Institute of Chicago/Saic în 2012 și a absolvit Universitatea Națională
de Arte din București în 2008. Este adepta unei practici colaborative
și lucrează cu diferiți curatori, artiști și scriitori. Printre acest
colaborări se numără proiectul Public Opinion (cu Christina Long) și
(cu Simina Neagu). Din 2009 lucrează ca administrator cultural și a
făcut parte din diferite proiecte curatoriale și educaționale în cadrul
mai multor instituții precum Enclave, Gasworks și Fordham Gallery în
Londra; school of the Art Institute of Chicago și Hyde Park Art Center
în Chicago; Pavilion în București.
Imagine: Slaveya Minkova, Perambulatory Parade with Environmental Encroachment, 2014. Courtesy of 2nd Floor Rear Festival
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu