Prin
combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative, scurtmetrajele
incluse în acest an în Competiția Internațională BIEFF propun
perspective alternative asupra unor subiecte care marchează realitatea
cotidiană. O invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, evenimentul
dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic va reprezenta, la
această ediție, un punct de intersecție al diferitelor viziuni asupra violenței
și a justificării ei morale, dar și asupra ideii de graniță și a
locurilor de care aparținem.
Cele
șase filme incluse în programul competițional The map is not the territory relevă
relațiile migrantului cu spațiile pe care acesta le lasă în urmă, le descoperă
sau le regăsește. Trauma profundă (și adesea violentă) a procesului migratoriu
trece adesea sub lupa cineaștilor, iar marea – unul dintre laitmotivele
tematice și figurative principale din cadrul acestor filme – reprezintă nu doar
calea spre salvare, ci și un călău nemilos, obiect al unei fascinații
deopotrivă hipnotice și morbide.
În Silent
Storm (r. AnaïsMoog), prezentat în 2019 la Locarno, marea este spațiu
omnipotent, pasiv, dar puternic – o imensă graniță între două lumi străine.
Vocea unei femei, care e de un calm resemnat, fără putere, deplânge pierderea
unui copil, ascunzând în spate o forță egală cu cea a valurilor care se izbesc
de mal. Shipwreck at The Threshold of Europe, Lesvos, Aegean Sea: 28
October 2015 (r. Forensic Architecture) dezvăluie fără artificii o
realitate crudă a situației migrației. Filmul prezintă imagini surprinse de o
cameră rezistentă la apă, atașată de încheietura mâinii artistei AmelAlzakout -
unul dintre supraviețuitorii tragicului naufragiu din 2015, când cel puțin 43
de oameni și-au pierdut viața încercând să ajungă pe teritoriu european.
Dacă
harta nu este teritoriul, cum putem totuși trasa relațiile noastre cu spațiul
prin intermediul imaginii și reprezentării? În Here and There,
Melisa Liebenthal își cartografiază printr-o anchetă personală, trecutul,
prezentul și istoria familială. Având un arbore genealogic complex - cu un
bunic care a migrat dintr-o Germanie ce nu-i putea accepta rădăcinile
evreiești, ajuns în China, unde se căsătorește, ca mai apoi să migreze iar,
către America Latină, regizoarea trasează o geografie subiectivă, prin voice
over și imagini utilitare, de tipul Google Maps sau fotografii aeriene, a căror
limite încearcă să le transgreseze . O poveste cu valențe deopotrivă
onirice și ancestrale ale unei civilizații care își pierde vlăstarii pe măsură
ce aceștia se rup de rădăcini, At The Entrance of The Night (r.
Anton Bialas) atinge o serie de sensibilități profund umane. Un inventiv și
evocativ tratat al migrației și a identității, filmul conține trei povestiri
separate, trei puncte de vedere diferite.
Bab
Sebta (r. Randa Maroufi) constă într-o serie de
situații recreate, pe baza observațiilor făcute la granița cu Ceuta, o enclavă
spaniolă pe pământ marocan, care creează condițiile unui trafic intens de
produse de manufactură. Filmul folosește o tehnică cinematografică
impresionantă, dând naștere unui experiment care amintește formal de Dogville.
De la un experiment pornește și Forget Alberto For Now (r.Beina
Xu), în care membrii unei echipe de filmare din Berlin încearcă să facă un
film, mergând pe urmele lui Alberto, un refugiat care zboară de la Atena la
Bruxelles, folosind un pașaport fals. Exercițiul lor sondează rolurile noastre
ca autori, actori și spectatori și interoghează politicile narativității: cui
îi aparțin poveștile și cine are dreptul să le spună?
Filmele
din programul competițional vor putea fi urmărite online, din întreaga țară, iar
în București, vor rula în cadrul expoziției găzduite de Dyptich Art Space.
An
Act of Violence
Pornind
de la originea ontologică a violenței și ajungând până la vârsta
responsabilității criminale, cele șase filme incluse în programul competițional
An Act of Violence chestionează și polemizează cu ideea de moralitate a
violenței. În ce context se poate transforma un gest violent într-o acțiune
justificată? Ismaël Joffroy Chandoutis revine la BIEFF cu un film profund, care
ne pune în fața problemei posibilității recuperării memoriei prin imagini. Mindstream,
prezentat în Săptămâna Criticilor la Cannes, explorează amnezia Sabinei, o
victimă a unui atac cu bombă la metrou. Memoria ei e îmbrăcată în pixeli,
filmări de arhivă și reconstrucții defragmentate ale spațiilor în care ea s-a
găsit, dar despre care nu își amintește nimic. Mao Haonan apelează la mijloace
similare în Action, Almost Unable To Think, încercând să
ilustreze experiența unui soldat ucis într-o explozie. Cel mai bun documentar
experimental laJi.hlava, în 2019, filmul reușește o portretizare ingenioasă a
unei povești de viață și al unui univers interior dificil de explorat în lipsa
unor mijloace științifice.
Prezentat
anul acesta la Berlinală, It Wasn’t the Right Mountain, Mohammad invocă
unul dintre cele mai cunoscute acte de credință oarbă săvârșite vreodată de
cineva: povestea sacrificiului pe care personajul biblic Avraam era dispus să-l
facă în numele divinității, oferind drept ofrandă viața propriului fiu, este
analizată dintr-o perspectivă nouă prin ochii regizoarei israeliene
MiliPecherer. Din Israel vine și Explainingthe Law toKwame (r.Roee
Rosen), un film provocator, care se joacă cu așteptările spectatorilor,
ștergând granițele genurilor. Subiectul prelegerii care stă în centrul
filmului: condamnarea la patru luni de închisoare într-un centru de detenție
pentru adulți a unei fete de 12 ani de origine palestiniană pentru infracțiunea
de a purta asupra sa un cuțit
Oare
teroarea războiului sau cea a unui corp neînsuflețit devine mai ușor de
suportat în realități randate pe calculator? Cui îi servesc aceste simulări ale
teatrelor de război și cine se identifică în aceste scenarii? Acestea sunt
câteva întrebări puse de My Own Landscapes (r. Antoine Chapon),
un sanatoriu 3D al soldaților traumatizați – Cel mai bun scurtmetraj din acest
an la Visions du Réel. The Undertaker (r. Yael Bartana)
șterge granițele dintre fapt și ficțiune și atrage atenția asupra funcției
armei în perpetuarea sistemelor de violență, represiune și destituire. Filmul
urmărește un grup înarmat, într-un marș ceremonial pe străzile Philadelphiei, a
cărui punct de oprire este un cimitir unde are loc un ritual de înmormântare.
În locul unui memorial al morților, grupul creează un monument pentru cei în
viață, amintind de fantomele trecutului.
***
Cea
de-a 10-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București
este organizată de Asociația Culturală Manekino în parteneriat cu PRINTOR COM
și este co-finanțată de Ministerul Culturii și Centrul Național al
Cinematografiei.
Parteneri:
Friedrich-Ebert-Stiftung, Institutul
Francez, Institutul Goethe
Spații
partenere: Rezidența BRD Scena9, Anca Poterașu Gallery,
DiptychArtSpace, Institutul Goethe
Pertener
media principal: Radio Guerrilla
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu