În perioada 23-25 februarie 2018, zilnic de la ora 19, Cinema Union din București găzduiește un eveniment dedicat memoriei unui important cineast româno-german: „Trei filme de Radu Gabrea după trei romane de Eginald Schlattner”. La întrepătrunderea dintre literatură și film, spectatorii, cititori și cinefili, vor regăsi, timp de trei seri, trilogia scriitorului sas transpusă pe ecran de Radu Gabrea. De la moartea regizorului – un reprezentant de frunte al aşa-numitei „generaţii ’70” în cinematograful românesc şi un reformator meritoriu al industriei cinematografice naţionale din perioada postcomunistă – s-a împlinit, pe 9 februarie, un an.
Pentru a omagia amintirea cineastului, proiecțiile de la Cinema Union (o sală a cărei activitate din anii 2000 este strâns legată de numele lui Radu Gabrea) vor fi însoțite de discuții cu persoane apropiate regizorului și colaboratori ai acestuia: actorii Victoria Cociaș (totodată soția sa), Ioana Bugarin, Alexandru Mihăescu, András István Demeter, Axel Moustache și Harald Weisz, precum și criticii Călin Stănculescu și Mihai Fulger. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vineri, vom intra în atmosfera de război, în cadrul comunității săsești din Transilvania, prin intermediul filmului Cocoșul decapitat. Sâmbătă, nu vom purta mănuși roșii, ci ne vom lăsa purtați de Mănuși roșii în sălile întunecate ale Securității din Brașov. Iar duminică ne abandonăm unui poem cinematografic, filmul neterminat al lui Radu Gabrea, Pianul în ceață, după cel de-al treilea roman al trilogiei semnate de Eginald Schlattner, „Clavir în ceață”. Acest din urmă film este prezentat în premieră absolută la Cinema Union.
Evenimentul este realizat de Asociația Eurofest, organizatoarea Festivalului de Film Central European de la Timișoara, și Total TV, în colaborare cu Centrul Național al Cinematografiei, Arhiva Națională de Filme – Cinemateca Română și Uniunea Femeilor Arhitect din România.
Cocoșul decapitat reprezintă prima transpunere cinematografică a unei perioade fundamentale din istoria comunității săsești, cu reverberații profunde până în contemporaneitate. Filmul lui Radu Gabrea încearcă să rămână fidel romanului lui Eginald Schlattner și ne oferă o poveste care punctează începutul sfârșitului prezenței germane în Transilvania). Pe de-o parte, mitul Transilvania Felix, al conviețuirii fericite între diferitele etnii trăitoare acolo; pe de altă parte, intruziunea tot mai puternică a nazismului în viața germanilor transilvăneni.
Mănuși roșii prezintă o explicație medicală a ticăloșiei care naște ticăloșie. Subiectul este cât se poate de viu și actual, din perspectiva istorică și psihologică a actului trădării, sub amenințarea, presiunea și exercitarea forței de către organele securiste de represiune. Dacă unii dintre conaționalii noștri au „turnat”, au încheiat „contracte”, au semnat „adeziuni”, au întocmit „rapoarte detaliate” numai dintr-un zel de neînțeles, numai din interese meschine sau numai din ticăloșie ordinară, alții au făcut-o sub presiune psihică, sub amenințări și chiar sub aplicarea unor pedepse fizice greu de imaginat, cu atât mai mult de suportat. Pentru generația tânără, acest film-radiografie vine ca o lecție amară despre vremuri și despre omul care s-a lăsat așezat sub vremuri, în loc să își respecte demnitatea.
Pianul în ceață, ultimul film al lui Radu Gabrea, din nefericire neterminat, este adaptarea romanului „Clavir în ceață”, al aceluiași Eginald Schlattner, și descrie viața tânărului sas Clemens, care a pierdut totul după război, atunci când familia sa a fost declarată burgheză, fabrica acesteia a fost naționalizată, tatăl i-a fost arestat și zace în închisoare, în timp ce mama e dată dispărută. În film sunt descrise dramele oamenilor, dar și speranțele acestora în perioada 1948-1951. Astfel, se completează trilogia cinematografică a lui Radu Gabrea după cea literară a lui Eginald Schlattner, narațiunea situându-se temporal între evenimentele din Cocoșul decapitat și cele din Mănuși roșii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu