În Competiția Internațională, o parte dintre filmele multi-premiate în circuitul festivalier internațional, dar proiectate pentru prima dată în România, confruntă fără ocolișuri informațiile deseori îndoielnice prezentate în mass-media, scormonesc în străfunduri și disecă suprafața spre a scoate la iveală adevărul ascuns. Programul A Lie That Tells the Truth aruncă o privire tăioasă asupra surselor noastre de informare și a modurilor în care consumăm realitatea mediată și întoarce limbajul manipulării împotriva lui însuși, într-o vreme în care ficțiunea bate adevărul iar veridicitatea știrilor este și ea subiect de știri.
Într-un final ne întrebăm totuși: la al cui adevăr ne raportăm? Suntem înconjurați de poveștile celor din jurul nostru: câte povești, atâtea realități. Iar în orașele contemporane, care ne modelează experiența urbană și pe care la rândul nostru le modelăm cu identitățile noastre, întregul conglomerat de probleme legate de multi-etnicitate, (in)toleranță și sentiment al apartenenței are un sens adânc înrădăcinat în realitate. Programul tematic Identity and Belonging explorează aceste subiecte prin prisma identităților personale, sociale, naționale interconectate, plimbându-se cinematografic prin orașe ale prezentului în continuă transformare, prin spații de recreere și refugiu atemporale sau localități blocate în trecut, în care ne trasăm și reconfigurăm propriile istorii.
Folosind în stilul său unic tehnica colajului, Ulu Braun – unul dintre cineaștii recurenți în selecția BIEFF – creează în The Hostel un spațiu aflat la întretăierea dintre realitate și realitatea virtuală, unde oameni din trecut și din prezent, fie ei creaturi mitologice sau persoane reale, și artefactele lor, se suprapun pe imagini ale unei naturi dramatice. Clădirea dărăpănată a unui han atemporal se află la confluența acestui peisaj politic și social, undeva în Europa. „Acest colaj video combină mituri preluate din cultura pop și filmele western, povești biblice, cultura moto și deșeurile produse de civilizație cu elemente culturale, rezultând într-o critică subtilă și fascinantă a civilizației noastre, cu rezonanțe pe termen lung.” (Juriul Competiției Naționale la Festivalul Internațional de Scurtmetraj de la Oberhausen 2017, care i-a acordat Marele Premiu)
Trecem în universul citadin al jocurilor pe computer, unde regizorul Jonathan Vinel (un alt favorit al BIEFF) spune în Martin Cries (a cărui premieră internațională a avut loc în Competiția de Scurtmetraj a Festivalului Internațional de Film de la Berlin) o poveste plină de tandrețe, ascunsă sub o carcasă de violență și mânie. Suntem invitați să ne imaginăm cum, într-o bună zi, constatăm că toți prietenii ne-au dispărut. Atât Martin cât și locurile prin care își caută prietenii pierduți sunt imagini generate de computer, dar vocea care le însoțește e caldă, tandră și profund umană, dând naștere unui contrast puternic. Prietenia e ca un far într-o mare a ostilității urbane, motiv pentru care absența prietenilor provoacă furie și reacții violente. Și totuși, ca un adevărat personaj din jocurile pe calculator, Martin promite, nouă și lui însuși, că își va căuta prietenii toată viața și că nu va muri niciodată.
Ce înseamnă azi să fii patriot? Într-un tempo ritmat, împrumutat de la varianta omonimă din muzică, Polonaise, de Agnieszka Elbanowska, analizează fără menajamente percepția oamenilor asupra patriotismului. Un concurs plănuit să aibă loc de Ziua Independenței într-un orășel polonez are misiunea să găsească patriotul numărul unu al regiunii. Filmul e construit cu precizie și cu o doză bună de umor: jurații reprezintă la scară redusă societatea poloneză, concursul e un fel de Polonezii au talent, iar concurenții se întrec pe ei înșiși în a-și demonstra dragostea de patrie. În final, cel mai patriot dintre ei pleacă acasă cu un televizor de fabricație japoneză, iar spectatorul rămâne cu un râs amar văzând ridicolul în care cade patriotismul împins dincolo de semnificația de identitate și sens al apartenenței. În afară de Sarajevo, Polonaise a participat în numeroase alte festivaluri importante: Tampere, Palm Springs, Vilnius etc.
La marginea unui cartier din Le Port (Insulele Réunion), regizorul Johannes Frese e abordat de un adolescent care îi cere un euro, apoi îl atacă din senin cu o sticlă. În Titan, autorul deplasează centrul de interes de la propria experiență a nefericitei întâlniri către povestea atacatorului. Îl caută pe tatăl băiatului, vizitează familia, stă de vorbă cu ei. „Un film construit ca un colaj captivant, din interviuri revelatoare și percepții tăcute, care ne pune în fața unor spații albe la care suntem chemați să reflectăm necontenit și să le găsim conținutul. Un film despre injustiția sistemică și capacitatea sa toxică de a se auto-reproduce.” (Festivalul de Film Documentar de la Kassel – Mențiune Specială)
Unul dintre artiștii favoriți ai BIEFF, Roee Rosen, revine în Competiția Internațională cu un film ludic și tăios de politic: un manifest suprarealist în două acte debordând de creativitate, The Dust Channel, prezentat la Festivalul de Film Documentar FIDMarseille și la Documenta 14. Cu o structură de operetă cântată, filmul urmărește procesul de degenerare a statului/societății ilustrat printr-un cuplu burghez cuprins de misofobie atunci când murdăria le invadează apartamentul aseptic. Dând frâu liber dorințelor reprimate, psihanaliza simbolică se transformă în politic – contaminarea Israelului de refugiați africani. Aspiratorul ca purificator al statului, robustețea aparatului alias forța militară, consumerismul ca naționalism; toate devin metafore simbolice în imaginarul propus de Roee Rosen.
Din ape limpezi și liniștite, o barcă pescuiește o vestă de salvare portocalie. Alăturându-se altor veste abandonate, plutește în derivă ca o ancoră narativă către o imensă groapă de gunoi, unde se alătură unei grămezi infinite de alte povești uitate de vieți întrerupte în călătoria lor către o lume nouă. În acest cimitir al migrației, o sperietoare de ciori stă de pază. Împotriva intrușilor? Sau a judecății istoriei? Liniștea mormântală vorbește mai tare decât cuvintele și, pe măsură ce soarele se apropie de asfințit, își fac apariția semnale luminoase ce proclamă integrarea sufletelor pierdute într-un nou strat al unei geologii metaforice a secolului 21. Cu 8th Continent, ce a avut premiera internațională în Competiția de Scurtmetraj a Festivalului de Film de la Veneția, Yorgos Zois aduce din nou în atenție situația intolerabilă în care se află mase mari de oameni, oferind o elegie poetică destinului lor tragic. Yorgos Zois va fi prezent la BIEFF cu sprijinul Fundației Culturale Grecești.
Câștigător al Tiger Award pentru Scurtmetraj la Rotterdam, Rubber Coated Steel este un procedural criminalistic care reconsideră procesul împotriva soldaților israelieni acuzați de uciderea adolescenților Nadeem Nawara și Mohamad Abu Daher. În spațiul unui poligon de tir sunt analizate frecvențele de sunet din înregistrări video pentru a demonstra că s-a folosit muniție adevărată în locul gloanțelor de cauciuc. Pe fondul liniștii asurzitoare, în subtitluri ale unor transcrieri din sala de judecată citim cum procurorii își construiesc cazul și suntem martorii (in)abilității reductive a procedurilor legale (și a jargonului specific) în stabilirea Adevărului. Întru salvarea unei umanități zdrobite de dovezi statistice, artistul vizual Lawrence Abu Hamdan oferă o perspectivă revelatoare asupra dezechilibrului dintre sistemele de putere și victimele lor. Abu Hamdan este unul dintre cei mai apreciați artiști contemporani, fiind desemnat câștigătorul prestigioaselor Abraaj Group Art Prize (2018) și Nam June Paik Award (2016).
Cea de-a opta ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF va avea loc între 26 martie și 1 aprilie 2018, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu