Plasat la granița dintre documentar și ficțiune, El mar nos mira de lejos este debutul în lungmetraj al regizorului Manuel Muñoz Rivas și dezvoltă legenda unei civilizații vechi și uitate, îngropate între dunele de nisip sudul Spaniei. De mai bine de un secol, călătorii au ajuns în această zonă izolată căutând urmele vechilor locuitori, poate chiar rămășițele orașului îngropat sub nisipuri, un soi de utopie ascunsă. În paralel, nepăsători în fața tuturor miturilor și poveștilor romanțate ale arheologilor și aventurierilor, câțiva oameni își duc viața în zona aceea nisipoasă, la margine de mare.
El mar nos mira de lejos / Marea ne privește de departe a avut premiera la Festivalul de Film de la Berlin, ediția 2017. Nominalizat în același an la 8 Premii Goya, filmul a câștigat Premiul pentru cel mai bun documentar la Toulouse Cinespaña (2017) și a fost nominalizat la Golden Firebird Award în cadrul Hong Kong International Film Festival (2017) și la Premiul pentru debut în cadrul ASECAN (2018).
„Frumusețea plastică și senzorială a acestui documentar este impresionantă... o impecabilă execuție tehnică” (El País)
„Un debut copleșitor al lui Manuel Muñoz Rivas! O bijuterie despre eternitate și efemeritate” (El Mundo)
Luna aceasta, Institutul Cervantes a reluat difuzarea filmelor online gratuite pe platforma Vimeo, propunând, în seria „Contemporáneos”, două filme de ficțiune și două documentare, creații ale unor tineri cineaști spanioli, cu viziuni și estetici diferite, dar la fel de provocatoare și de inovatoare.
Proiecțiile sunt realizate în colaborare cu Agenția Spaniolă de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (AECID) și vor putea fi văzute gratuit, în versiune originală spaniolă, cu subtitrare în limba engleză, de către toți prietenii Institutului Cervantes pe canalul Vimeo, timp de 48 de ore, începând de la ora 21.00 a fiecărei zile de vineri a lunii.
Seria „Contemporáneos” continuă pe 18 septembrie cu Los demás días, în regia lui Carlos Agulló (2017), și se încheie pe 25 septembrie cu La Reconquista, în regia lui Jonás Trueba (2016).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu