„Noi sperăm că am contribuit la apariția unui altfel de Combinat - al expunerii artei contemporane. Galeriile existente în spațiul Combinatului, dezvoltarea recentă a unor noi proiecte în acest spațiu contribuie la bunăstarea ecosistemului, iar fiecare spațiu în parte participă activ la un demers de împrietenire a artei cu publicul. Când un vizitator intră la noi în galerie, vrem să simtă că înțelege, că e interesat. Vrem să îi provocăm curiozitatea, astfel încât să simtă dorința de a integra arta în viața lui. Vrem expoziții în care firul roșu să dezvăluie o poveste. Fie că este legat de o practică, o temă sau un dialog între artiști, ne dorim să facem lucruri relevante care să contribuie la educația vizuală a fiecăruia din noi.” (Andreea Stănculeanu, fondatoarea Galeriei Sector 1)
Galeria Sector 1 sprijină creația artiștilor, venind de asemenea în întâmpinarea iubitorilor de artă care doresc să contribuie la aceste inițiative. Programul galeriei alternează expoziții individuale și de grup, având adesea artiști și curatori invitați.
Cea mai recentă expoziție găzduită de Galeria Sector 1, Invenția eului – expoziție personală a artistului Iulian Mereuță, a fost curatoriată de Ami Barak, curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană. El îl caracterizează pe artistul Iulian Mereuță ca fiind „o personalitate de excepție, atestată tardiv”, „poziționat de la început ca gânditor mentor”, „un etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea”. Mereuță părăsește definitiv România în 1978, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și arhiva, furate, distruse sau dispersate, după ce, cu ceva vreme în urmă, Televiziunea Română îi comandase un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare.
Invenția eului este cea de-a doua expoziție ce face parte din programul curatorial al Galeriei Sector 1 de anul acesta, după ce Sensul Sculpturii, expoziție realizată alături de Kunsthalle Bega și curatoriată de Liviana Dan, a fost prezentă în spațiul galeriei bucureștene în perioada 4 martie – 20 aprilie. „La Kunsthalle Bega, evidența vizuală se concentra pe conceptualism și se accepta disconfortul sculpturii. Se accepta contaminarea sculpturii de către instalație și căderea unor mituri (...)… La Galeria Sector 1 (…), sculptura a avut un impact dramatic, imediat. A existat o reinvestire în obiect, care nu mai este nici solid, nici monumental. Cotidianul, natura, viața planetei, fragilitatea și efemeritatea primesc dimensiuni politice. Fantezia devine un fascinant proces de eliberare.” (Liviana Dan)
Galeria Sector 1 este situată în cadrul Combinatului Fondului Plastic, pe Strada Băiculești nr. 29. Expoziția poate fi vizitată de marți până sâmbătă, între orele 14:00-19:00*, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă. Vernisajul a avut loc în data de 29 aprilie 2021, în prezența curatorului Ami Barak.
Expoziția este posibilă datorită implicării artistului Decebal Scriba - prieten al lui Iulian Mereuță -, și a familiei Mereuță, și urmează celor două expoziții-laborator de anvergură ale artistului care au avut loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC): Metamorfozele lui Julian. O retrospectivă Iulian Mereuță, curatoriate de Călin Dan, în perioada 31 octombrie 2019 – 25 noiembrie 2020. „Arta lui Mereuță nu avea cum să rămână străină de formația sa de istoric de artă. Poate chiar pregătirea sa teoretică să-l fi făcut intransigent, imun la seducția atâtor formule artistice facile, efemere sau obosite din repertoriul vast al modernității. Restrângerea la non-culori – alb și negru – și la apariții formale minimale, la materii precare, fie că e vorba de desen, pictură, fotografie, obiecte/sculpturi, ar putea indica fie scepticism extrem față de posibilitățile de expresie și comunicare ale imaginii, fie o soluție de salvare prin impunerea unor limite sever respectate. «Inspirația», divină altădată, Mereuță o aștepta de la vise, semne, simetrii, locuri.” – Ioana Vlăsiu, Revista Arta
Criticul de artă Ami Barak despre artistul Iulian Mereuță
„Artistul Iulian Mereuță (1943-2015) a fost și rămâne o personalitate de excepție, atestată tardiv. Revelația operei sale, complexă și elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziționat de la început ca gânditor mentor - nu era nimeni mai bun decât el, iar renașterea lui nu prea are legătură cu ideea întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat de spiritele avangardiste de origine română, el s-a dezvăluit târziu ca un artist major al unei arte care a fost inițial conceptuală, dar care s-a ramificat constant între experiment și poetica individuală.
Din păcate, nu și-a făcut un nume în Occident (după ce a părăsit țara printr-un gest iconoclast în 1978), și este (re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câțiva actori culturali să-l plaseze pe o orbită simbolică și să-i asigure un loc binemeritat în panteonul avangardelor din Est. Motivele eșecului carierei sale în timpul vieții sale sunt multe, dar un numitor comun le unește, este poziția sa de etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea.
Un aspect subteran al operei sale este obsesia morții, dimensiune de ordin existențial și fenomenologic pusă constant în scenă. Creațiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele spațiale și temporale, în regim de instalație sau „performative” – cum e proiectul de arhitectură din scenariul performanței Prison for One, care amintesc, vizual și literar, de Procesul lui Kafka, fiind totodată nucleul proiectatei performanțe colective web The law of reciprocal Melancholy. Opera lăsată de Mereuță se situează între diverse categorii estetice, caracterizată de gustul pentru mișcare, dramatizare și melancolie, în sensul de reacție normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan uman, emoțional sau ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a unui comportament care transgresează clasificarea convențională, și se manifestă ca și condiția sau alchimia neliniștii creative. În ciuda sentimentului său patetic de insuficiență în explorarea profunzimii, unde ne-am putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezențe telurice, opera lui Iulian Mereuță se dezvăluie ca o exemplară asiduitate a artistului, în efortul de a face vizibil – după expresia lui Klee – cu uneltele artei, un domeniu al experienței ideatice.” – Ami Barak
Iulian Mereuță. Biografie
Caută un loc izolat, dar deschis: cîmpie plată, plajă pustie, o pajiște într-o pădure.
E un loc de ascuns. Ascunde-te cât mai bine! În primul rând ascunde-te de tine!.
Nu vei reuși? Reîncepe!
Reîncepe până reușești!
Când vei fi incapabil sa te regăsești, vei înțelege :
Un proiect care nu costă nimic îți traversează viața.
1972
Iulian
Mereuță s-a născut în 1943, în orașul Bălți din Republica Moldova. Studiază
desenul și pictura la Galați, cu Lola
Schmierer-Roth, fostă elevă a lui André
Derrain, urmând apoi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, din
București, secția Istoria și teoria artei (1960 – 1965). Realizează The Lost Dead (1962) - un film
experimental bazat pe improvizații cu prieteni și necunoscuți - furat, probabil
confiscat, în timpul montajului. În verile și toamnele anilor ce urmează va
crea Psihoficţiuni, fotografii familiale,
în casa de la țară a bunicului său, folosită ca atelier; va călători la Praga,
la câteva zile după invazia sovietică, unde va încerca să-i întâlnească pe membrii
mișcării underground. Anii '70 îl vor găsi la București, în primul său atelier,
unde exersează unele strategii de creație, precum: natura (formă, natură, număr, alții, disimulare, cuplu), niciodată
complet (distrus, uitat, explicat, eșuat, transformat), perturbarea procesului
(capcanele minții, falsul silogism/adevărata realitate...), principii ale
sculpturii (sculpturi de sulf, cantitate determinată, sculptează și traduce...),
imposibilitatea de a face / a face imposibilul, creștere subterană / stagnare
vizibilă, sau găsiți structura, forma este în plus. Televiziunea Română
îi comandă un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră
înainte de lansare. Producția îl avea în distribuție pe Nicky Wolcz, imaginea fiind semnată de Nicolae Mărgineanu. Are o întâlnire decisivă, la Praga, cu Jindrich Chalupecky, figură marcantă a avangardei
estice, alături de care va păstra o corespondență asiduă. În aceeași perioadă,
în atelierul său de la București au loc spectacole private sau acțiuni intime,
precum: Vacuum, Multimammia, Magdeburg
Experimentum Revisited; un eveniment artistic simultan Londra - București,
împreună cu Paul Neagu, sculptor și
performer britanic de origine română. În 1972, Jorge Glusberg îl invită să expună la CAYC Buenos Aires/ArtSystem 2, expoziție prezentă în
permanență la Muzeul Universității din Iowa/colecția Alternative Traditions in Contemporary Art. Alături de Gellu Naum, figură marcantă a
suprarealismului din România, va întreține ani de zile un dialog pasionat
despre arta performance-ului non-intențional, despre libertatea de a fi. Inițiază
împreună performance-ul neintenționat Go
Away, Take Away! Prima expoziție publică la București, cu J.A. Drawings (J.A., ca identitate artistică alternativă), alături de Ion Bițan (Bitzan), care își prezintă
conceptul Imagini generative, are loc
în 1973. Inițiază un atac violent la
adresa Televiziunii Române, iar în 1978
părăsește definitiv România, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și
arhiva, furate, distruse sau dispersate. Urmează două luni în Delfzijl, Olanda,
unde realizează picturi și desene sub influența drogurilor - seria Skaï & Rubbish, urmată de Dutch Groans, proiect pentru o carte de
poezie concretă. Noiembrie îl regăsește pe Mereuță la Paris, unde va trăi de
acum încolo și unde va realiza desene și machete pentru proiecte de instalații precum
Mișcare nesfârșită într-un sat cretan
filme, conceptul de Sculpturi ascunse;
North by South, o serie de desene
pentru teatru, bazate pe un motiv mitologic, două dintre acestea fiind achiziționate
de FNAC (Fondul Național pentru Artă Contemporană); picturi și desene de mari
dimensiuni, la Galeria Edourd Manet, din Genevilliers, urmate de un articol pozitiv în Artpress, cea mai
importantă revistă franceză de artă. În următorii doi ani, Mereuță se
conectează cu trecutul său artistic: Skandinavia
Voodoo și Holly Aethi-Opia,
propuneri de desene, picturi și instalații; seria Mâ, picturi bazate pe un ritual Dogon și Umatul, un sistem de pictură
– despre care scrie amplu și Artpress. Expune la Galeria Emilia Suciu
(Ettlingen, 1990) și revine pentru a doua oară în România pentru o lună, în 1995.
Găsește câteva lucrări vechi și caiete personale. Realizează apoi o serie de
spectacole private cu prieteni și persoane necunoscute: Jimmy Ovadia, ultima călătorie în Țara Sfântă (Galați, 1995), cu un
bătrân fotograf care își pregătește plecarea definitivă în Israel, Cum să mănânci un cub de lemn (în gara Changis-
Saint Jean, Franța), cu un bolnav psihic necunoscut, Așteptând răsăritul soarelui într-o biserică dezafectată (satul
francez Houdan, 1996), cu N. de K., Samurai
împuțit (Paris, 2004) cu Dino, un om fără adăpost, și A Night Translation, ce însumează 36 de ore de
instalație/performance continuu într-un spațiu privat izolat. În 1999 revine
pentru a treia oara în România, realizând lucrări alături de Gellu Naum: desene,
performance-uri, obiecte, un important material, Catching Dust/Bornaum, proiect pentru o expoziție și o carte de
artist. În 2001 începe Disturbing Kafka:
un consum tribal, un performance neintenționat: publică kafka/poèmes (2001) și kafka/restes
(2003), la editura HHL. Apar Doing Tools,
două cărți de artist, Six Plenty Rooms
With Nobody, un proiect multimedia, cartea de artist Celan Im Traum - Quatre Rêves Avec Paul Celan, seria Patterns Pattern Too, prima machetă
pentru Prison for One, un ansamblu de
13 sculpturi, văzute ca machete de arhitectură pentru o închisoare individuală
cu funcții bine precizate și transmise prin diverse canale vizuale și acustice
neinteligibile, cu enunțuri eliptice. Sub numele Die Strafmöbeln realizează șapte filme experimentale cu durata de o
oră, pe suport video, și Inner Side, un
proiect de sculptură și traducere, la Galeria Alain Oudin (expoziție de grup).
Urmează cartea de artist Cropper Expanded,
continuarea proiectului Prison for One,
Endless Extended, non-pictură
post-digitală, picturi, sculpturi, instalații. Tot acum finalizează macheta
tridimensională a proiectului multimedia Emptiness
As Emptiness - în cea mai mare Cantină
Mondială nu e nimic de mâncat. Expune la Spinnerei (Leipzig) - Rezoluția culturală românească, la Galeria
Arnaud Lefebvre (Paris) și la Emilia Suciu (Ettlingen). Demarează frequentlynowhere.com, un
proiect de galerie virtuală, alături de Decebal
Scriba și prezintă mai multe lucrări, printre care versiunea web a Prison for 1, Unquiet 1 și Crowd Abyss.
2014 îl regăsește la Paris Art Fair, la standul Galeriei Arnaud Lefebvre. Moare
la Paris, în 2015.
Ami Barak. Biografie
Ami Barak
este un curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost
președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană
(IKT). În prezent, alături de curatorierea
expoziției Invenția eului, de la
Galeria Sector 1, Ami Barak curatoriază, la MNAC, expoziția Life vest
under your seat, a Anei Adam.
Criticul de artă a inițiat numeroase
proiecte și expoziții în Franța, România și în întreaga lume, printre care: Pusha
Petrov, Unspoken and other images, Jecza Gallery, Timișoara, 2020; Pusha
Petrov, Descoase - (Un)stitch, Borderline Art Space, Iași, 2020; Ana
Adam, Drawing is a witchcraft or the other way round – Jecza Gallery
Timișoara, 2020; Quo vadis homini, Festival Danube Dialogue, Novi Sad,
Serbia, 2020; Ana Adam, Peste Fire – Hangs by a thread, Borderline Art
Space, Iași, 2019; Causal Loop, Curated_by Charim Gallery Vienna,
Austria, 2019; subREAL, a premonitory vision of glocal, Prismes Paris
Photo, 2019; subREAL, Serving Art Again, Jecza Gallery, Timișoara, 2019;
Dominique Blain, Displacements, Canadian Cultural Center Paris, și CCC-OD
Tours 2020, 2019; Ex-East, past and recent stories of the Romanian
avant-gardes, Espace Niemeyer, Paris, 2019; La Brique, the Brick,
Cărămida, Kunsthalle Mulhouse, 2019; Role-playing – Rewriting
Mythologies, Daegu Photo Biennale, Coreea de Sud, 2018; Life - A User’s
manual, Art Encounters Biennale of Contemporary Art, Timișoara, 2017; What
does the image stand for? – Momenta Biennale of Contemporary Image,
Montréal, 2017; Julião Sarmento, The Real Thing – Fondation Gulbenkian,
Paris, 2016 – 2017; Peter Kogler, Next ING, Art Center Brussels, 2016 –
2017; Le Salon de Montrouge 61st, 62nd 63rd & 64th editions –
Montrouge, 2016 – 2020; Taryn Simon, Rear views, star forming nebula and
foreign propaganda bureau – Jeu de Paume, Paris, 2015; Stuttering –
Melik Ohanian, Crac, Sète, 2014; Off to a flying start – Nuit Blanche,
Toronto, 2013; Performing History, Pavilionul României la Bienala de la
Veneția, ediția 54 (alături de Maria Rus-Bojan), 2011.
Galeria Sector 1
În
viziunea galeriei de artă contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a
crea liber, fără constrângeri.
Armonizând două direcții, galeria găzduiește, pe de o parte, operele
artiștilor - creatori de conținut, iar pe de altă parte, devine un spațiu al
iubitorilor de artă care sprijină inițiativele creative.
Galeria
Sector 1 s-a deschis în 2017, cu vernisajul expoziției de grup a șapte artiști
tineri clujeni - Radu Băieș, Istvan
Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra
Șerban - alături de artistul invitat Ioan
Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecăruia dintre aceștia. Cea
de-a doua expoziție de grup, Bluebird,
a fost evenimentul care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1. Au
urmat Mother Tongue, o expoziție a 17
artiști contemporani, și Frumusețe conștientă, prima expunere a
unei părți din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată. Programul curatorial al anului 2020 a debutat cu duo show-ul Stare de grație. Betuker / Gaspar,
dezvăluind fragmente din intimitatea creativă al artiștilor Istvan Betuker, pictor, și Szilard Gaspar, sculptor, artist de
performance și pugilist profesionist și a continuat cu expoziția Frame, a artiștilor Arantxa Etcheverria și Carlos
Caballero, curatoriată de Domenico
De Chirico. Galeria Sector 1 a inaugurat programul curatorial al anului
2021 alături de Kunsthalle Bega, cu
expoziția Sensul Sculpturii, artiști:
Apor - Nimbert Ambrus, Dona Arnakis,
Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex
Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia
Teodorescu, Ion Toderașcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin, curator Liviana Dan.
Accesul
în galerie se va desfășura respectând toate normele
igienico-sanitare în vigoare. Este permisă prezența simultană a
maximum 50 de persoane în spațiul galeriei, cu respectarea regulilor de
distanțare fizică de aproximativ 2 m și purtarea obligatorie a măștii de
protecție în interiorul galeriei.
Expoziția: Invenția eului
Artist: Iulian
Mereuță
Curator: Ami Barak
Data vernisajului: 29 aprilie 2021
Perioada expoziției: 29 aprilie – 1 iulie 2021, de marți până sâmbătă, între orele
14:00 – 19:00, iar duminică și luni, cu programare prealabilă*
Galeria Sector 1, str. Băiculești, nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic
instagram.com/sector1gallery
sector1gallery.com
facebook.com/sector1gallery
