5 ani de lupta de Guerrilla!


Din 29 noiembrie 2004 in fiecare zi continuam lupta de Guerrilla printre vorbe si muzici atent alese si mestesugite.
Pe 29 noiembrie 2004 FM-ul bucurestean se imbogatea cu un nou radio cu "oaie" ce avea la vremea respectiva o gashka absolut incredibila: Razvan Exarhu, Gianina Corondan, Mihaela Radulescu, Ada Rosetti, Calin Gheorghe, Petru Stratulat, Ciprian Muntele, Marius Vintila, Mihai Dobrovolschi, Liviu Mihaiu si Vlad Craioveanu.
De-a lungul oamenilor unii dintre cei de mai sus au plecat (cea mai mare pierdere pentru acest radio fiind plecarea lui Razvan Exarhu) fiind adusi noi "luptatori" ce s-au alaturat cauzei de Guerrilla (Ciprian Dinu, Bogdan Serban, Alex Vidia).
Despre cum a fost iti ofer sa citesti direct de la "luptatorul" Petru aici.
Asculta cum a fost aniversarea.
La Multi Ani Guerrilla si forta de munca le doresc oamenilor de acolo care transforma fiecare zi intr-una frumoasa.

Later edit: De asemenea nu puteam sa-l uit pe Florin Grumezea ce se ocupa de tehnicul de acolo si face ca emisia sa fie cat se poate de eliberata de orice fel de problema.

Fuga la cadouri


Ştim că nu e simplu să găseşti cadoul ideal. Şi de fiecare Crăciun porneşti în marea căutare, dis de dimineaţă. Marché de Nöel a fost gândit pentru tine şi toţi cei ce vor să dăruiască şi va fi deschis timp de două zile, pe 12 şi 13 decembrie, chiar înainte de Crăciun, la Institutul Francez din Bulevardul Dacia 77.

Aici, la târg, sacul Moşului e plin de obiecte speciale. Ne vom bucura împreună de creaţiile cele mai recente ale designerilor şi artiştilor autohtoni, specializaţi în decoraţiuni interioare şi fabricarea obiectelor ce spun poveşti emoţionante. Vom alege dintre bijuteriile şi piesele vestimentare adaptate momentelor de sărbătoare ce urmează. Designeri consacraţi, dar şi cei aparţinând noului val vin să interacţioneze cu publicul lor şi să dezvaluie minunăţiile create de ei în ateliere.
Te provocăm să redecorezi de Crăciun şi să îţi alegi un obiect “altfel” care să devină în scurt timp centrul de interes al casei. Te ajută să faci asta Ana Wagner cu porţelanurile ei de vis, CareCutare cu pernele şi jucăriile lor simpatice, adorabila caracatiţă prietenoasă Karakiri (care a promis ca îşi va aduce prietenii, aviz celor mici!) şi Alien Ape Star, Agnes Keszeg, Virgina Toma şi Drink Light care vin să completeze amosfera de Crăciun cu surprizele lor.
Ne-am dat întâlnire şi cu designerii de bijuterie şi accesorii, iar Mihaela Tarhuna, Angi Apostol, Carla Szabo, Mihaela Zvîncă, Maria Filipescu, Ioana Matei, Raluca Drăcea, Silvia Şerban şi Mariana Xidarakou îşi vor dezvălui comorile pe parcursul celor două zile, fiecare piesă aşteptându-şi stăpâna predestinată.
Cei ce participă la Marché de Nöel cu veşmintele pe care le crează cu mândrie sunt Rozalb de Mura, Alina Botea, Smaranda Almăşan, Ana Alexe, Adriana Goilav, Andra Cliţan, Kinga Varga, Mirela Diaconu şi Istvan Câmpan. Pe tot parcursul târgului vom putea admira picturile pline de culoare ale Patriciei Teodorescu şi fotografiile din portofoliul artistului Dan Pierşinaru.
Luminează-le sufletul celor pe care îi iubeşti exact după cum ne sfătuia autorul Herman Hesse: “Vom învăţa unii de la ceilalţi şi ne vom distra împreună”.
Aşadar, pe 12 şi 13 decembrie de la ora 11.00 până la ora 20.00 petrecem două zile de Crăciun între prieteni. Vino să ne simţim bine împreună şi să dansam pe colinde neconvenționale, să bem un ceai aromat şi să punem la cale momentul perfect în care vom oferi cadourile găsite.

Franta la Bucuresti - Festival du Film Francais


Festivalul Filmului Francez o aduce anul acesta în prim plan pe Charlotte Gainsbourg, câştigătoarea Premiului de interpretare de la Cannes de anul acesta, face o Noapte a filmului fantastic (cu producţii fantastice, SF şi de groază) şi o invită pe actriţa şi recent regizoarea Fanny Ardant.

Cea de-a 14-a ediţie a Festivalul Filmului Francez va avea loc la Bucureşti între 26 noiembrie şi 3 decembrie 2009, în trei săli de cinema: Cinema Studio (Bd. Magheru 29), Cinema Elvira Popescu (Bd. Dacia 77) şi Cinema Europa (Calea Moşilor 127)

Spectatorii festivalului vor avea ocazia să descopere diversitatea şi calitatea celor mai recente producții cinematografice grație unei importante selecții de filme prezentate în premieră sau în avant-premieră.

Şi la această ediție, Festivalul Filmului Francez va încerca să pună în lumină originalitatea şi eclectismul cinematografiei franceze prezentând în grosplan doi dintre actorii cei mai cunoscuți la nivel internațional : Charles Berling şi Charlotte Gainsbourg şi prin retrospectiva Bernard Tavernier, realizator ce nu poate fi trecut cu vederea.
Organizatorii promit peste 40 de lungmetraje şi peste 20 de scurtmetraje în cele opt zile de festival.

Festivalul se va deschide diseara de la orele 19:30 la cinema Studio cu "Cendres et Sang" - filmul de debut al lui Fanny Ardant,invitata speciala a festivalului. (ne vedem acolo)


Gala de inchidere va prezenta pe 3 decembrie la acelasi cinema Studio de la orele 21:30 cel mai recent film al lui Radu Mihaileanu, "Le Concert".

Programul complet al proiectiilor il poti gasi aici.

Miracolul unui concert


De saptamana trecuta, de vineri mai clar, ruleaza in cinematografe cel mai recent film al lui Radu Mihaileanu - "Le Concert". Am vazut filmul, m-am incantat si bucurat alaturi de D. la aceasta productie, si continui sa ti-o recomand cu cea mai mare caldura.
Radu Mihaileanu a acordat un interviu (pe care-l poti citi in intergralitate aici) editiei din aceasta saptamana a ALIA. Despre scena finala a filmului, cea care iti va smulge mai mult ca sigur lacrimile, cineastul declara:
"Mi-am dat seama, chiar dacă pare pretenţios, că este un miracol acolo. Că toate elementele reunite au dat o energie fabuloasă. Natura umană e superbă. În ultimii ani, cum sunt o mie de crize economice, identitare, ecologice, ni se spune tot timpul că această condiţie umană este barbară, că nu mai avem respect pentru condiţia noastră. Mi-a făcut o mare plăcere că oamenii au înţeles cât de mare poate să fie condiţia umană, cât de bogată poate să fie. Acesta a fost miracolul. Scena de final, de 12 minute, a fost un coşmar pentru mine şi pentru întreaga echipă. Era scena principală a filmului şi cea mai grea din 1.000 de puncte de vedere.

Scena finală era crucială. Ştiam că dacă fac foarte bine tot restul filmului şi ratez scena finală, filmul era ratat. Am început să vizionez toate filmele despre muzică, numeroase DVD-uri cu înregistrări din concerte. Am învăţat multe: care este „limbajul" şi care este importanţa fiecărui instrument, în ce moment trebuie filmat şi în ce manieră pentru a ieşi dramatic. Provocarea a fost să încerc să fiu un pic mai spectaculos şi modern decât o captaţie, rămânând fidel dramaturgiei, personajelor şi să nu fac nimic în plus. Apoi, am muncit cu antrenori pentru ca actorii să pară muzicieni credibili. Am pregătit decupajul, plan cu plan. La finalul filmărilor, a trebuit să ţin cont de flash-back-uri care trebuiau inserate la montaj în secunda următoare, în funcţie de accentele muzicale. Un lucru de nebun. Dar de asta facem cinema. Suntem nebuni. Orice regizor este conştient la filmare că poate rata. Că ne trebuie un miracol pentru a reuşi."
Miracolul s-a intamplat, filmul ruleaza pe ecrane iar pe tine cititorule te invit sa-l admiri.

Scurte urbane

Din ciclul campaniilor care te si pun pe ganduri ai mai jos cea mai noua productie realizata pentru WWF (World Wide Fund for Nature)...ceva lipseste nu?


Intre 25 si 29 noiembrie la Pavilionul Central al Romexpo are loc o noua editie a targului de carte Gaudeamus. In acest an principala prezenta este cea a lui Salman Rushdie.
Tot cu aceasta ocazie editura Publica iti ofera carti la preturi promotionale pe care le poti achizitiona ori de la standul editurii ori on-line.


Vineri are loc premiera primului film la bagheta regizorala a caruia se afla la debut actrita Fanny Ardant.
O femeie care-şi creşte singură cei trei copii după ce soţul ei a fost ucis se întoarce după 18 ani în ţară şi reînvie vechi tensiuni între familii rivale. Capul de afiş va fi israelianca Ronit Elkabetz, căreia îi revine rolul principal, în timp ce capii celor doua "clanuri" vor fi doi actori români, Olga Tudorache şi Ion Besoiu.
Filmul a fost prezentat in afara competitiei la Festivalul de film de la Cannes in acest an.

Rockstar-ul anului


Bai cititorilor si cititoarelor inevitabilul s-a produs, in sfarsit italienii au inteles ca nu pot sa traiasca fara Silvio Berlusconi astfel incat editia din Peninsula a revistei "Rolling Stone" i-a acordat "caimanului" premiul de rockstar-ul anului astfel incat acesta va fi prezent pe coperta editiei din decembrie.
Comunicatul oficial anunta ca "decizia de a-l alege pe Silvio Berlusconi "Rockstar-ul anului" a fost luata de catre redactia Rolling Stone datorita actiunilor Cavalerului din acest an, acesta fiind cat se poate de capabil de a-se afla mereu in lumina reflectoarelor si iesind in evidenta prin stilul sau de viata demn de cel al unui star rock."
Directorul Rolling Stone Italia, Carlo Antonelli, declara ca "Neverland-ul lui Michael Jackson este o mansarda in comparatie cu Vila Certosa (proprietatea Cavalerului)".
Urmeaza probabil ca si "Babbo Natale" (Mos Craciun) sa devina de fapt "Silvio Natale" iar revista "Time" in varianta sa italiana sa-l declare pe Berlusconi omul mileniului.
Cat de mare poate fi pasiunea de a pupa in fund pentru unii....

Apres "Le Concert" de Radu Mihaileanu


"Le Concert" al lui Radu Mihaileanu merita vazut! Asta este cel mai usor lucru pe care-l pot scrie deoarece imi vine foarte greu sa povestesc seara magica a vizionarii acestui film insa voi incerca s-o fac.
Cinema Studio, in pofida mirosului de vechi ce se simte inauntru, a fost alegerea perfecta pentru vizionarea acestui film.
Prezenta doamnei Irina Margareta Nistor, ce a tinut un mic discurs in care printre altele ne-a spus ca acesta este cinematograful unde Radu Mihaileanu a vazut prima sa proiectie, a maestrului Radu Mihaileanu, caruia am avut onoarea sa-i strang mana si sa-i "smulg" un autograf pe cartea sa si care si-a articulat amuzant discursul spre bucuria celor prezenti in sala, precum si a lui Ion Sapdaru si Vlad Ivanov nu au facut decat sa inregeasca seara si s-o faca si mai frumoasa.
Filmul lui Radu Mihaileanu este unul plin de pathos, de sensibilitate si imbina aproape divin comedia cu dramatismul povestii. La fel ca si "Concertul pentru vioara" a lui Tchaikovsky filmul ti-se dezvaluie crescendo ajungand ca finalul (a carui filmare a durat 6 luni) sa fie unul sublim.
Povestea lui Andrei Filipov (Aleksei Guskov) a carui izbavire este sustinerea concertului la Teatrul Chatelet din Paris, destinul lui Anne-Marie Jaquet (Melanie Laurent) de a descoperi adevarata identitate a parintilor sai, ingerul pazitor Sascha Grossman (Dmitri Nazarov) care este in pofida caracterului sau vulcanic o adevarata punte de legatura intre orchestra - Filipov si Jaquet creeaza aceeasi epopee de regasire a sinelui si a identitatii ce poate fi regasita in majoritatea filmelor lui Radu Mihaileanu.
"Le Concert" te va face sa razi dar iti va smulge si lacrimi (asa cum a patit subsemnatul dar si alti privitori din sala) iar acest lucru il face si mai glorios. Este usor sa distrugi lumea din trei click-uri de mouse, si 10.000 de efecte speciale iar al tau film sa fie numarul 1 la Box Office insa este deosebit de greu sa sensibilizezi publicul iar Radu Mihaileanu exact asta face prin ale sale filme iar "Le Concert nu este o exceptie de la regula.
Iti recomand sa vezi aceasta pelicula, sa ii dai sansa sa-ti zburde in fata ochilor si iti garantez ca va patrunde in sufletul tau si-l va incalzi.
Finalul filmului a adus cu sine aplauzele audientei, ce a fost dezamagita putin la aprinderea luminilor de lipsa regizorului insa acesta plecase deja spre o noua aventura, spre un nou scenariu si un nou film cu care-l vom astepta.
Multumesc domnule Radu Mihaileanu, iar voua (in special lui D. care a fost incantata si emotionata de acest film) va scriu si va indemn exact la ceea ce mi-a scris si mie regizorul: "...traieste, esti, si vei fi."

Le Concert


Astazi 20 noiembrie are loc premiera in cinematografele din Romania a celei mai noi productii cinematografice semnate Radu Mihaileanu, "Le Concert". Sunt saptamani daca nu chiar luni bune de cand n-am mai simtit o asemenea emotie si atata asteptare iar in acelasi timp sunt sigur ca acest film nu va fi in primele clasate in "Box Office-ul" consumist romanesc.
Radu Mihaileanu revine dupa o pauza de 4 ani de la al sau succes "Va, vis et deviens", castigator a trei premii la Festivalul de Film de la Berlin in 2005 precum si al unui premiu Cesar pentru cel mai bun scenariu in 2006, cu o noua tragi-comedie ce baleeaza in acelasi spatiu cunoscut al dezradacinarii.
Filmul a fost prezentat in afara competitiei la Festivalul de Film de la Roma din acest an iar la final intreaga sala s-a ridicat si l-a ovationat si aplaudat pe Radu Mihaileanu pe parcursul a 10 minute pentru pelicula realizata.
Povestea filmului "Le Concert" il prezinta pe Andrei Filipov, dirijorul de prestigiu al celei mai mari orchestre din Rusia, Orchestra Bolşoi, considerat un geniu în Occident, ce este concediat în timpul erei comuniste, în plină glorie deoarece refuzase să renunţe la toţi interpreţii săi din orchestră care erau evrei, “jidani şi duşmani ai oamenilor”, inclusiv la cel mai bun prieten al său, Sacha Grossman. Andrei s-a afundat în băutură şi depresie. Acum are 50 de ani şi încă lucrează la Bolşoi. Ca om de serviciu...
Directorul de la Bolşoi, un fost funcţionar al Partidului Comunist, i-a promis lui Andrei că îi va aduce orchestra “în curând” înapoi, dar nu a făcut altceva decât să îl umilească într-un mod sadic. El consideră că Andrei este învechit şi că îi face, astfel, o mare favoare, ţinându-l în continuare ca om de serviciu.
La un moment dat, în timp ce freca podelele din biroul directorului, Andrei găseşte un fax: orchestra Bolşoi este invitata să cânte la Palais Chatelet, în Paris, peste două săptămâni. Bolşoi urma să înlocuiască, în ultimul moment, Filarmonica din San Francisco, antamată iniţial de francezi, dar care tocmai anunţase că nu mai este disponibilă.
Andrei fură faxul şi concepe un plan nebun: în două săptămâni îşi va căuta toţi vechii prieteni muzicieni din orchestră, o adunătură variată ce-şi câştigă în prezent existenţa în Moscova ca şoferi de taxi, compozitori pentru filme porno, ştergători de parbrize, negustori pe piaţa ambulantă... Planul lui este să plece cu toţii la Paris, sub numele de marea orchestra Bolşoi de la Moscova. Vor sfida destinul şi se vor răzbuna! Vor reuşi?
Ei bine asta poti vedea doar la cinema incepand de astazi. Filmul ruleaza la Cinema Studio, Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinema si Cinema City Cotroceni in Bucuresti.
Distribuitorul filmului in Romania este excelenta casa de distributie Independenta Film iar partenerii media TV5 Monde, Transilvania Film, CNC, Athenee Palace Hilton, Carturesti, Cinemagia, Port.ro si RFI.

Cine-i mai destept : El sau Ea?

Omuletzii isteti de la Trivial Pursuit au lansat cea mai noua campanie de promovare a site-ului lor prin intermediul unei campanii ce te indeamna sa raspunzi la eterna intrebare la care nimeni inca n-a gasit un raspuns argumentat: "Cine-i mai destep? Barbatii sau femeile?"

Acum ca ai vazut clipul ce zici? Fiecare cu raspunsul sau dar al tau care este?

9 ani de Carturesti


Locul pe care imi place sa-l numesc "acasa" datorita relaxarii si bucuriilor pe care mi-le ofera implineste saptamana aceasta 9 ani. Daca anul trecut s-a lasat cu party deocamdata se pare ca acest lucru nu se va petrece in acest an insa imi arat disponibilitatea pentru a mixa la acest party :)

Duminica, 22 noiembrie, se implinesc 9 ani de la deschiderea primei librarii Carturesti.
9 ani mai tarziu, pe aceeasi data, va invitam sa va bucurati de Carturesti Verona, una dintre cele mai frumoase librarii din lume. Au urmat deschideri in Iasi, Timisoara, Cluj, Constanta si Suceava, iar pana la sfarsitul anului se va deschide si Carturesti Brasov.
In aceasta sambata, 21 noiembrie, Carturesti Verona va ramane deschisa pana la ora 24.00 si va ofera 20% reducere la tot ce doriti sa cumparati, iar duminica, 22 noiembrie, aveti reducere 10% la orice carte, in toate librariile Carturesti.
Orarul librariilor aici.

Design Yourself - Intro


Incepand cu aceasta saptamana iti voi aduce o data pe saptamana cateva din ideile pe care Karim Rashid le propune in cartea sa "Design Yourself". Fac asta pentru a va ajuta si pentru a va crea oarecum dependenta de acest om ce merita ascultat pentru ca experientele sale sunt de fapt si ale noastre iar ceea ce el propune ne poate chiar schimba in bine viata.
Ca intro iti voi povesti cate ceva despre Karim Rashid. Cine este de fapt acest om?
"Am auzit toate definitiile posibile in ceea ce ma priveste si sunt de acord cu toate. Am fost numit Dumnezeul designului si am fost considerat kitsch; Am fost privit ca un business man sau ca un artist excentric. Am fost numit pantera roz a designului, „the thin white duke of design”, poetul plasticului, si asa mai departe. Sincer, nu prea imi pasa. Eu m-as descrie ca o persoana care doreste ca lumea sa fie cel mai frumos, inteligent, linistit si inspirational loc. Vreau sa am libertate de creatie si sa depasesc intotdeauna limitele."

Rashid s-a nascut in Cairo, a crescut in Canada iar rezidenta s-a actuala este la New York. A creat peste 2000 de designuri incluzand restaurantul Morimoto din Philadelphia sau camerele hotelului Semiramis din Atena. Designurile sale sunt expuse in 14 muzee din intreaga lume cum ar fi "Muzeul de Arta Moderna" din New York, "Muzeul de Arta Moderna din San Francisco" sau "Centrul Pompidou" din Paris.
Rashid a incercat si a reusit prin designul sau sa ofere o noua identitate obiectelor.
Asa ca de saptamana viitoare vei avea intalnire aici cu filozofia lui Karim Rashid. Primul episod iti povesteste despre Prieteni.

Colectia "Cotidianul" n-a murit


Colectia "Cotidianul" n-a murit si uite mai jos motivul de bucurie si satisfactie iremediabila pentru biblioteca ta.

Ţi-a fost dor de Colecţiile Cotidianul? Ei bine, între 18-22 noiembrie, ele te aşteaptă la sala Dalles cu ocazia ediţiei de toamnă a târgului de carte, muzică şi film „Kilipirim”.

Oferta? Greu de rezistat pentru oricine a atras iremediabil după sine titlul de cititor înrăit- cumperi o carte, şi noi ţi-o dăm pe a doua gratis. În plus, toate colecţiile complete Cotidianul (suntem siguri ca nu ai uitat nume ca Enciclopedica, Simfonica, Civilizaţii, Bucureşti Strict Secret sau Cele Mai Iubite Oraşe) au preţuri speciale.

Vino şi tu de mâine până duminică la Sala Dalles, între orele 10.00-22.00, să te bucuri atât de romane, albume de artă sau DVD-uri la preţuri de “kilipir”, cât şi de evenimente speciale, precum tombole sau expoziţii de fotografice, pe care organizatorii le-au pregătit pentru tine.

Vorbes 500 Saraci


Multumesc lui A. pentru e-mail iar mai jos iti prezint top 10-ul celor mai saraci din Romania pe care il dedic celor ce astazi dimineatza au impartasit soarta de a-se inghesui in traficul bucurestean pentru a ajunge la serviciu.
Mentionez ca este vorba despre o gluma ce in niciun fel nu exprima parerea mea sau a angajatorilor mei.

Locul 10 este ocupat de Doina Doagă, soţia lui Sile din Pîcla Nouă, care deţine jumătate din ce nu deţine Sile.

Locul 09. Ionel Vulturaş din comuna Berbecu, judeţul Vaslui este considerat omul cu cele mai multe buzunare goale din ţară . Vulturaş are şase mii de buzunare goale la cele 800 de salopete personale, precum şi 99 de găuri doar la buzunarul de la cămaşă.

Locul 08. Roland Bucifal din Cîmpulung Moldovenesc are cel mai gol frigider din ţară . Frigiderul său nu conţine nici măcar un interior de frigider. De fapt, este vorba doar despre uşa frigiderului sprijinită de un perete.

Locul 07. Coreolan Mîndrie din Plopeni deţine cea mai microscopică pensie din lume. Defecţiunea acceleratorului de particule de la CERN a survenit după tentativa savanţilor de a mări pensia lui Mîndrie.

Locul 06. Serpentina Libarcă din Prăpădeni deţine cea mai ieftină blană de nurcă din lume. Blana sa are un singur fir de puf grizonant de nurcă pleşuvă de Madagascar .

Locul 05. Flaviu Hărmălaie din Ploieşti deţine singura avere abstractă din România. Averea sa este un principiu secret pe care Hărmălaie nu-l dezvăluie nimănui.

Locul 04. Florica Zorro din Vîlcea deţine un singur fir de praf în portofel. Dacă se va constata că este vorba despre un fir de praf de cocaină, Florica Zorro riscă să coboare în clasament.

Locul 03. Mişu Miere din Fălticeni abureşte geamuri contracost la domiciliu. Chiar dacă nu cere prea mult pentru un rotocol de abur scos pe gură, afacerea lui a intrat în faliment.

Locul 02. Ghiţă Ţăţoi din comuna Bulbuci s-a uns cu superglue şi s-a întins pe trotuar în faţa unei bănci din Elveţia. Nimeni n-a reuşit să-l dezlipească pînă acum, astfel încît Ghiţă Ţăţoi şi-a cîştigat renumele de cel mai sărac sărac lipit pămîntului.

Şi… Locul 01. Ion Broboneţ din Sălcioara deţine singura bancnotă de 0 lei din ţară , şi aia falsificată!

Ninna Nanna


Duminica 22 noiembrie la Teatrul de Opereta "Ion Dacian" (situat langa Teatrul National) are loc inchiderea festivalului "Viata este frumoasa!" si cu aceasta ocazie bucurestenii vor putea din nou sa se intalneasca cu trupa Pink Martini ce soseste in Romania cu ocazia lansarii unui nou album ("Splendor in the Grass") si inceperii unui nou turneu.
"Mica Orchestra" Pink Martini, formata in 1994 in Portland (USA), combina cu foarte mare lejeritate si eleganta stilurile latino, lounge, classic si jazz. De cele mai multe ori au fost descrisi ca creatori ai stilului "vintage music" insa creatorul trupei, pianistul Thomas Lauderdale, o descrie ca pe "o muzica a lumii."
Cei 11 memri ai trupei prezinta de fiecare data un cocktail multicultural, cantand in croata, englaza, spaniola, italiana, franceza, portugheza, araba, greaca sau japoneza.
Muzica lor degaja o atmosfera de relaxare si visare dragastoasa ce mai mult ca sigur te va incanta.
Sper personal sa pot ajunge la acest concert, deoarece simt ca de mult timp n-am mai avut o clipa de relaxare si fericire pura, iar acelasi lucru ti-l doresc si tie.
Biletele se pot gasi pe site-ul Eventim la preturi cuprinse intre 100 si 200 de lei.

Poveste de Craciun

Robert Zemeckis revine dupa o pauza de 2 ani cu al treilea film realizat pentru IMAX 3D.
Daca inceputul a fost realizat prin animatia "Polar Express" iar continuarea s-a produs prin "Beowulf" iata cum calatoria continua cu o ecranizare dupa povestea classica a lui Charles Dickens, "A Christmas Carol".
Desi textul lui Dickens a fost inspiratie pentru o varietate de cineasti, de asta si numarul mare de ecranizari, de aceasta data Zemeckis se apropie mai mult de textul autentic reusind sa reconstruiasca pe deplin atmosfera Londrei din prima jumatate a secolului 19, inghetatul birou al lui Ebenezer Scrooge (Jim Carrey) precum si intunecata casa a acestuia.
Povestea celui mai cunoscut avar, Scrooge, decurge lin si pe alocuri chiar terifiant din cauza excelentelor efecte speciale si 3D (filmul nu este recomandat copiilor sub 12 ani) regizorul reusind adevarata tururi de forta ce te vor tine lipit de scaun pe intreaga perioada a celor 96 de minute cat are filmul.
Pelicula trebuie vazuta in format 3D, te asigur ca nu vei regreta, deoarece doar astfel o vei putea savura pe deplin si doar asa vei putea avea parte de acea introducere in spiritul sarbatorilor de Craciun.
Iar pentru ca poate iti vei aduce aminte de copilarie, la fel cum am patit si eu, dupa ce vei fi vazut aceasta pelicula iti ofer exclusiv varianta in format mp3 a discului lansat candva de mult de Electrecord cu "O Poveste de Craciun". (click download poveste)
Inainte de Craciun ofera cuiva drag, cum am facut si eu, sansa de a vedea acest film deosebit si inchei citandu-l pe Marley, unul din personajele povestiri, ce spunea:
"Doamne, daca v-ati da seama la timp voi cei vii ce dar minunat este viata...unica, irepetabila nu v-ati mai bate joc de ea in fiecare clipa."
Tind sa consider ca povestea lui Dickens este la fel de reala indiferent de timp iar noi putem fiecare s-o percepem in felul nostru insa tot ceea ce conteaza este rezultatul final al acestei intelegeri.

La revedere Maestre!


Astazi lucram la finalizarea interviului cerut de companie si povesteam acolo despre cum societatea romaneasca nu isi recunoaste din vreme valorile.
Ulterior aflu vestea pe care altii s-au grabit s-o dea de acum 2 saptamani (ce i-as da in judecata pe idiotii de la Antena 3 si Evenimentul Zilei) si anume ca marele actor roman Gheorghe Dinica a incetat din viata in urma unui stop cardiac.
Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu colecistită acută alitiazică flegmonoasă, şoc septic şi disfuncţie multiplă de organe.
Moartea reprezinta o tragedie indiferent cine este cel ce dispare, insa este si mai tragica cu cat vorbim despre cineva ce a schimbat lumea iar domnia Sa a schimbat lumea prin rolurile jucate, prin emotiile create publicului. Pentru asta ii vom simti lipsa si pentru asta ar fi bine ca acum sa incercam sa privim mai atent unele din filmele sale.
Tragedia este si mai mare pentru familia sa asa ca ar fi bine ca gandurile noastre de bine sa se indrepte inspre ei iar noi,cel mai important si clar si singur lucru pe care-l putem face, sa nu-l uitam niciodata pe maestrul Gheorghe Dinica.

Gheorghe Dinică, unul dintre cei mai mari actori români, a absolvit în 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesoarei Dina Cocea. "Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Poştă, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic-vals» de Tudor Muşatescu. Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală", îşi amintea el.
Gheorghe Dinică a jucat pe scenele Teatrului Mic, Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra, Teatrului Naţional Bucureşti, Teatrului Odeon etc.
În ceea ce priveşte cariera sa cinematografică, el a jucat în peste 60 de producţii.
A debutat în "Străinul" şi au urmat filme precum "Felix şi Otilia", "Un comisar acuză", "Cu mâinile curate", "Prin cenuşa imperiului", "Secretul lui Bachus", "Bietul Ioanide", "Ultima noapte de dragoste", "Cel mai iubit dintre pământeni", "Patul conjugal", "Patul lui Procust", "Orient Express", "Filantropica" etc.
Talentul artistic al lui Gheorghe Dinică s-a manifestat şi în muzică. În tinereţe, muză i-a fost celebra Maria Tănase şi asta l-a făcut să imprime ani buni mai târziu, albume de romanţe în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. De-a lungul carierei sale, Dinică a lansat "Cântece de petrecere" şi "Cântece de petrecere 2", în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu, "Romanţe" şi "Parol că te iubesc".
Totodată, Dinică a realizat numeroase roluri de televiziune, precum cele din producţiile "…escu", "Trei surori", "Richard al III-lea", "Lumini şi umbre", "Inimă de ţigan", "Aniela" etc.
În 2008, el a primit titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.
În cariera sa artistică a primit numeroase distincţii, printre care premiul pentru întreaga activitate la ediţia din 2005 a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, premiul de excelenţă UNITER pe 1999, premiul pentru interpretare la Festivalul de Film de la Karlovy Vary pe 1976, premiul pentru cel mai bun actor la Festróia - Tróia International Film Festival (1993).
A fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer.
Din 2002, Gheorghe Dinică a fost societar de onoare al Teatrului Naţional "I. L. Caragiale". El a primit, de asemenea, titlul de cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

sursa informatiilor bibliografice Mediafax.

Caderea unui zid - Mauerfall 20

Daca acum 20 de ani Zidul Berlinului cadea pentru a aduce in centrul Europei libertate, ieri 9 noiembrie intreaga Europa unita a retrait acel moment istoric prin ceea ce vei putea vedea mai jos.


S-ar putea sa te intereseze si:
-Acum 20 de ani

Dilema fara Alex

Ultima editie a ziarului saptamanal "Dilema veche" aduce cu sine o veste trista pentru unii dintre noi. Alex Leo Serban a decis sa plece din echipa, din tara si sa se stabileasca in Argentina.
Pe Alex Leo Serban am avut onoarea si bucuria sa-l citesc timp de vreo 5 ani.
M-a incantat de la primele scrieri si datorita lui am imbratisat cinematograful real cel necosmetizat iar pe alocuri total nisat. Cronicile si critica sa de film m-a interesat si mereu mi s-a parut foarte bine pusa la punct, plina de esenta si de ceea ce trebuie exprimat intr-o astfel de scriere deosebit de dificila.
Am avut onoarea si bucuria de a-l intalni anul trecut in redactia Dilemei. M-am pierdut si fastacit total la fel ca un copil in fata primei sale intalniri. In ultima vreme rar am citit articolele sale insa pot spune ca imi va lipsi si stiu ca va lipsi si celor ce macar odata sau de doua ori i-au putut citi articolele.
Mai jos preiau ultimul sau articol. Ii doresc drum bun, sa se bucure de noua sa alegere si experienta iar pe final ii multumesc pentru toate deliciile cinematografice pe care m-a ajutat sa le descopar.
Multumesc Alex Leo Serban!

"Dragi cititori,

Sînt mai bine de 16 ani de cînd scriu la Dilema (veche)... (Este, practic, dublul celei mai lungi relaţii pe care am avut-o cu cineva!) Am fost de faţă la naşterea revistei, la aniversările ei succesive, la părăsiri (unele, din fericire, temporare) şi regăsiri, la prime-veniri şi primeniri, la schimbări şi mutări, la bucurii şi tristeţi, la suişuri şi coborîşuri şi iar suişuri. Cum se zice la nuntă, „la bine şi la greu“. A fost – o mărturisesc fără nici un bemol – cea mai plină experienţă profesională pe care am avut-o vreodată. La lansarea Dilemei, în ianuarie 1993, Cosaşu a spus (memorabil cum îl ştim) că o revistă se face dansînd. Ei bine, tot ce mai pot adăuga este că am dansat – dilematic – cît să schimb vreo zece perechi de pantofi. Dilema a reuşit acest pariu aproape imposibil: să armonizeze „stilurile de dans“ diferite ale unor oameni feluriţi. Am dansat, fiecare cum am putut şi ştiut, însă pe aceeaşi muzică. A dance to the music of time (este titlul unui roman englezesc) în interpretarea orchestrei dirijate de Andrei Pleşu.

Iar la sfîrşit, o reverenţă.

Spun, aici, „sfîrşit“ pentru că simt că, în ce mă priveşte, am ajuns la un fel de finiş. Cheful de a dansa mi-a pierit. A intervenit o rutină, o rugină, o insatisfacţie (pur personală) legată de meseria de jurnalist. Şi chiar de critic de film: am văzut, în ultimii ani, cum acest statut – la care visam, adolescent, nesperînd că visul mi se va împlini – a ajuns să nu mai însemne nimic. Credeam că sîntem utili, noi, criticii de film; îmi dau seama însă tot mai mult că probabil împărţim cu cronicarii de dans calitatea de „cea mai nefolositoare meserie din lume“. Asta, văzuţi din afară. Dinăuntru, constat că ceea ce începuse ca o pasiune devine un soi de sinecură. Sîntem invitaţi la festivaluri, în jurii etc., ca şi cum am fi deportaţi în vagoane de lux. Condiţia fiind să nu ne uităm o clipă pe geam, ci numai la filme. Or, dincolo de geam, oamenii nu văd filmele pe care le vedem noi, ci filmele de la televizor, pe care noi le-am văzut deja. Părem că ne chinuim să stoarcem soare din castraveţi...

Am avut totuşi norocul să fiu martorul renaşterii filmului românesc. Numai că, din păcate, perspectivele – şi aici – sînt sumbre. Cînd doi dintre cei mai optimişti regizori români (Cristian Mungiu şi Tudor Giurgiu) recunosc, în diverse interviuri, că filmul românesc a luat un start bun, dar va rata finişul din indolenţă sau incompetenţă instituţională, lucrurile sînt mai grave decît dacă ar spune-o un pesimist incurabil. Nu ştiu dacă românii mai sînt interesaţi să vadă filme româneşti bune; ştiu însă sigur că statul nu dă o ceapă degerată pe ele. Ce să mai vorbim despre critică...

Mi-ar fi, cu siguranţă, foarte comod să mă prefac, avînd de partea mea – deja – comoditatea de a scrie uşor, fără efort. M-aş preface că jurnalismul e ceea ce-mi place mai mult să fac, că lumea e foarte interesată de opiniile mele, că statutul pe care mi l-am dorit e la fel de prestigios ca atunci cînd mi l-am dorit, că nimic nu s-a schimbat şi că, în fond, chiar dacă totul s-a schimbat, pot continua ca şi cum – un finiş comod, senin şi nedilematic. Dar, tocmai pentru că întrebările pe care mi le pun sînt mai numeroase decît răspunsurile pe care le-aş putea da, am decis să mă opresc aici. O experienţă se încheie, dar căutarea continuă, căci lumea e mare.

Vă mulţumesc că m-aţi însoţit o bucată de drum.

a.l.ş."
Raspunsul redactiei Dilema il puteti citi aici.

Miauna-ma cum stii doar tu

Lulu, pestisorul pe care tocmai l-am achizionat jucand Happy Aquarium pe Facebook, ma informeaza ca sunt pasibil de amenda. Il intreb de ce si evident aflu ca in sectorul 1 Consiliul Local al Primariei Sectorului 1 (adica unii care sunt platiti din banii nostrii de taxe si impozite) au luat decizia de a institui amenzi intre 200 si 800 de lei in cazul in care catelul pe care-l detin in proprietate latra sau pisicuta miauna.

Soarta pisicii din imaginea de mai sus (draguta cand doarmne, haos cand este cat se poate de treaza) nun este pusa sub semnul amenzii deoarece nu-si are casa in sectorul 1. Insa pentru cei de acolo se pare ca lucrurile nu sunt chiar atat de vesele.
Oamenii astia "isteti" au instituit o Politie a Animalelor ce se va ocupa de impartirea amenzilor. Pana acum la Primaria Sectorului s-au primit deja 300 de sesizari facute de cei mai dubiosi dintre dubiosi (clar iubitori de animale) care si-au reclamat vecinul pentru ca a sa pisica mieuna ziua in amiaza mare.
Imbecilitatea unui asemenea gest este peste masura de inteles, iar faptul ca aceeasi oameni se plang ca vor fi concediati sau salariile le vor fi taiate pare si mai amuzant. De unde si cum de le-a trecut prin cap tocmai o asemenea idee nu pot sa inteleg. Inteleg insa ca orice reclamagiu, orice mos sonat si dement, orice vecin pe care-l reguleaza grija de animalul meu de companie sau de mine poate face o sesizare iar eu sunt pasibil de amenda. Propun astfel infiintarea unei politii a celor ce dau cu bormasina dimineatza cand ai somnul mai dulce, sau a unei politii care sa-i amendeze pe aia de vorbesc tare la ei in casa, sau isi bat sotia prea puternic.
Pana cand aceasta idee mareatza se va anula sau nu, nu pot decat sa ma uit la a mea pisica si sa-i spun: Miauna-ma cum stii doar tu!

Acum 20 de ani


Acum 20 de ani pe 9 noiembrie 1989 dupa mai multe saptamani de greve si razmerita interna guvernul Est German a anuntat ca toti cetatenii GDR pot vizita Germania de Vest si Berlinul de Vest. Mii de oameni au escaladat zidul pentru a ajunge in Germania de Vest loc unde vesticii ii asteptau intr-o atmosfera de sarbatoare. In urmatoarele saptamani bucati din zid au inceput sa fie scoase de catre cei ce doreau un suvenir iar mai tarziu cu ajutorul echipamentelor speciale restul zidului a fost inlaturat.
Caderea Zidului Berlinului a dus pe data de 3 Octombrie 1990 la reunificarea Germaniei.
9 Noiembrie ramane in istoria Germaniei si lumii ca o zi in care dictatura a fost invinsa, o zi a eliberarii oamenilor din sclavia comunismului. Acei oameni minunati ghidati de visul lor de libertate au facut posibila reunificarea dupa 38 de ani de chinuri.
Pe 9 noiembrie 2009 in cadrul "Festivalului Liberatatii" se vor celebra 20 de ani de la caderea zidului. In cadrul acestui festival 1000 de dominouri uriase din spuma vor fi intinse de-a lungul fostului zid pentru ca pe urma la ora locala 19:20 sa fie rasturnate. Intregul domino va cade timp de 1 ora, la fel ca acum 20 de ani.
Cancelarul Germaniei Angela Merkel, presedintele Frantei Nicolas Sarkozy, premierul Britanic Gordon Brown, Bill Clinton, Lech Walesa sau Mikhail Gorbaciov vor fi prezenti la acest eveniment istoric alaturi de cei ce acum 20 de ani faceau primii pasi spre o Germanie noua, spre liberatate.
Acum 20 de ani curajul acestor oameni a invins un zid din beton, visul lor de libertate a devenit realitate si a creat un val ce a reusit desprinderea Europei de comunism.
Istoria se scrie din faptele mari ale oamenilor mici, din visele ce devin realitate datorita unei forte comune care tinde spre aceleasi dorinte si idealuri, din sperante ce prin lupta devin realitate. Asa a fost 20 de ani in Germania si asa a fost in intreaga Europa civilizata.

Balenele din South Park

Este luni si astazi iti aduc ceva din ciclul filmelor ce te indeamna sa salvezi planeta sau sa iti pese mai mult despre soarta planetei. Astfel iti propun cel mai recent episod South Park care trateaza aceeasi tema. Atentie +18!
Vizionare buna!