Se afișează postările cu eticheta Urban. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Urban. Afișați toate postările

Bucuresti la Scara @ Str. Xenofon

In imediata vecinatate a Parcului Carol, cum iesim de pe Str. 11 Iunie gasim o straduta uitata de lume, numita Strada Xenofon. De ce ne-am oprit privirea asupra ei? Pentru ca ar trebui sa fie faimoasa si vesela. Strada Xenofon este singura strada in trepte din Bucuresti.

Noi o vom picta si incepand cu 10 iulie te invitam si pe tine sa o admiri!

Proiect socio-cultural sustinut de Initiative.
Aici aveti harta: https://www.google.ro/maps/place/Strada+Xenofon/@44.4187429,26.0934072,17z/data=!3m1!4b1!4m2!3m1!1s0x40b1ff0c2fb9f721:0xc1aff0b5a5787ef2


FB event

Urban Things ureaza de Craciun


Soare luminos si un Craciun Frumos!

Urban Things

Vellant vine la Street Heroes

Prietenii de la Editura Vellant s-au gandit ca, cu ocazia Festivalului de Cultura Urbana Street Heroes sa te invite la un mic concurs.

freshest info: the publishers at vellant are organizing the coolest contest together with the street heroes:
write a little about what urban culture & literature means to you and why you belong to the street heroes, and you can win one of our 5 prizes:
a double invitation at the street heroes and a book offered from vellant.ro: either bansky's (RO translation: bansky - arta la zid)
or nicholas ganz' (RO translation: nicholas ganz - graffiti. arta strazii pe cinci continente)
every book comes together with a sticker from pisica patrata!!!
hurry - EXTREMELY limited edition
Send your answers to :  dana.berghes@freestylehouse.com remember to put into subject : Vellant Contest.

Strada de chill

Pentru ca atunci cand pleci de la birou dupa o zi grea de munca ai nevoie de relaxare m-am gandit sa-ti prezint o strada ce in ultima vreme a devenit nu doar o strada a evenimentelor libere si frumoase ci si o strada a relaxarii.
Este vorba despre strada Arthur Verona.
Prima locatie de chill, in ordinea deschiderii, am descoperit-o intr-o amiaza cand cautam un loc unde sa stau tolanit si calm.
Si am gasit aceasta locatie la numarul 19 acolo unde zilnic intre 12-24 este deschisa Gradina OAR.

Ca plusuri locatia iti ofera intimitate (dupa cum se poate vedea si in poza de mai sus), umbra, racoare, wi-fi si o muzica chill ce se aude in surdina in boxe.
Ca minusuri ar fi preturile se situaza undeva destul de sus (apa plata 6 lei, sucul 7 lei, berea 10 lei) si serviciul relativ defectuos al chelnerilor (am vazut doar 1 care mi-a aruncat o privire arogant suparata pentru ca am stat la masa 2 ore consumand doar un suc si o apa).
O recomandare insa buna pentru ruperea de dementza orasului ce se afla la doar cativa pasi departare este si recent deschisa Cafe Verona aflata la numarul 13 pe aceeasi strada Arthur Verona.

Un loc care imbina dichisul librariei Carturesti cu boemia strazii pe care se afla.
O locatie mult mai mare decat Gradina OAR, mult mai primitoare si care iti poate oferi ceea ce de mult cautai dar nu stiai unde sa gasesti: ambientala recuperare a simturilor relaxate.
Preturile sunt mult mai "primitoare" (apa 6 lei, berea draught 5 lei, berea sticla 6 lei) iar oferta este mult mai variata incluzand si varii sortimente de vinuri si cocktailuri alcoolice si non-alcoolice.
Programul cafenelei este 18-24 zilnic iar ospatarii te vor primi mereu cu reverenta si bun simt indiferent de ceea ce consumi sau timpul petrecut acolo iar muzica este o combinatie bine aleasa de lounge si indie.
Magia Carturestiului s-a extins deja in aceasta cafenea care a devenit un loc de intalnire a oamenilor simpatici si interesanti in acelasi timp fiind un loc de intamplari datatoare de zambet si frumoasa emotie (ieri pe teresa am primit cea mai minunata si surprinzatoare carte de vizita pe care o putea primi cineva).
Strada de chill se numeste Arthur Verona iar Gradina OAR si/sau Cafe Verona te asteapta cu bratele primitor deschise sa le calci pragul.
Oaza de relaxare a Bucurestiului nu putea fi alta strada decat una care mereu si-a deschis bratele larg si a zambit urbanilor.

De la Petru citire

Ieri citeam pe site-ul lui Petru despre celebra declaratie 200. Brusc mi-am adus aminte ca nici eu n-am depus-o iar 15 este ultima zi.
Am verificat amenzile, nu mi-au placut asa ca m-am inarmat cu actele si mi-am zis sa ma duc la Administratia de sector. Panica insa deoarece se pare ca si altii au lasat asta pentru ultima zi iar haosul parea sa troneze la celebra Administratie.
"Eu sunt mai destept decat ei!" imi zic in minte si dau fuga la posta din Amzei.
Panica din nou deoarece observ pe strada coada in fata postei...era schimb de tura.
Astept 20 de minute si cand brusc se deschide usa imi dau seama ca nu sunt a 10-a persoana care era la coada de afara ci a 15 mia pentru ca nu stiu de unde dar oficiul era plin.
Babilonia incepe la coada cand unii calca peste altii pentru a afla codul postal al strazii pe care rezida si evident nu exista decat o "culegere" de astfel de coduri. Asa ca...daca aveai bafta cu don'soara ce grasea bodoganind despre imbecilitatea sistemului te putea ajuta ea spunandu-ti codul, altfel exista varianta ca sa imparti cu inca 3 acea nenorocire ce continea informatia mult dorita.
Evident de la coada nu lipseste nici romanul tipic "saritor" pe care-l hartuie sexual grija (ca sa-l citez pe Exarhu) de problema vecinului si de numarul lui de plicuri.
Iar doamna de la ghiseu...ei bine daca gasea ca nu ai un cod, un numar orice te trimitea inapoi la inceputul cozii cu o privire metalica si un ton asisderea. Dupa trei asemenea efluvii am inteles de fapt si ce ragea:"Nu e bine!!!!"
De asemenea lipsesc pixurile asa ca daca n-ai incepi sa dai cu "saru'mana" in dreapta si stanga si culmea lipsei este a plicurilor - "Avem plicuri dar doar mici pentru felicitari!". Iar eu ce sa fac imi transform formularele intr-o frumoasa felicitare si o trimit un zambet mare pe mecla de fraier?
Iar vecina de coada din spate incepe sa numere plicurile don'soarei din fata mea, pe urma il intreaba pe insotitor ce treaba crede el ca am eu acolo, pe urma incepe sa citeasca ceea ce scrisesem pe plic si ii spune tipului:"Nu pot sa vad ce scrie pe plic!Si trebuie sa ajung pana in 4 la institut!"
Dupa mai mult de jumatate de ora depun actele, platesc si ies din oficiul postal cu un chef nebun de a-i face ceva sexual Postei romane pentru minunatul serviciu oferit.
Si desi mi-e frica pentru ca cine stie cu ce ma mai pricopsesc din partea lor intreb: Oare sunt singurul?