Debutul lui Porumboiu și lansare de revistă la ultimul Cineclub FILM din 2019

Vineri, 13 decembrie 2019, de la ora 19, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte cea de-a 26-a ediţie a Cineclubului FILM, ultima din acest an. În cadrul acestei întâlniri, va fi prezentat, într-o proiecţie de pe peliculă (35mm) cu subtitluri în engleză, primul lungmetraj al cineastului Corneliu Porumboiu, A FOST SAU N-A FOST? (2006). Distins în 2006 cu premiul „Caméra d'Or” la Cannes, pentru cel mai bun film de debut prezentat în cadrul Festivalului de pe Croazetă, A FOST SAU N-A FOST? este şi singurul lungmetraj de debut individual intrat în Top 10-ul celor mai bune filme românești ale tuturor timpurilor, stabilit în 2008, prin votul a 40 de critici, la inițiativa Asociației Criticilor de Film din cadrul Uniunii Cineaștilor din România (UCIN). Filmul scris și regizat de Corneliu Porumboiu face parte din programul special „30 de ani de libertate”, prin care Arhiva Națională de Filme prezintă, pe parcursul acestei luni, la Cinemateca Eforie, o serie de producții cinematografice românești legate de momentul Decembrie 1989.

Evenimentul de la Cinemateca Eforie include și lansarea celui mai recent număr al revistei FILM (4 / 2019, al 26-lea din istoria publicaţiei trimestriale editate de UCIN), proaspăt ieșit de la tipar. La lansare vor participa criticul şi profesorul Dana Duma, redactor şef, precum şi redactori şi colaboratori ai revistei FILM.

Cineclubul FILM reprezintă o serie de evenimente (proiecţii speciale cu filme româneşti remarcabile, prezentate în copii noi sau restaurate şi însoţite de discuţii cu invitaţi) organizată de Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română în colaborare cu revista FILM, publicaţie trimestrială a Uniunii Cineaştilor din România (UCIN). Tariful unic de acces la aceste evenimente este de 5 lei.

Cineclubul FILM s-a deschis în luna ianuarie 2015, cu filmul O LACRIMĂ DE FATĂ (Iosif Demian, 1980). În cadrul următoarelor 24 de întâlniri de la Cinematecă au mai fost prezentate filmele româneşti S-A FURAT O BOMBĂ (Ion Popescu Gopo, 1962), MERE ROŞII (Alexandru Tatos, 1976), MOROMEŢII (Stere Gulea, 1987), RECONSTITUIREA (Lucian Pintilie, 1970), DIRECTORUL NOSTRU (Jean Georgescu, 1955), DOMNIŞOARA AURICA (Şerban Marinescu, 1986), IACOB (Mircea Daneliuc, 1988), NUNTA DE PIATRĂ (Mircea Veroiu şi Dan Piţa, 1971), TRECĂTOARELE IUBIRI (Malvina Urşianu, 1974), ANOTIMPURI (Savel Stiopul, 1964), SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE VIAŢĂ (Mircea Veroiu, 1984), LA CAPĂTUL LINIEI (Dinu Tănase, 1983), SECVENŢE (Alexandru Tatos, 1982), ŢĂRMUL N-ARE SFÂRŞIT (Mircea Săucan, 1961), DINCOLO DE BARIERĂ (Francisc Munteanu, 1965), FAUST XX (Ion Popescu Gopo, 1966), FRUCTE DE PĂDURE (Alexandru Tatos, 1983), DINCOLO DE NISIPURI (Radu Gabrea, 1973), APA CA UN BIVOL NEGRU (lungmetraj documentar-eseu colectiv, 1970), 100 DE LEI / SUTA DE LEI (Mircea Săucan, 1973), ILUSTRATE CU FLORI DE CÂMP (Andrei Blaier, 1975), CASA DE PE STRADA NOASTRĂ (scurtmetraj documentar-eseu, Mircea Săucan, 1957), MEANDRE (Mircea Săucan, 1967) și LOVIND O PASĂRE DE PRADĂ (Iosif Demian, 1983) şi DUMINICĂ LA ORA 6 (Lucian Pintilie, 1966).

Printre invitaţii de până acum ai Cineclubului s-au numărat: regizorii Andrei Cătălin Băleanu, Laurenţiu Damian, Stere Gulea, Dan Piţa şi Dinu Tănase, directorii de imagine Vivi Drăgan Vasile şi Doru Mitran, monteurii Mircea Ciocâltei şi Melania Oproiu, cântăreața şi actriţa Marina Voica, actorii Dan Condurache, Ion Dichiseanu, Irina Ionescu, Dan Nuţu şi Dorel Vişan, criticii şi istoricii de film Ioan-Pavel Azap, Călin Căliman, Dana Duma, Marilena Ilieşiu, Magda Mihăilescu, Dinu-Ioan Nicula, Cristian Tudor Popescu, Călin Stănculescu şi Titus Vîjeu, scriitorul şi publicistul Bedros Horasangian, jurnalistul şi editorul Emil Stanciu, jurnaliştii George Canache şi Dinu Moraru.

Detalii despre filmul prezentat:
A FOST SAU N-A FOST?
România, 2006, 35mm, color, 90 min.
Subtitluri în engleză
Comedie dulce-amară
Scenariul şi regia: Corneliu Porumboiu
Cu: Teodor Corban, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Luminița Gheorghiu, Mirela Cioabă, Cristina Ciofu, Lucian Iftime, George Guoqingyun, Cătălin Paraschiv, Constantin Diță

Alle Dicu, masterandă a Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI), instituție parteneră a Arhivei Naționale de Filme, a scris, pentru revista Cinematecii Române, „Cinesemnal”, un scurt eseu despre A FOST SAU N-A FOST?, pe care îl redăm mai jos:

Lungmetrajul de debut al lui Corneliu Porumboiu nu este un film despre revoluție. La 16 ani de la eveniment, într-un oraș nenumit (dar care, judecând după mesajul luminos – acoperit parțial de un uriaş brad de Crăciun – de pe clădirea Primăriei, pare a fi Vaslui, oraşul natal al lui Porumboiu), într-un studio de televiziune improvizat, prezentatorul Jderescu organizează o dezbatere televizată pe tema (existenței) Revoluției Române. Atât dezbaterea, ca eveniment punctual, cât și venirea Crăciunului declanșează o serie de pregătiri în viața prezentatorului și a celor doi invitați ai săi. În fapt, Jderescu recurge la cei doi în lipsa altor confirmări la invitaţiile sale.
Dacă Jderescu reprezintă tipul omului de succes în peisajul local – fost textilist, devenit jurnalist și director de televiziune –, invitații săi fac parte mai degrabă, fiecare „în felul său”, dintr-o clasă de mijloc ale cărei ambiții au fost ușor deturnate de dificultățile zilnice: povara datoriilor, a liftului care nu funcționează, a vechiului costum de Moș Crăciun ce trebuie înlocuit sau a copiilor care cer bani pentru petrecerea de Revelion. Subiectivitățile celor trei bărbați se disting și se reîntâlnesc pe fundalul mohorât al orașului de provincie. Neajunsurile vieții private se acumulează încetul cu încetul, pentru a culmina, în a doua parte a filmului, cu problema colectivă, discutată în direct: „A fost sau nu a fost revoluție la noi în oraș?”.

Separarea sferei intime de sfera publică nu e însă atât de netă. Cele două se contaminează reciproc în procesul de (re)constituire a memoriei. Pentru a răspunde la o întrebare care urmărește să circumscrie cu precizie evenimentul, invitații emisiunii se văd nevoiți să treacă prin caruselul amintirilor vii, cele care îi privesc nemijlocit, dar care nu satisfac întocmai exigențele discursului oficial. Invocarea trecutului devine astfel un du-te-vino între percepția individuală (marcată de lapsusuri și de fantezii) și adevărul statistic. Atunci când tânărul cameraman al televiziunii își pierde răbdarea, iar camera lui începe să tremure și să taie chipurile protagoniștilor, emisiunea începe și ea să-și piardă credibilitatea.
Obiectivul camerei de filmat prezintă diferite puncte de vedere pe întreaga durată a filmului. Intrată în spațiul intim al fiecărui personaj în parte, camera se păstrează totuși distantă și fixă, urmărind precum musca pe perete (fly on the wall, procedeu de filmare specific documentarului, în care observatorul nu este văzut) mișcările protagoniștilor bărbați, ale soțiilor și, uneori, ale amantelor acestora. Una dintre puținele secvențe filmate în exterior, printr-un travling, înfățișează mașina prezentatorului, încărcată cu trei brazi; această secvență face legătura între viața individuală a lui Jderescu, a lui Pișcoci și a lui Mănescu, pe de o parte, și apariția lor în fața camerei de televiziune, pe de altă parte. Deși imaginile televizate ar trebui să excludă anumite detalii mai puțin demne să apară pe sticlă, cum sunt avioanele de hârtie ale lui Pișcoci sau paharul cu tărie al lui Mănescu, camera nu se sinchisește de acest imperativ. Gesturile și remarcile invitațiilor se adaptează cu greu sterilității platoului de filmare, unde depănarea amintirilor pe lângă subiect nu este binevenită. Ezitările cameramanului, care par și ele deplasate în studioul TV, sunt o prelungire bizară a stângăciei din viața de zi cu zi. Televiziunea locală nu e pregătită să se conformeze codului de bune practici al marilor posturi naționale, eșuând atât în materie de formă, cât și de conținut. 

Porumboiu recuperează însă lipsa de îndemânare a personajelor sale cu deosebită delicatețe, fapt ce ne îndeamnă să privim aceste ezitări printr-o prismă sensibilă, ca o marcă a umanității. Filmul este marcat de o dublă agitație: pregătirile pentru sărbătorile de iarnă, în fiecare familie în parte, dar și ancheta-rememorare, pusă în serviciul descifrării unei drame politice trăite mai mult sau mai puțin personal. Trezită din lejera beție de pe platoul de televiziune, camera de filmat dă dovadă de o precizie de lunetist în cele două secvențe-ramă ale filmului, când înregistrează aprinderea și stingerea succesivă, ordonată a felinarelor stradale, indiferente la istoriile personale sau colective.

Vlad Ivanov, 50 de ani, 4 luni, 3 săptămâni la aniversarea celei de a zecea ediții a Les Films de Cannes à Bucarest

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: Sunset, Câini, La Gomera, Principii de viață și Hier.

Totodată, gala de deschidere a festivalului îi va dedica un moment special și mai multe surprize. 

Cum să-l mai uiți după ce îl vezi în extraordinarul rol al domnului Bebe (care i-a adus, printre altele, și prestigiosul trofeu Los Angeles Critics Award pentru cel mai bun actor străin al anului), exponent tipic al perioadei ceaușiste în care binele și răul deveniseră un amestec de neseparat? Ivanov reușește un personaj repulsiv dar captivant, o întruchipare a omului abuzat de un regim represiv, căruia i se pare natural să supraviețuiască, la rândul său, prin abuz. E imposibil de șters din memorie. Atât de memorabil a fost rolul din pelicula lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, laureată cu un Palme d`Or la Cannes în 2007, încât risca să-i eclipseze cariera viitoare. Dar inteligența și instinctul său n-au dat greș: partiturile ce au urmat l-au confirmat ca pe un mare actor european de compoziție, mereu deschis unor noi  provocări. Abilitatea sa de a portretiza și pe vecinul amabil, dar și pe cel malefic, l-a transformat într-un artist unic, ce se topește în roluri.  Ivanov e și un actor de teatru remarcabil, recompensat cu multe premii nu numai pe ecran, dar și pe scenă. Partiturile sale secundare (cum sunt cele din Snowpiercer, al laureatului cu Palme d'Or de anul acesta, Bong Joon-Ho, In The Fog de Sergei Loznitsa sau Poziția copilului de Călin Netzer) sunt la fel de puternice ca și cele principale.  În 2005, Vlad a primit Ordinul Meritul Cultural din partea Președinției României. 

„Vreau să joc roluri puternice… Care vin de undeva, din profunzimea sufletului uman. Chiar dacă e vorba de numai o secvenţă” declara Vlad Ivanov într-un interviu pentru influenta publicaţie americană Variety. Actorul, unul dintre cei mai versatili şi mai apreciaţi interpreţi europeni ai momentului, va deschide prima ediţie a LFC la Botoşani, oraş care i-a acordat titlul de „cetăţean de onoare”.

În Hier (2018), de Bálint Kenyeres, Vlad Ivanov devine Victor Ganz, un bărbat de 50 de ani, patron al unei companie de construcții civile care prestează servicii în toată lumea. Din cauza unor probleme apărute pe un șantier din Maroc, este nevoit să meargă la fața locului, unde se va confrunta cu amintiri din tinerețe, pe care până acum reușise să le îngroape.

„Un superb periplu printr-un labirint afectiv”, cum citim pe Cineuropa, Hier va fi proiectat vineri, 18 octombrie, la ora 20:30, la Cinema Muzeul Țăranului, în prezența regizorului Bálint Kenyeres și a actorului Vlad Ivanov.
Regizorul Bálint Kenyeres va călători cu filmul Hier și la Les Films de Cannes à Timișoara, unde va sta de vorbă cu publicul după proiecția de sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 20:00, la Aula Magna a Universității de Vest.

În Principii de viață (2010), de Constantin Popescu, Vlad Ivanov îl aduce la viață pe Velicanu, un om împlinit, cu nevastă tânără, vilă în curs de construcție și o săptămână de vacanță la mare la orizont. Velicanul traversează Bucureștiul pe deasupra tuturor, convins că păstrează în buzunarul cel mic toate adevărurile necesare unei vieți civilizate, ce păcat că lumea nu ascultă orbește de el. Însă lucrurile încep să se complice și acest ”studiu de caracter discret de captivant, impregnat de umor negru”, cum îl numește Hollywood Reporter, finalizează violent. Filmul va putea fi văzut miercuri, 23 octombrie, de la ora 20:30, la Instituto Cervantes, iar actorul Vlad Ivanov va fi prezent pentru o discuție cu publicul la final.

În Câini (2016), de Bogdan Mirică, Vlad Ivanov este Samir, omul pe care nu vrei să-l întâlnești vreodată. ”Prima oară când am văzut filmul Câini, la Cannes, eu însumi m-am cutremurat de ce a putut să iasă pe ecran”, spunea Vlad Ivanov într-un interviu după premiera filmului în țară. Aparent un tătar afabil și carismatic, Samir este de fapt un gangster de Dobrogea, crud și sângeros. De partea cealaltă a baricadei stă Hogaș, interpretat de Gheorghe Visu, polițistul care îl pândește de o viață, iar între ei pică inocent orășeanul Roman, venit să rezolve cu actele unei moșteniri.

Proiectat în 2016 la Cannes, în Un Certain Regard, Câini, ”un film răvășitor, amplasat la capăt de lume”, cum citim pe Télérama, se va vedea în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest sâmbătă, 26 octombrie, de la ora 20:00, la Instituto Cervantes.

În La Gomera (2019), de Corneliu Porumboiu, Vlad Ivanov revine la personajul polițistului. De data asta însă lasă DEX-ul din mână, se ridică de la birou și pornește tocmai spre insula Gomera, unde învață un limbaj fluierat pentru a ajuta eliberarea unui traficant. La Gomera este un film noir în care toată lumea minte, în cuvinte sau fluierături, iar personajul Cristi nu face excepție.

Vlad Ivanov a învățat El Siblo, limbaj folosit până în ziua de azi pe insula spaniolă: ”Ne ieșeau ochii din cap, ne ieșea salivă pe la gură, ne înecam, prima săptămână a fost horror. Eu știu puțină spaniolă, dar înțeleg. E important să știi limba în care se fluieră ca să înțelegi. În română pot să fluier, am și fluierat în film în română”, povestește el într-un interviu pentru Feederer.

„Porumboiu a fost mereu cel mai amuzant dintre regizorii noului val românesc, chiar dacă are un gust pentru întoarcerile de situație amare și o manieră abruptă de-a spune povești. Aici, cu toate constrângerile convențiilor de gen, ne livrează pur entertainment.”, citim în The Age. La Gomera, prezent anul acesta în competiția principală de la Cannes, va putea fi văzut sâmbătă, 19 octombrie, la Cinema Muzeul Țăranului, de la ora 17:30.

Vlad Ivanov va fi invitatul special al Les Films de Cannes à Botoșani, unde va introduce proiecția filmului La Gomera, duminică, 20 octombrie, de la ora 20:00, la Cinema Unirea.

În Sunset (2018) László Nemes îl aduce pe Vlad Ivanov în postură de șef de magazin chic de pălării, undeva în centrul Budapestei, la început de secol, în buză de război. Oszkár Brill reușește, până la un punct, cu eleganța specifică epocii și fermitatea omului de afaceri trecut prin multe, să o ocrotească pe Irisz, tânăra moștenitoare de drept a magazinului. Doar că atunci când apusul unei ere stă să înceapă, totul devine variabil. Pentru rolul din film actorul a trebuit să învețe limba maghiară.

„Regizorul lui Son of Saul expune, cu iscusință, agonia Imperiului Austro-Ungar, într-o dramă atmosferică și plină de mistere”, citim pe The Guardian despre László Nemes. Sunset a fost prezentat în premieră la Veneția în 2018 și a câștigat premiul criticilor FIPRESCI. Filmul va putea fi văzut duminică, 27 octombrie, de la ora 17:30, la Instituto Cervantes.

Programul complet al ediției a 10-a a Les Films de Cannes à Bucarest poate fi găsit pe site.  

Prețul biletelor la Cinema Pro, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Muzeul Național de Artă al României - Sala Auditorium este de 15 lei pentru biletele achiziționate până pe 18 octombrie și de 20 de lei pentru biletele achiziționate în timpul festivalului (18-27 octombrie 2019).
La Cinemateca Union biletele costă 10 lei sau 8, 5, 3 lei pentru posesorii de abonamente.

Biletele se achiziționează de pe Eventbook.ro, de la sediul Eventbook din Strada Actor Ion Brezoianu 21, din rețeaua Eventbook și de la casieriile cinematografelor Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Cinemateca Union. Mai multe detalii despre bilete găsiți pe site.

Vă invităm să rămâneți la curent cu cele mai noi știri despre ediția 10-a Les Films de Cannes à Bucarest, urmărind site-ul filmedefestival.ro și pagina oficială de Facebook.

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest este prezentat de Orange România, partener de tradiție al evenimentului.
Mașina oficială a festivalului: Renault.
Cu sprijinul: Catena, Apa Nova, Groupama Asigurări, Silva
Inspirat de: UniCredit Bank
Ediția a zecea a Les Films de Cannes à Bucarest este organizată de Asociația Cinemascop și Voodoo Films și realizată în parteneriat cu Ambasada Franței și Institutul Francez din Bucureşti 
Proiect cultural finanțat de: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Centrul Naţional al Cinematografiei, realizat cu sprijinul SACD - Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques, Reprezentanța Comisiei Europene în România.
Parteneri: Air France, Institutul Cultural Român, Instituto Cervantes, Ambasada Spaniei în România, POINT, Institutul Ramon Llull, Europa Cinémas, Hotel Mercure, Hotel Cişmigiu, SERVE, Bristot, UPS, Muzeul Național de Artă al României, Cinelab, Multimedia Est, CINETic, Lokal, Freedom House Romania, Eventbook, Cărturești, Universitatea Hyperion, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale.
Parteneri media principali: Magic FM, Rock FM, Adevărul, Dilema Veche, Historia, TVR
Parteneri media: Radio România Cultural, Zile și Nopți, Elle, Observatorul Cultural, Cinemagia, News.ro, Ziarul Metropolis, AaRC, Movienews, Igloo, Banchiza Urbană, FilmNewEurope, Senso TV, Tonica, Cineghid, Cinemap, Agerpres, Liternet, FilmMenu, Europa Liberă.
Partener de monitorizare: Mediatrust