Spectacol "Fugato labile pour Camille Claudel"

Miercuri, 7 martie 2018, ora 19.00, în sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe), în cadrul proiectului ”Femei celebre”, Muzeul Național al Literaturii Române vă prezintă un spectacol-eveniment cu piesa ”Fugato labile: Camille Claudel”, după textul Fugato labile pour Camille Claudel de Georgette Garbes Putzel.
 
În distribuție: Liana Ceterchi, Teodora Toader, Cezara Munteanu.
Regia: Liana Ceterchi.
Coregrafia: Georgiana Dobre.
Costume: Alina Nica Gurguţă – Ellida Toma.
Efecte video, sunet, lumină: Luca Achim.
 
 Camille Claudel a avut un destin remarcabil, atât prin forța cu care a pătruns și a reușit în lumea artistică, cât și prin tragismul care i-a marcat sfârșitul. Genială, inteligentă, cultivată, de o frumusețe izbitoare, Camille Claudel a adus sculptura într-un punct în care echilibrul sfida zborul. Camille Claudel a luptat cu fiecare NU al timpului ei, devenind ea însăși un NU, refuzând să mai lucreze, să mai existe. A trebuit să treacă aproape un secol pentru a i se recunoaște geniul. Camille este simbolul Artistului cu mult înaintea vremurilor lui, simbolul deschizătorului de drumuri. Piesa prezintă publicului român o perspectivă actuală asupra biografiei și creației sculptoriței, într-o perioadă în care opera ei este recuperată la nivel internațional prin expoziții temporare și cataloage dedicate, evenimente care au culminat cu deschiderea unui muzeu închinat lui Camille Claudel la Paris.
 
Piesa Georgettei Garbès Putzel înşiră bucurii şi tristeţi, într-o limbă de mare frumuseţe şi muzicalitate, text tradus de Edith Negulici. Camille s-a născut la 8 decembrie 1864, în minuscula aşezare din Fère-en-Tardenois, în celebra regiune medievală numită Hauts-de-France, în zodia Săgetătorului. A murit la 19 octombrie 1943, la Montdevergues, Avignon, într-un ospiciu. Muzeul Naţional de Artă al României deține două lucrări ale artistei Camille Claudel: Sculptorul Rodin (gips patinat) şi Tors de femeie (bronz), în Sala de artă franceză din secolele XVIII-XIX, alături de pictorii Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley şi de sculptorii Auguste Rodin şi Antoine Bourdelle.
 
Fugato labile pour Camille Claudel înseamnă revenirea pe scenă (ca actriță) după 20 de ani a Lianei Ceterchi și este un omagiu adus artistei Camille Claudel, femeie de geniu, elevă, prietenă şi iubită a sculptorului Auguste Rodin, ale cărei lucrări au depășit faima ilustrului său profesor. „E ca atunci când reînveți să mergi după ce ai stat cu picioarele în ghips. Se refac mușchii și vrei să mergi din ce în ce mai bine, mai repede, vrei să zbori. E ca întâlnirea cu un prieten drag, vechi și credincios, de care ai uitat, întâlnirea cu o parte din tine care ți-a lipsit, dar nu știai că-ți lipsește. Afli abia acum”, spune Liana Ceterchi, regizoarea spectacolului în care cuvântul este expresiv precum gestul.
              
 Accesul la eveniment este gratuit și se face în ordinea sosirii participanților, în limita locurilor disponibile, acest lucru realizându-se între orele 18.30-19.00.
 
După începerea spectacolului, accesul este interzis.

Spectacolul Ileana, Principesă de România, la Muzeul National al Literaturii Romane

În apropierea Centenarului Marii Uniri, Asociaţia Femeilor din Teatru IF…/…DACĂ PENTRU FEMEI, în parteneriat cu UNITER, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Arhivele Naţionale ale Statului, Asociaţia România Culturală şi Mânastirea "Schimbarea la Faţă” din Ellwood City, 
Pennsylvania, USA, îşi propune să creeze un spectacol care să omagieze memoria celei care a fost Principesa Ileana a României, Arhiducesa de Austria, un destin care s-a desfăşurat între palat şi mânăstire, pe fundalul celor două războaie mondiale, într-o perioadă de mari frământari din istoria Europei. Spectacolul Ileana, Principesă de România aduce la lumină o parte esenţială din istoria Bucureştiului şi a României.
 
Spectacolul despre viaţa principesei Ileana este o evocare plină de farmec şi dramatism a principalelor momente din viata autoarei şi a istoriei trăite.

,,Da, să trăiesc din nou, pentru că după ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna România, am fost ca şi moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci însăşi nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit  nicio clipă  de necesitatea  fizică a prezenţei mele pentru cei şase copii ai mei…Dar in interior, „eul” care există independent de mama, soţia, prietena care eram – „eul” esenţial, pe care tot restul era construit – a suferit un şoc mortal când am fost îndepărtată de poporul meu.” (Principesa Ileana).
 
Privit prin prisma celor 100 de ani de la naşterea sa, destinul Principesei Ileana se distinge ca fiind emblematic pentru cursul istoriei contemporane. El stă sub zodia refugiului, începând cu frageda copilărie, ce i-a fost marcată de refugiului la Iaşi, în timpul Primului Război Mondial, apoi refugiată într-un exil impus de fratele ei Carol II, care nu i-a permis să se reîntoarcă în România, nici măcar pentru a-şi îngriji mama, nu ca fiică iubitoare, ci ca infirmieră de meserie. Urmează refugiul impus de nou instauratul regim prosovietic, şi deci anti-german, ceea ce o afectează fiind căsătorită cu Arhiducele Anton de Habsburg, considerat inamic. Odată cu abdicarea Regelui Mihai, urmează refugiul impus tuturor membrilor Casei Regale, mai apoi, neacordarea azilului în Elveţia, Argentina, deloc prietenoasă sub Peron şi în final Statele Unite ale Americii, care o primesc. Iar la 52 de ani, autorefugiul său la mânăstire, pe calea deschisă ei de Domnul, cum singură mărturiseşte: ,,Aceasta este unica şi singura cale deschisă pentru mine…răspunsul la orice fel de îndoiala stă în chiar cuvintele Domnului Nostru Isus Christos:,,Ce-i aceasta pentru tine? Urmează-mă!” Aşa voi face! Aşa să mă ajute Dumnezeu! Facă-se voia Ta!”
 
Dar tot acest parcurs a fost unul exemplar, a fost traiectoria unei luptătoarea, Principesa Ileana s-a luptat pentru alţii, a fost în slujba poporului ei, în slujba celor in nevoie… A realizat spitale, cantine, scoli de infirmiere, tot felul de modalităţi de a strânge fonduri pentru răniţi, orfani, bolnavi, săraci, cei mai putin norocoşi decat ea, care era fiica unui Rege important, Ferdinand Integratorul şi a unei Regine de excepţie, Regina Maria a României.  
 
Viaţa Principesei Ileana, devenită Maica Alexandra, o impune ca model demn de urmat şi o legitimează în faţa posterităţii. 
 
 Joi 21 decembrie, ora 19, Muzeul Naţional al Literaturii Române
Strada Nicolae Creţulescu nr. 8
Intrarea liberă