Trecutul, prezentul și viitorul cinematografiei românești la OWR 14

Anul acesta, a 14-a ediție a festivalului One World Romania va acorda o atenție deosebită atât filmelor românești contemporane, cât și unor titluri de arhivă care au fost foarte rar sau chiar niciodată valorizate, contextualizate și prezentate publicului actual la o calitate adecvată.

Ca extensie a activității demarate în domeniul recuperării patrimoniului național cinematografic de Sahia Vintage și de Cineclubul OWR, proiecte ale asociației One World Romania, vor fi proiectate în cadrul festivalului filme documentare românești din perioada interbelică și din cea comunistă, cu scopul de a contribui la o mai bună și sistematică cunoaștere a direcției nonficționale a istoriei filmului românesc.  Vor fi reluate, pentru prima oară la cinema, filmele din primele patru ediții ale Cineclubului, dedicate lui Paul Călinescu, Jean Mihail și contribuțiilor ca scenariști ale Ninei Cassian, ale lui Radu Cosașu și ale lui Geo Bogza, la care se adaugă și o retrospectivă, desfășurată pe parcursul întregii luni la Cinemateca Eforie, a filmelor de ficțiune ale celui dintâi, printre care se numără: „Răsună Valea”, „Pe răspunderea mea”, „Desfășurarea”, „Porto Franco” și „Titanic Vals”.

În conformitate cu tema centrală a ediției, și anume experiența feminină și luptele feministe, vor fi celebrate și două regizoare importante ale genului nonficțional, Ada Pistiner și Florica Holban. Două programe de filme documentare le vor prezenta opera vastă realizată, preț de mai multe decenii, în acest domeniu. Majoritatea filmelor celor două vor fi disponibile doar cu această ocazie, a proiecției unice din cadrul festivalului, în proiecții rare din 35 mm.

La capitolul filme românești contemporane, OWR14 prezintă cea mai recentă realizare a lui Radu Jude, premiată cu Ursul de Aur la Berlin, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, și, în premieră mondială, debutul Ralucăi Durbacă - „Certitudinea probabilităților”, care analizează modul în care anul 1968 s-a reflectat în producția audiovizuală a vremii. Sunt singurele filme proiectate de două ori în cadrul festivalului, iar cel din urmă  va fi disponibil și online, în perioada 21-27 iunie. Iar pe 20 iunie, de la ora 19.00, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, vom reflecta alături de Alexandra Diaconu, Katia Pascariu, Lucia Chicoș, Mihaela Michailov și Raluca Durbacă asupra practicilor menite să îmbunătățească echilibrul de gen și reprezentarea femeilor în industria cinematografică și în teatrul românesc.

Trecând acum la chestiunea viitorului cinematografiei românești, pe 19 iunie, de la ora 14.00, tot la UNATC, vom marca încheierea atelierului „Fă un film cu un refugiat”. Scopul proiectului, desfășurat în colaborare cu UNHCR,  Agenția ONU pentru Refugiați și PERIPHERIE - centre de création cinématographique, a fost de a oferi mentorat artistic și sprijin în producție studenților de film de la UNATC pentru dezvoltarea de filme creative cu refugiați. Accentul s-a pus pe aducerea studenților mai aproape de comunitatea refugiaților din România și pe încurajarea acestora să lucreze împreună la crearea unor filme despre călătoria și, în cele din urmă, despre dificultățile și bucuriile refugiaților în a lua viața de la capăt într-o țară nouă.

Evenimentul va consta în proiectarea câtorva filme ale studenților (sau fragmente din ele), în compania lui Nisreen Rubaian (Reprezentanța UNHCR în România), Zoran Stevanovic (UNHCR Central Europe), Gabriela Leu (UNHCR România), Doru Nițescu (UNATC), Andrei Rus (OWR), Laura Orlescu (OWR), a tutorilor Vanina Vignal, Adina Pintilie și Ivana Mladenović, și a tuturor studenților implicați în proiect. Cu această ocazie, ei vor împărtăși și vor reflecta asupra acestei experiențe creative.

n 2021, One World România revine cu peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj din întreaga lume, majoritatea în premieră națională. Festivalul se va desfășura fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie. Tema principală din acest an surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din întreaga lume, din diverse culturi, straturi sociale și epoci diferite.

Biletele pentru cea de-a 14-a ediție One World România sunt disponibile pe Eventbook.

Biletele și programul OWR#14

Cea de-a 14-a ediție One World România va începe la București vineri, 11 iunie, cu proiecția simultană a două dintre cele mai așteptate titluri ale ediției din acest an: de la ora 19:00, la Cinema Elvire Popesco va rula cel mai recent film al cineastei Ulrike Ottinger - „Paris Calligrammes” - căreia OWR îi dedică în acest an o retrospectivă - iar de la ora 20:00, la Cinema Muzeul Țăranului Român va rula „Petit Samedi”, documentarul cineastei belgiene Paloma Sermon-Daï.  

Biletele pentru deschiderea One World România 2021, precum și pentru celelalte filme din programul acestui an s-au pus în vânzare astăzi, pe Eventbook. Numărul lor este limitat, iar proiecțiile vor avea loc respectând toate normele și măsurile în vigoare.

Programul One World România este disponibil aici.

În cel mai recent film al său, „Paris Calligrammes” Ulrike Ottinger rememorează anii de tinerețe petrecuți în Parisul anilor ’60, înaintea revenirii în Germania și începerii unei cariere cinematografice. Cineasta își propune să reviziteze spațiile definitorii pentru formarea sa culturală, adesea dispărute între timp, să recupereze figuri legendare pentru lumea artistică a vremii, multe dintre ele căzute în uitare, și să recompună un anumit spirit al epocii și, mai ales, al cercurilor de prieteni și al locurilor importante pentru boema din care făcea parte.

Un portret frontal al adicției de heroină, „Petit Samedi” prezintă relația complexă dintre Samedi, un bărbat ducând o viață liniștită undeva într-un sat din Belgia, departe de tentațiile tinereții, și mama lui, o femeie care, în încercarea de a-l ajuta să se vindece trebuie să se confrunte nu doar cu demonii interiori ai fiului, ci și cu propriile ei emoții de culpabilitate. În legătura foarte strânsă dintre cei doi, compusă din momente de ușurătate a ființei, dar și din confruntări tensionate - e greu să nu regăsești aproape toate relațiile mamă-fiu din lumea asta, indiferent de natura problemelor nespuse care planează între ei.
În 2021, One World România revine cu peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj din întreaga lume, majoritatea în premieră națională. Festivalul se va desfășura fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie. Tema principală din acest an surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din întreaga lume, din diverse culturi, straturi sociale și epoci diferite.

Biletele pentru cea de-a 14-a ediție One World România sunt disponibile pe Eventbook.

Extraordinarele aventuri ale lui Delphine în țara feminismului

În pregătirea celei de 14-a ediții a festivalului, One World Romania, împreună cu Institutul Francez și cu Institutul Goethe din București, vă invită în lunile mai și iunie la o incursiune alături de marea actriță Delphine Seyrig în cinematograful feminin al anilor  ’70 și ’80, urmând ca în timpul festivalului, între 11 și 20 iunie, să aducă un omagiu activității sale de cineastă dedicată cauzei feministe, într-o perioadă în care mișcarea avea nevoie de personalități celebre în prim-plan.

Delphine Seyrig a fost una dintre cele mai spectaculoase actrițe ale celei de-a doua jumătăți de secol, multe dintre filmele în care a jucat numărându-se azi printre cele mai remarcabile ale perioadei. Ca o bună parte din marii interpreți ai cinemaului de autor al anilor ‘60 - ‘80, ea a format colaborări solide cu cineaști majori, cărora a ajuns să le definească opera în ochii publicului. Dar pe lângă aparițiile ei în filme realizate de Alain Resnais, Luis Bunuel sau Francois Truffaut, aceasta a căutat constant să lucreze cu cineaste cărora le împărtășea viziunea asupra experienței feminine.

Trei astfel de relații creative i-au definit cariera: cea cu Chantal Akerman, pentru care a jucat în trei filme, incluzându-l pe cel mai faimos al întregii sale cariere, „Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles” (1975); cea cu Marguerite Duras, de-a lungul a patru filme, printre care se numără și „India Song” (1974), capodopera realizatoarei, și în sfârșit aceea cu Ulrike Ottinger, căreia îi dedicăm o retrospectivă amplă în cadrul actualei ediții a festivalului.

Cele două au colaborat de patru ori, inclusiv la realizarea ultimului proiect al lui Seyrig, care va face parte din tributul pe care i-l aducem actriței în colaborare cu Institutul Francez și cu Institutul Goethe din București. Acest film surprinzător, intitulat „Ioana d’Arc a Mongoliei” (1989), îmbină ficțiunea cu ritualurile comunitare și modurile de viață mongole nomade, pe care Ottinger le explorase deja cu documentarul-gigant, lung de mai bine de opt ore, „Taiga: O Călătorie În Nordul Mongoliei”. Al doilea film din selecție va fi deja menționatul „India Song” (1974), un experiment care îmbină o narațiune minimală, cea a unei recepții la reședința ambasadorului Franței în Calcutta care devine scena unor pasiuni ce se țes în jurul figurii soției amfitrionului, cu o componentă audio-vizuală brută și senzuală.

„Golden Eighties” (1984, regia Chantal Akerman) este un musical dulce-amărui care comentează incompatibilitatea dintre capitalism și romantism, oscilând între strălucirea lui Demy și melancolia specifică cineastei belgiene. În sfârșit, al patrulea film al tributului, „Delphine și Carole, insoumuses” (2019, regia Callisto McNulty) este un documentar recent despre relația personală și profesională dintre Delphine Seyrig și Carole Roussopoulos, membre fondatoare, alături de Ioana Wieder, ale colectivului „Les Insoumuses” care, în a doua jumătate a anilor ’70 a realizat o serie de filme manifest, marcate de o energie ludică și de o tendință de a trata cu ironie probleme majore ale societății franceze.

Program warm-up Delphine Seyrig la Cinema Elvire Popesco:
Golden Eighties - luni, 24 mai. Bilete aici.
Delphine și Carole, insoumuses - luni, 31 mai
India Song - luni, 7 iunie
Ioana d’Arc a Mongoliei - luni, 28 iunie

Filmul lui Callisto McNulty este de asemenea o introducere bună în activitatea de cineastă angajată în lupta pentru drepturile femeilor a lui Delphine Seyrig. Această latură fiind mai puțin cunoscută marelui public, ediția din acest an a festivalului One World România își va propune s-o evidențieze prin intermediul a trei filme care explorează subiecte precum sexismul, misoginismul și abuzurile la care sunt supuse actrițele din întreaga lume: „Maso și Miso se dau în bărci” (1975), „Manifestul SCUM” (1976) și „Fii frumoasă și taci!” (1981). La urmă, vom proiecta cel mai recent film al lui Babette Mangolte, directoare de imagine legendară și artistă feministă, „Calamity Jane & Delphine Seyrig, o poveste” (2020), care reconstituie traseul pregătirilor lui Delphine Seyrig pentru un film biografic despre Calamity Jane, pe care nu a mai apucat să îl termine.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie.

Abonamentele pentru perioada 11-20 iunie, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

Feminismul exploziv al Věrei Chytilova, încălzirea pentru OWR#14

Věra Chytilova este un nume esențial în istoria pe care o trasează cinematografia la feminin. Anarhică, liberă, experimentală, angajată - toate aceste caracteristici se potrivesc deopotrivă secțiunii principale a festivalului One World Romania #14, dedicată identităților feminine multiple și luptelor feministe de-a lungul timpului, și filmografiei cineastei cehe. În perioada mai-iunie, 3 filme ale Věrei Chytilova vor fi proiectate în cadrul programului „Fiction Tuesdays Meets OWR”, marțea, la Cinema Muzeul Țăranului din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, urmând ca în timpul festivalului să prezentăm două scurtmetraje foarte puțin cunoscute ale realizatoarei.

Scopul major al carierei Věrei Chytilova a fost de a scoate figurile feminine din carcanul reprezentărilor masculine, de multe ori simpliste ori chiar abuzive. Chytilova a fost prima femeie admisă la prestigioasa școală de film de la Praga, FAMU, loc unde și-a început primele experimente formale care, îmbinate cu tematici incisive și provocatoare, au evidențiat-o în peisajul cinematografic al Cehoslovaciei comuniste. „Tavanul” (1962), scurtmetrajul ei de absolvire, prezintă într-un stil documentarist povestea unei tinere fotomodel pe care bărbații - și nu doar ei - ar dori-o redusă la statutul de păpușă frumoasă, dar lipsită de opinii și de emoții personale. Filmul este o pregătire - tematică și stilistică - pentru „Un sac de purici" (1962), titlul care completează programul ce îi va fi dedicat în cadrul festivalului. În stilul cinéma vérité la modă în acel moment, acesta descrie viața de zi cu zi a unui internat de tinere muncitoare textiliste. Asistăm cu surprindere la rebeliunile lor constante față de numeroasele sarcini trasate de Partidul Comunist tinerilor cehoslovaci și la dezinvoltura autoironică cu care se raportează la propria lor feminitate, mai degrabă instinctiv, decât în virtutea unor idei de emancipare.

Sunt atât de atașante protagonistele Věrei Chytilová în lipsa lor de prejudecăți și în dorința de a-și etala personalitatea distinctă încât, până spre final, aproape că uităm că trăiesc într-o societate care le-ar vrea nivelate pentru un bine colectiv generic. Cele două tinere din „Margarete” (1966) au gingășia arhetipurilor feminine clasice, dar de fapt debordează de ironie și de dorința de a dinamita ordinea dominantă. Soția neglijată și gimnasta la final de carieră din „Ceva diferit” (1963) insuflă și ele energie și autenticitate unor personaje care, în alte filme, nu ar fi fost nimic mai mult decât niște roluri secundare stereotipice. Iar „Poveste prefabricată” (1979) este un atac la adresa unui alt mit colectiv, de data aceasta precis localizat în spațiu și în timp: mitul paradisului muncitoresc pe care statele socialiste se lăudau că îl construiesc.

Cele trei lungmetraje vor fi proiectate în cadrul programului „Fiction Tuesdays Meets OWR”, marțea, la Cinema Muzeul Țăranului din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român.

Program:

Marți 25 mai 
Margarete (Sedmikrásky)
Cehoslovacia 1966 

Marți 1 iunie 
Ceva diferit (O necem jiném)
Cehoslovacia 1963

Marți 8 iunie
Poveste prefabricată (Panelstory aneb Jak se rodí sídlist)
Cehoslovacia 1980

Marți 15 iunie 
Tavanul (Strop)
&
Un sac de purici (Pytel blech)
Cehoslovacia 1962
* toate filmele vor fi subtitrate în limba română

Biletele pentru prima proiecție vor fi puse în vânzare începând de marți 18 mai.

Organizatorii Focusului Věra Chytilova: Centrul Ceh București și Asociația One World Romania

Parteneri: Budweiser Budvar, Muzeul Național al Țăranului Român, Cinema Muzeul Țăranului.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie. 

Abonamentele pentru perioada 11-20 iunie, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale. 

OWR#14 se amână pentru perioada 11-27 iunie

Cea de-a 14-a ediție a festivalului One World România, programată inițial pentru perioada 21-30 mai, se amână pentru luna iunie. Astfel, festivalul va avea loc fizic, la București, între și 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Român, Cinemateca Eforie, Institutul Cultural Maghiar din București, UNATC și J'ai Bistrot. Festivalul va avea parte și de o componentă online, disponibilă în toată țara, între 21 și 27 iunie 2021.

„Pentru că ne dorim să oferim spectatorilor One World România o experiență cât mai sigură și mai plăcută în cadrul festivalului, am hotărât să amânăm organizarea acestuia pentru perioada 11-27 iunie. Pe data de 1 iunie vor intra în vigoare noile măsuri pentru asigurarea desfășurării activităților în condiții de siguranță sanitară propuse de Ministerul Culturii, și, sperăm cu toții, rata de incidență va urma trendul de scădere de acum. Asfel, ne vom putea vedea în siguranță la OWR14” au declarat organizatorii.

Peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj din întreaga lume, majoritatea în premieră națională, vor surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din diverse culturi, straturi sociale și epoci diferite. Ediția a 14-a a festivalului One World România va celebra, va prezenta și va chestiona parcursul luptelor pentru echitate socială ale femeilor din întreaga lume, principalele probleme cu care acestea încă se confruntă și motivele care nu au permis încă obținerea unei echități sociale.

Retrospectivă Ulrike Ottinger

În fiecare an, One World România aduce în atenția cinefililor figuri legendare de cineaști a căror viziune lărgește ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin „film documentar”. În acest demers se înscrie retrospectiva de anul acesta, centrată pe opera polimorfă și foarte puțin cunoscută a lui Ulrike Ottinger, care va prezenta opt dintre filmele cineastei germane realizate între anii 1970 și 2010, dar și ultima ei producție, autobiograficul „Paris Calligrammes” (2020). 

„Când tancurile plâng în locul nostru” - justiție, democrație și demnitate umană 

One World România va prezenta și anul acesta o secțiune despre variile încălcări ale justiției, ale democrației și ale demnității umane care au loc peste tot în lume și despre persoanele sau grupurile care încearcă restabilirea acestora. Sub titlul „Când tancurile plâng în locul nostru”, secțiunea va cuprinde 8 lungmetraje care ne vor duce din Rusia în Statele Unite, trecând prin Palestina ori Argentina, și ne vor trece prin diverse perioade istorice și regimuri politice.  

Competiția

Competiția va cuprinde cele mai incitante 9 filme din selecția de anul acesta, și va fi arbitrată de două jurii: unul format din profesioniști din industria internațională de film și unul din liceeni din întreaga țară. 

Femei în pragul egalității de gen, focusul ediției cu numărul 14

Toate luptele ideologice majore ale secolului al XX-lea au implicat dezvoltări la nivelul mediilor de comunicare în masă, iar mișcarea feministă nu a fost o excepție. Reprezentantele ei au înțeles că industriile culturale nu aveau de gând să le susțină revendicările, așa că au experimentat cu limbajul audiovizual în căutarea formelor cele mai potrivite pentru a-și comunica experiența și pentru a-și promova ideile. Filmele din selecția principală nu sunt doar conștiente, convingătoare sau militante, ci sunt și remarcabile propuneri de cinema. 

Focusuri Delphine Seyrig și Centrul Simone de Beauvoir

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig. Delphine Seyrig a fost una dintre cele mai fascinante actrițe ale perioadei anilor ’60-’80, printre cele mai fertile epoci din istoria cinematografului. Alături de Roussopoulos și Wieder au fondat, în 1982, Centrul Simone de Beauvoir, care păstrează o amplă arhivă de înregistrări audio-vizuale realizate de femei și având în prim-plan probleme importante pentru luptele feministe ale ultimelor patru decenii. 

Abonamentele pentru perioada 11-20 iunie, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook (https://eventbook.ro/festival/one-world-romania) în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

Focusuri Delphine Seyrig și Centrul Simone de Beauvoir la OWR 2021

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig.

Delphine Seyrig a fost una dintre cele mai fascinante actrițe ale perioadei anilor ’60-’80, printre cele mai fertile epoci din istoria cinematografului. Protagonistele interpretate de ea fac de acum parte din Panteonul feminist: roluri precum cele din „Anul trecut la Marienbad”, în regia lui Alain Resnais, „Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles”, de Chantal Akerman, „India Song”, capodopera realizatoarei Marguerite Duras, sau „Farmecul discret al burgheziei” al lui Luis Buñuel. Lista de parteneriate cinematografice ale lui Seyrig e impresionantă, dar o vom mai menționa aici doar pe aceea de lungă durată cu Ulrike Ottinger.

Ultimul film pe care l-a realizat cu cineasta germană, intitulat „Ioana d’Arc a Mongoliei” (1989) face parte dintr-un succint tribut pe care i-l aducem actriței în lunile mai-iunie, în colaborare cu Institutul Francez și cu Institutul Goethe din București, pentru a completa focusul pe care i-l dedicăm în cadrul festivalului. Celelalte trei filme proiectate sunt deja menționatul „India Song”, „Golden Eighties” (1984, regia Chantal Akerman) și „Delphine și Carole, insoumuses” (2019, regia Callisto McNulty), un documentar recent despre relația personală și profesională dintre Delphine Seyrig și Carole Roussopoulos. Filmele vor fi proiectate în afara festivalului, la Cinema Elvire Popesco.

Alături de Ioana Wieder, artistă de origine română, acestea au inițiat o grupare artistică și activistă intitulată „Les Insoumuses” care, în a doua jumătate a anilor ’70 a realizat o serie de filme manifest, marcate de o energie ludică și de o tendință de a trata cu ironie probleme majore ale societății franceze, precum sexismul și misoginismul. „Maso și Miso se dau în bărci” (1975) și „Manifestul SCUM” (1976), realizate de grupare, vor face parte din selecția dedicată lui Seyrig în cadrul festivalului, intitulată Extraordinarele aventuri ale lui Delphine în țara feminismului. Cel de-al treilea documentar al focusului, „Fii frumoasă și taci!” (1981) este și singurul regizat integral de aceasta, pe tema abuzurilor care marchează carierele actrițelor din întreaga lume.

De asemenea, Seyrig, Roussopoulos și Wieder au fondat, în 1982, Centrul Simone de Beauvoir, care păstrează o amplă arhivă de înregistrări audio-vizuale realizate de femei și având în prim-plan probleme importante pentru luptele feministe ale ultimelor patru decenii. În cadrul OWR #14 organizăm, de asemenea, o retrospectivă a Centrului sub titlul Femeie nu te naști, ci devii,  și suntem onorați să o avem în Juriu pe actuala delegată generală a acestuia, Nicole Fernandez-Ferrez.

Centrul Simone de Beauvoir a fost dedicat inițial recensământului activității de creație feminine și punerii sale la dispoziția unui public cât mai variat. Festivalul va prezenta filme realizate în principal de Carole Roussopoulos, pionieră în folosirea tehnicii video, care surprind dezbaterile arzătoare din perioada post-68 cu privire la drepturile  femeilor: contracepția, avortul, prostituția și violențele sexuale (în „Nu te fute!” (1971), „Violul: Anne, Corinne, Annie, Brigitte, Josyane, Monique și celelalte...” (1978), „Prostituatele din Lyon vorbesc” (1975)) - dezbateri încă în desfășurare astăzi, aproape 50 de ani mai târziu.

Ulterior, centrul și-a lărgit câmpul de activitate, adăugând o dimensiune de educație cinematografică și de luptă împotriva tuturor stereotipurilor legate de gen și de orientare sexuală în mediul audiovizual, cu un accent pus pe revendicările comunității LGBT. Acestea sunt în centrul celorlalte două filme din program: „FHAR (Frontul Homosexual Pentru Acțiune Revoluționară)” (1971) și „The Female Closet” (1998).

Tot la capitolul retrospective, în perioada mai-iunie îi dedicăm o serie de proiecții inconfundabilei cineaste cehe Vera Chytilova, și ea o reprezentantă a unui feminism energic, spectaculos și fără concesii. În colaborare cu Centrul Ceh din București, vom prezenta în afara festivalului trei filme marcante din opera ei: „Margarete” (1966), „Ceva diferit” (1963) și „Poveste prefabricată” (1979). Alte două filme realizate de ea în 1961 și 1968 vor rula în cadrul secțiunii principale a festivalului, Femei în pragul egalității de gen.

„Un sac de purici” este unul dintre primele scurtmetraje ale Věrei Chytilová și se joacă dezinvolt cu convențiile narative, descriind în stilul cinéma vérité la modă în acel moment, viața de zi cu zi a unui internat de tinere muncitoare textiliste din Cehoslovacia comunistă de la începutul anilor ’60. „Tavanul" e filmul de absolvire al acesteia și prezintă, într-un stil documentarist similar, povestea unei tinere fotomodel pe care bărbații ar dori-o redusă la statutul de păpușă frumoasă, dar lipsită de opinii și de emoții personale.

Fimele vor fi proiectate în cadrul programului „Fiction Tuesday Meets OWR”, marțea, la Muzeul Țăranului Român.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între și 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.

Abonamentele pentru perioada 21-30 mai, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

OWR 2021: Femei în pragul egalității de gen, focusul ediției cu numărul 14

În fiecare an, festivalul One World Romania își orientează selecția pornind de la o temă amplă legată de drepturile omului, pe care o conjugă la diferite moduri și timpuri, prin intermediul unor voci cinematografice distincte. Ediția de anul acesta a festivalului, care se va desfășura fizic la București între 21 și 30 mai, și online între 31 mai și 6 iunie, va aborda condiția feminină și obstacolele care stau încă în calea deplinei sale recunoașteri.

Toate luptele ideologice majore ale secolului al XX-lea au implicat dezvoltări la nivelul mediilor de comunicare în masă, iar mișcarea feministă nu a fost o excepție. Reprezentantele ei au înțeles că industriile culturale nu aveau de gând să le susțină revendicările, așa că au experimentat cu limbajul audiovizual în căutarea formelor cele mai potrivite pentru a-și comunica experiența și pentru a-și promova ideile.

Prin urmare, filmele din selecția principală, intitulată Femei în pragul egalității de gen, nu sunt doar conștiente, convingătoare sau militante, ci sunt și remarcabile propuneri de cinema. Patru filme din selecție vor participa și la competiția OWR#14, care cuprinde printre cele mai incitante formal documentare realizate în ultimul an în lume: „Caperucita Roja” (r: Tatiana Mazú Gonzále, Argentina), „Vision Nocturna” (r: Carolina Moscoso, Chile), „A Metamorfoses Dos Pássaros" (r: Catarina Vasconcelos, Portugalia) și „My Mexican Bretzel” (r: Nuria Giménez, Spania, 2020).

Protagonistele filmelor sunt fiecare angajate într-un proces de emancipare, care capătă nuanțe și presupune obstacole diferite în funcție de lumea în care ele evoluează. În „Petit Samedi” (r: Paloma Sermon-Daï, Belgia), observăm dinamica unuia dintre cele mai complexe și misterioase tipuri de cupluri posibile: tandemul mamă-fiu, cel din urmă fiind dependent de heroină. Tot o relație filială se află în centrul documentarului Irynei Tsilyk, „The Earth is Blue as an Orange”; care urmărește un eveniment aparent ordinar - tentativa unei tinere, susținută de mama ei, de a intra la facultatea de film - care capătă o miză deosebită prin faptul că se desfășoară în Donbassul sfâșiat de război.

Alima, protagonista filmului „They Call Me Babu” (r: Sandra Beerends, Olanda) e dădaca unei familii de colonialiști olandezi pe teritoriul Indoneziei din anii 1940. Ostracizată pentru vina de a nu se fi născut băiat, fata se salvează prin fugă, în familia care o angajează și în tandrețea trezită de mezinul dat în grijă. Atât „Women of the Sun: A Chronology of Seeing” (r: Hamed Zolfaghari , Iran, Franța) cât și „Chroniques de la terre volée” (r: Marie Drault, Franța) zugrăvesc lupte ale femeilor împotriva subestimării și lipsei echității de gen, duse în locuri care se numără printre cele mai ostile unor astfel de revendicări: Iranul tradițional, respectiv cartierele mărginașe ale Caracasului. În sfârșit, Eva din „The First Woman” (r: Miguel Eek, Spania) îndrăznește să-și asume feminitatea într-un spațiu de cele mai multe ori dezumanizant: azilul psihiatric unde și-a petrecut ultimii șase ani din viață, și pe care se pregătește să-l lase în urmă.

Secțiunea va conține de asemenea patru scurtmetraje ale lui Valie Export, una dintre personalitățile legendare ale artelor contemporane europene. Preocupată în anii ’60 și ’70 să examineze modurile în care cultura patriarhală a epocii obișnuia să se raporteze la corpul feminin, artista își propunea să atragă atenția cu orice preț asupra abuzurilor de reprezentare, de multe ori mergând - sub influența mișcării activiste vieneze - până la acte în care se supunea pe ea însăși unor suferințe fizice menite să simbolizeze ruperea de trecut și revalorizarea propriului corp după noi principii. Filmele ei („Menschenfrauen”, „Man und frau und animal”, „Remote... Remote…”, „Syntagma”) sunt cu siguranță cele mai radicale din punct de vedere formal ale întregii selecții. 

În paralel cu secțiunea principală, vor fi organizate și două focusuri ce prezintă un istoric al luptelor feministe, începând cu anii 1960, prin prisma producțiilor militante ale lui Delphine Seyrig și activității Centrului Simone de Beauvoir.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între și 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.

Abonamentele pentru perioada 21-30 mai, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

Competiția One World Romania 14

Competiția ediției de anul acesta a festivalului One World România, care se va desfășura fizic la București între 21 și 30 mai, și online între 31 mai și 6 iunie, cuprinde cele mai incitante 9 filme din selecția de anul acesta, ce vor fi evaluate de două jurii: unul format din profesioniști din industria internațională de film, și celălalt din liceeni din toată țara. Premiul Juriului Internațional este în valoare de 1000 euro și va fi oferit regizorului câștigător cu sprijinul Institutului Cultural Român.

„Filmele din competiția #OWR14 funcționează ca o oglindă a societăților despre care vorbesc, fără să se ferească de complexitatea problemelor actuale. Cineaști din toate colțurile lumii testează limitele mediului cinematografic, mediu pe care l-au ales conștient, pentru capacitatea lui expresivă ce depășește cu mult simpla transmitere de informații factuale”, spun Vanina Vignal și Andrei Rus, directori artistici One World România.

Patru dintre cele nouă documentare din competiția de anul acesta abordează direct tema centrală a ediției, vorbind despre experiențele feminine și luptele pentru recunoașterea meritată. În „Caperucita Roja”, regizoarea argentiniană Tatiana Mazú González confruntă delicat două perioade istorice și două tipuri de mentalități, folosind ca pretext dorința de a învăța să coasă pentru a vorbi îndelung cu bunica ei despre evoluțiile și contradicțiile statutului lor de femei.  

Cineasta portugheză Catarina Vasconcelos evocă în „A Metamorfoses Dos Pássaros" un trecut în care a te naște femeie însemna a fi predestinată unei existențe tradiționale și patriarhale. „My Mexican Bretzel” (r: Nuria Giménez, Spania, 2020) este un portret - veridic și amăgitor totodată - al unei femei din înalta societate a anilor postbelici, care oscilează între conformism și emancipare și, în sfârșit, Carolina Moscoso ne oferă cu debutul ei „Vision Nocturna” o relatare dureroasă a abuzului sexual căruia i-a fost victimă și a urmărilor sale. 

Despre marginalizare, integrare și justiție vorbesc filme precum „Makongo”, un documentar despre pigmeii din Africa Centrală, victime ale logicii implacabile a pieței și a oprimării minorităților, „Responsabilidad Empresarial”, filmul cineastului Jonathan Perel, vorbește despre represiunea muncitorilor în timpul dictaturii militare din Argentina în perioada 1976-1983. În „Il n'y aura plus de nuit” ajungem, prin vocea cineastei franceze Eléonore Weber, deasupra unor regiuni din Orientul Mijlociu, observând lumea de sub noi în timp ce realizăm ironia de a vedea mult și a înțelege puțin.

În „Rara avis” plecăm într-o călătorie pe Oceanul Pacific, împreună cu cinci adolescenți cu probleme aflați într-un program de educare și reintegrare în societate, urmăriți cu afecțiune de cineasta elvețiană Mirjam Landolt. Deșertul din Altar, la granița dintre Mexic și Statele Unite, este personajul principal al filmului „La Sombra del Desierto” (Juan Manuel Sepúlveda, Mexic, 2020), personaj care asistă imperturbabil la fluxul continuu de imigranți și la eforturile de supraviețuire ale ultimilor locuitori indigeni ai regiunii.

Aceste filme remarcabile vor fi vizionate de două jurii. Primul va fi alcătuit din patru profesioniști din domeniul criticii, distribuției și curatoriatului: Mihaela Michailov, critic și dramaturg care activează cu precădere în domeniul teatrului de reflecție socială; Patrick Holzapfel, critic și contribuitor regulat la publicația platformei MUBI; Rene Wolf, directorul departamentului de achiziții și programator principal la EYE Filmmuseum din Amsterdam și Nicole Fernández Ferrer, coordonatoarea centrului Simone de Beauvoir din Paris, dedicat producției, distribuției, arhivării și analizei de filme feministe și LGBT.

Juriul liceenilor din acest an va fi alcătuit din liceene cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani: Sânziana Șendroiu, din Câmpulung, Raluca Cocor, din Iași; Miriam Gurguță, din Vaslui, Arina Litvinova, Maria Mitulescu și Iulia Precup, din București. Ele vor participa la a doua ediția a programului de educație cinematografică pentru liceeni „Zero la Purtare”, coordonat de Dragoș Apetri și Cristina Haneș. Acesta implică, pe lângă activitatea de la OWR, și a face parte din echipa de selecționeri a Festivalului Internațional de Filme și Artă făcută de Adolescenți „Super”.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între și 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.

 

Abonamentele pentru perioada 21-30 mai, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

Despre justiție, democrație și demnitate umană la One World Romania 14

Ediția a 14-a a festivalului One World Romania, care se va desfășura fizic la București între 21 și 30 mai, și online între 31 mai și 6 iunie, va include și anul acesta o secțiune despre variile încălcări ale justiției, ale democrației și ale demnității umane care au loc peste tot în lume și despre persoanele sau grupurile care încearcă restabilirea acestora. Sub titlul „Când tancurile plâng în locul nostru”, secțiunea va cuprinde 8 lungmetraje care ne vor duce din Rusia în Statele Unite, trecând prin Palestina ori Argentina, și ne vor trece prin diverse perioade istorice și regimuri politice.

Secțiunea este susținută de Fundația Konrad Adenauer prin Programul Statul de Drept Europa de Sud Est.

„Anul trecut a fost marcat de numeroase lupte pentru drepturile civile, de amplificarea revendicărilor cu privire la egalitatea de gen, de problematizarea legitimității folosirii puterii de către stat, fie și în situații de criză. Filmele alese vorbesc despre zone geografice sau categorii de populație care trec de obicei neobservate de radarul mass-media” spun Vanina Vignal și Andrei Rus, directorii artistici ai festivalului.

„Responsabilidad Empresarial”, filmul cineastului argentinian Jonathan Perel vorbește despre represiunea muncitorilor în timpul dictaturii militare din Argentina în perioada 1976-1983. În „Il n'aura plus de nuit” ajungem, prin vocea cineastei franceze Eléonore Weber, deasupra unor regiuni din Orientul Mijlociu, observând lumea de sub noi în timp ce realizăm ironia de a vedea mult și a înțelege puțin. În „Rara avis” plecăm într-o călătorie pe Oceanul Pacific, împreună cu cinci adolescenți cu probleme aflați într-un program de educare și reintegrare în societate, urmăriți cu afecțiune de cineasta elvețiană Mirjam Landolt.

„The Last Hilibily” (r: Diane Sara Bouzgarrou, Thomas Jenkoe) îi dă cuvântul lui Ritchie, un reprezentant al Americii rurale defavorizate care l-a condus pe Trump la președinția țării, în timp ce regizorii Vladimir și Pierre Léon merg până în Rusia pe urmele bunicilor despre care cred că ar fi putut fi spioni sovietici în „My Dear Spies”. Cu „Letter to a Friend”, Emily Jacir realizează simultan o scrisoare, un jurnal și un eseu video despre Bethleem, orașul unde a copilărit și care în prezent este amenințat de haos și ruină. Tot despre conflictul israelo-palestinian vorbește și filmul lui Ra'anan Alexandrowicz, „The Viewing Booth”, de data aceasta prin prisma reacțiilor spontane ale unei studente israeliene care vizionează imagini cu viața cotidiană în orașul Hebron, un epicentru al conflictului. Și, în fine, Insula Martinica se află în centrul filmului lui Florence Lazar, „Tu crois que la terre est chose morte”, care explorează daunele produse de colonialism și resursele pe care le găsesc unii locuitori pentru a rezista oportunismului și individualismului ambiant.

Tematicile din secțiunea „Când tancurile plâng în locul nostru” vor fi aprofundate în cadrul unor evenimente speciale, cu ocazia cărora publicul va putea discuta pe marginea temelor declanșate de filme alături de invitați și de experți din domenii relevante.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între și 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Român și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.

Abonamentele pentru perioada 21-30 mai, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

Cineclub OWR 1 și 2: Paul Călinescu

În acest an, Cineclubul One World Romania își propune să recupereze și să analizeze evoluția filmului documentar românesc din perioada interbelică și din cea comunistă, cinematografie ale cărei opere nonficționale se află într-un con de umbră de prea mult timp.

Primele două sesiuni ale Cineclubului vor fi dedicate filmografiei variate - atât estetic cât și ideologic - a cineastului Paul Călinescu. 12 dintre documentarele lui, realizate în perioada 1934-1948, vor fi disponibile gratuit între 29 martie și 25 aprilie, pe site-ul cineclub.sahiavintage.ro.

Proiectul își propune să funcționeze ca un episod-pilot al unui program ulterior mai amplu de cercetare, inclusiv academică, a filmului documentar din România – în colaborare cu Facultatea de Film din UNATC „I.L.Caragiale” din București.

Spre deosebire de alți pionieri ai cinematografiei, Paul Călinescu nu a fost un inventator subestimat ori un artist neînțeles, ci în primul rând un organizator al industriei de film din România, aflată la începuturi, la instituționalizarea căreia a contribuit în bună măsură. De asemenea, de numele său se leagă, în 1939, primul premiu important al cinematografiei românești la nivel internațional, pentru documentarul „Țara Moților”, la Festivalul de la Veneția, urmat de un al doilea premiu la același festival, în 1941, pentru documentarul său de montaj „România în lupta contra bolșevismului”. Filmele lui Paul Călinescu variază atât în termeni de tehnică și de amploare, de la primele filme de amator în 9.5mm, la primul film al cinematografiei de stat comuniste, „Răsună valea”, cât și la nivelul genurilor, de la filmul turistic la cel de propagandă, trecând prin filmul industrial și de reclamă.

Filmele lui Paul Călinescu surprind imagini cu regele Carol al II-lea și viitorul Mihai I („Generația de mâine” - 1936), cu bătăliile duse de armata română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Crimeea și în zona Sevastopolului („Pagini din războiul nostru sfânt” - 1943) sau cu primii lideri ai Partidului Comunist Român („România pe drumul democrației populare” - 1948), sau scene din viața locuitorilor „orașului contrastelor” („București, orașul contrastelor” - 1936).

Cele două programe despre Paul Călinescu, realizate de Ana Szel și de Andrei Rus, conțin mai multe filme digitalizate pentru prima oară pentru această ocazie, puțin disponibile publicului larg până acum.

Programul 1:

1. Țara Moților (1939) 
2. 10 mai 1939/ Țara în sărbătoare din Jurnal sonor nr.10/1939
3. Uzinele Malaxa/ România industrială Malaxa (1940) 
4. Colțuri din România (1936) 
5. Pagini din războiul nostru sfânt (1942) 
6. Atențiune, fragil! (1944) 

Programul 2:

1. Expoziția-târg a industriei românești (1934)
2. București, orașul contrastelor (1936)
3. Generația de mâine (1936)
4. Paradisul Cisnădioarei (1938)
5. Împrumutul de aur (1944)
6. România pe drumul democrației populare (1948)

Bonus: Strângeți bani albi pentru zile negre (regizor: Jean Georgescu, 1944)

Cineclubul One World Romania va cuprinde filme documentare românești de arhivă, grupate în 8 programe dedicate unor autori de cinema relevanți în evoluția genului. În selectarea cineaștilor s-a urmărit recuperarea unor figuri importante și prea puțin recunoscute la nivelul contribuției lor în dezvoltarea documentarului și a filmului românesc.

Printre autorii care se vor regăsi în program se numără Jean Mihail, Mircea Săucan, Mirel Ilieșiu, Slavomir Popovici, Savel Știopul, Ada Pistiner, Felicia Cernăianu sau scriitorii Nina Cassian, Geo Bogza și Radu Cosașu.

În afara programelor de filme și a biografiilor fiecăruia dintre cineaștii abordați, pe site-ul cineclub.sahiavintage.ro vor fi disponibile materiale din revistele vremii (interviuri, cronici ale filmelor, texte scrise de ei înșiși despre cinema etc.). Mai mult decât atât, în jurul fiecărui program vor fi organizate discuții la care vor participa atât critici de film, cât și istorici, în încercarea de a contextualiza filmele prezentate.

Cu sprijinul: Administrația Fondului Cultural Național
Partener: Universitatea Naţională de artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Retrospectivă Ulrike Ottinger la One World Romania 14

În fiecare an, One World România aduce în atenția cinefililor figuri legendare de cineaști a căror viziune lărgește ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin „film documentar”. În acest demers se înscrie retrospectiva de anul acesta, centrată pe opera polimorfă și foarte puțin cunoscută a lui Ulrike Ottinger, care va prezenta opt dintre filmele cineastei germane realizate între anii ‘70 și anii 2010, dar și ultima ei producție, autobiograficul „Paris Calligrammes” (2020).

Tema One World România de anul acesta surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din întreaga lume și, adeseori, în călătoriile sale, Ulrike Ottinger are tendința de a filma femei pe care le ascultă, le privește cu tandrețe și le urmărește în timpul activităților lor cotidiene. Din acest punct de vedere, filmografia ei funcționează și ca un album de figuri feminine extrem de complexe și de variate. Nu întâmplător seria de vizualuri OWR14 pornește de la imagini din filmele lui Ulrike Ottinger.

Retrospectiva Ulrike Ottinger va conține două filme timpurii de ficțiune, „Madame X” (1978) și „Jurnalul unei bețivance” (1979), cinci documentare de călătorie ori de observație socială („China: The Arts - The People” - 1986, „Countdown”- 1990, „Exile Shanghai” - 1997, „Southeast Passage” - 2002 și „Under Snow” - 2011), un scurtmetraj, „Superbia - The Pride” (1986), și cel mai recent film al cineastei, „Paris Calligramme” (2020), care revizitează perioada ei de început de carieră, petrecută între Paris și Berlin.

Născută în Germania, Ulrike Ottinger s-a mutat la vârsta de douăzeci de ani în Paris, unde s-a alăturat scenei artistice franceze a anilor ‘60. Întoarsă în 1969 în Germania de Vest, integrează mișcarea underground. Primele ei filme, realizate în strânsă colaborare cu actrița Timea Blumenschein, sunt punk, feministe, queer, cu tușe suprarealiste, obraznice. Pe măsură ce a înaintat în carieră, Ottinger a început să chestioneze programatic granițele dintre ficțiune și documentar, realizând un prim film de călătorie la mijlocul anilor 1980 („China, The Arts - The People”, 1986), iar ulterior revenind doar ocazional la filmul de ficțiune, cu actori și scenariu prestabilite.

Ottinger a realizat o serie de documentare de călătorie plasate în zone adeseori exotizate de cultura occidentală: Japonia, taigaua siberiană, Polul Nord, dar și Europa de Est după căderea cortinei de fier. În „Countdown”, observă societatea germană imediat după reunificare, în timp ce „Southeast Passage” este un periplu prin mai multe țări fost comuniste în care  surprinde și părți ale României cu puțină vreme înainte de intrarea în Uniunea Europeană. Indiferent dacă filmează culturi similare sau radical diferite de cea din care provine, Ottinger le privește cu un ochi proaspăt, folosind dispozitive formale precum încadrarea subiectului propriu-zis în coperți de basm pentru a transfigura realul.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între și 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Român și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.

Abonamentele pentru perioada 21-30 mai, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

Ne pregătim de One World România 14!

Feminitate și feminism, echitate și justiție socială în peisajul filmului documentar actual

One World România revine în 2021 cu peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj din întreaga lume, majoritatea în premieră națională. Festivalul va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Român și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.

Tema principală din acest an surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din întreaga lume, din diverse culturi, straturi sociale și epoci. Ediția a 14-a a festivalului One World România va celebra luptele femeilor din întreaga lume, va prezenta principalele probleme cu care acestea se confruntă și va chestiona motivele care nu au permis încă obținerea unei echități sociale.

„Majoritatea filmelor incluse în selecția din acest an au fost realizate de femei, ceea ce e doar parțial intenționat: există, de decenii bune, mult mai multe realizatoare de filme documentare decât de filme de ficțiune, ceea ce merită în sine analizat. De ce formatul de film documentar a fost unul în care femeile au putut să activeze mai bine? Care au fost și care sunt condițiile care le-au predispus să facă mai degrabă o carieră pe acest teren, iar nu pe cel al ficțiunii, în continuare dominat de bărbați?” se întreabă și ne întreabă directorii artistici ai festivalului, Vanina Vignal și Andrei Rus.

Seria de vizualuri din acest an, realizată de Maria Drăghici, pornește de la imagini din filmografia impresionantă a cineastei germane Ulrike Ottinger și ilustrează tocmai această diversitate de ipostaze ale feminității.

Pentru a confrunta aceste subiecte și multe altele legate de statul de drept și de justiție socială, de drepturile persoanelor LGBTQ+, ori de refugiați și imigranți, dar și pentru a face un tur de orizont al peisajului filmului documentar actual, One World România propune peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj, majoritatea în premieră în țara noastră, care asociază critica socială căutărilor la nivel formal și narativ.

Competiția va cuprinde cele mai incitante zece filme din selecția de anul acesta, și va fi arbitrată de două jurii: unul format din cinci profesioniști de talie internațională și unul din liceeni din întreaga țară, care vor participa de asemenea la un training intensiv coordonat de cineasta Cristina Haneș și la selecția Super, festivalul de filme făcute de adolescenți.

Ca în fiecare an, One World România va prezenta o retrospectivă a unei cineaste legendare și mai multe focusuri legate de tema principală a festivalului.

Abonamentele pentru perioada 21-30 mai, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

KineDok: Pe apă - proiecție online și discuție

Începem primăvara cu o proiecție eveniment ce aduce în prim-plan legătura strânsă dintre noi și orașele pe care le locuim. Pe 1 martie, la ora 20:00, KineDok transmite, pe pagina de Facebook KineDok, documentarul „Pe apă”, proiecție live, urmată de o dezbatere cu regizorul filmului, Goran Dević, despre portretul orașului natal și protagoniștii din comunitate implicați în film. 

Filmul „Pe apă” (Croația, Goran Dević, 2018) ilustrează portretul unui fost oraș industrial, prezentat din  perspectiva râului care traversează centrul orașului. În zilele noastre, râul este un spațiu de relaxare și distracție. O privire mai atentă asupra oamenilor care își petrec timpul pe malul râului scoate la iveală conflictele sociale ale unei țări în tranziție. Râul dezvăluie rămășițele unui trecut care plutește pe apă.

Discuția cu regizorul Goran Dević se va desfășura în limba engleză și va fi moderată de Samuel Achberger din Slovacia: alumni al cursului „Nature, Society and Environmental Governance” la Universitatea Oxford și, în prezent, membru în departamentul de urbanism din cadrul Institutului Metropolitan din Bratislava. Aria sa de specializare și interes vizează noile direcții în dezvoltarea urbană care reflectă provocările secolului XXI.

Goran Dević a studiat dreptul, arheologia și filmul la Academia de Arte Dramatice, Universitatea din Zagreb. Filmografia sa include documentare și scurtmetraje. Goran trăiește în Zagreb unde predă film documentar la Academia de Arte Dramatice.

Proiecția filmului va fi transmisă simultan în țările partenere programului KineDok ( Republica Cehă, Slovacia, Croația, Ungaria, Polonia, Bulgaria și România), iar subtitrarea filmului va fi în limba engleză.

KineDok este un program unic în Europa prin amploarea sa, desfășurându-se concomitent în 7 țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Polonia, Bulgaria şi România, unde este coordonat de către Asociația One World Romania, în strâns parteneriat cu festivalul de film. Fiecare dintre țările participante contribuie cu cele mai interesante documentare, care rulează apoi în sute de locații din toate cele 7 ţări, generând astfel o comunitate culturală impresionantă. Proiectul se face remarcat prin abordarea sa aparte, proiecțiile fiind sub formă de cineclub și desfășurându-se pe tot parcursul anului în spații cât mai accesibile. Publicul are șansa să vadă o selecție deosebită de filme și să pparticiplela discuții cu invitați care au legătură cu tema filmelor, încurajând astfel dialogul social și dezvoltarea unui public activ.

 

KineDok te scoate la cinema în 6 orașe din țară

În lunile februarie și martie, ne întoarcem cu entuziasm în sălile de cinematograf, unde ne întâlnim cu o selecție de filme documentare din cadrul celui de-al șaselea sezon al programului european KineDok. Patru documentare produse în România, Croația și Norvegia, călătoresc fericite la Happy Cinema-urile din: Alexandria, Bacău, Bistrița, Buzău, București și Focșani. Documentarele KineDok propuse, derulează povești complexe despre subiecte actuale sensibile și deschid discuții antrenante cu invitați locali despre: educație, stereotipuri etnice și experiența emigrării.

„Profu” (Alex Brendea, România, 2019) construiește un portret intim, autentic și plin de umor al unui profesor neconvențional și carismatic de matematică din Bistrița care își dă demisia din învățământ și deschide o școală de meditații în micul său apartament de bloc. De-a lungul unui an academic, îi urmărim efortul de a retrezi dragostea de învăţătură în elevi, schimbându-le astfel vieţile o dată pentru totdeauna.

„Sârboaica” (Nebojša Slijepčević, Croația, 2018).  Moartea violentă a unei tinere fete de etnie sârbă, în contextul conflictelor sârbo-croate de la începutul anilor ’90, devine subiectul unui spectacol de teatru. Regizorul Nebojša Slijepčević înregistrează procesul de punere în scenă despre cazul Alexandra Zec, o fată de 12 ani, care a fost ucisă în cadrul conflictelor interetnice din anii 90. Deși autorii crimei au fost dezvăluiți, ei nu au fost niciodată condamnați. Procesul de producție a spectacolului scoate la suprafață traume ascunse, transformând repetițiile în psihoterapie colectivă.

„Distanța dintre mine și mine” (Mona Nicoară, Dana Bunescu, România, 2019). Cu o reputație de femeie fatală, băutoare și fumătoare prodigioasă, poeta avangardistă, compozitoarea și graficiana Nina Cassian are și cu ce să se lupte: după ce în anii fascismului în România s-a refugiat în ilegalismul comunist, a devenit simultan complice și problematică pentru nou-instalatul regim stalinist, ca apoi să intre în conflict direct cu regimul Ceaușescu, sfârșind într-un exil nedorit la New York în 1985. Un film despre credințe, artă și putere, „Distanța dintre mine și mine” explorează fricțiunea dintre memoria personală și arhiva oficială, dintre realitatea actuală și narațiunile pe care le construim despre trecut.

O pogorâre în maelstrom (Jan Vardøen, Norvegia, 2019). Compoziția lui Philip Glass inspirată de nuvela ,,O pogorâre în Maelstrom” a lui Edgar Allan Poe devine ambianța sonoră a unei călătorii în peisajele deopotrivă lirice și aspre din Nordul Norvegiei.  În acest documentar suntem alături de orchestra filarmonică arctică pe vârful muntelui Ryten unde interpretează muzica compusă de Glass chiar deasupra Moskenesstraumen. Muzica impresionantă și peisajele magnifice fac din piesa "O pogorâre în Maelstrom" o odă dedicată frumuseții și vieții aspre din Nordul Norvegiei. Filmul a luat premiul pentru cel mai bun documentar norvegian.

Programul proiecțiilor KineDok România la Happy Cinema în lunile februarie – martie 2021

București
04.03.2021 - Distanța dintre mine și mine (r: Mona Nicoară, Dana Bunescu, 2019, 89’, România)
11.03.2021 - Sârboaica (r: Nebojša Slijepčević, 2018, 72’, Croația)
18.03.2021 - PROFU’ (r: Alex Brendea, 2019, 82’, România)

Buzău
20.02.2021 - Sârboaica (r: Nebojša Slijepčević, 2018, 72’, Croația)
27.02.2021 - Distanța dintre mine și mine (r: Mona Nicoară, Dana Bunescu, 2019, 89’, România)
06.03.2021 - PROFU’ (r: Alex Brendea, 2019, 82’, România)
11.03.2021 - O pogorâre în Maelstrom (r: Jan Vardøen, 2019, 75’, Norvegia)

Focșani
20.02.2021 - PROFU’ (r: Alex Brendea, 2019, 82’, România)
27.02.2021 - Sârboaica (r: Nebojša Slijepčević, 2018, 72’, Croația)
06.03.2021 - Distanța dintre mine și mine (r: Mona Nicoară, Dana Bunescu, 2019, 89’, România)
11.03.2021 - O pogorâre în Maelstrom (r: Jan Vardøen, 2019, 75’, Norvegia)

Bacău
20.02.2021 - Sârboaica (r: Nebojša Slijepčević, 2018, 72’, Croația)
28.02.2021 - PROFU’ (r: Alex Brendea, 2019, 82’, România)
07.03.2021 - Distanța dintre mine și mine (r: Mona Nicoară, Dana Bunescu, 2019, 89’, România)
11.03.2021 - O pogorâre în Maelstrom (r: Jan Vardøen, 2019, 75’, Norvegia)

Bistrița
26.02.2021 - PROFU’ (r: Alex Brendea, 2019, 82’, România)
06.03.2021 - Distanța dintre mine și mine (r: Mona Nicoară, Dana Bunescu, 2019, 89’, România)
11.03.2021 - Sârboaica (r: Nebojša Slijepčević, 2018, 72’, Croația)
18.03.2021 - O pogorâre în Maelstrom (r: Jan Vardøen, 2019, 75’, Norvegia)

Alexandria
03.03.2021 - PROFU’ (r: Alex Brendea, 2019, 82’, România)
07.03.2021 - Distanța dintre mine și mine (r: Mona Nicoară, Dana Bunescu, 2019, 89’, România)
11.03.2021 - Sârboaica (r: Nebojša Slijepčević, 2018, 72’, Croația)
18.03.2021 - O pogorâre în Maelstrom (r: Jan Vardøen, 2019, 75’, Norvegia)

KineDok este un program unic în Europa prin amploarea sa, desfășurându-se concomitent în 7 țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Polonia, Bulgaria şi România, unde este coordonat de către Asociația One World Romania, în strâns parteneriat cu festivalul de film. Fiecare dintre țările participante contribuie cu cele mai interesante documentare, care rulează apoi în sute de locații din toate cele 7 ţări, generând astfel o comunitate culturală impresionantă. Proiectul se face remarcat prin abordarea sa aparte, proiecțiile fiind sub formă de cineclub și desfășurându-se pe tot parcursul anului în spații cât mai accesibile. Publicul are șansa să vadă o selecție deosebită de filme și să pparticiplela discuții cu invitați care au legătură cu tema filmelor, încurajând astfel dialogul social și dezvoltarea unui public activ.

Organizator național: Asociația One World Romania

Online: oneworld.ro | kinedok.net 

Parteneri: Institute of Documentary Film (Rep. Cehă), Filmtopia (Slovacia), Anthropolis (Ungaria), ReStart (Croația), Activist 38 (Bulgaria), AdArte (Polonia)

Cu sprijinul: Creative Europe - MEDIA Programme of the European Union, Centrul Național al Cinematografiei,  UNHCR, Agenţia ONU pentru Refugiaţi