Competiția Națională BIEFF – o nouă platformă de expunere pentru creatorii de film și artă vizuală din România

Cel mai amplu eveniment autohton dedicat experimentului și inovației în domeniul cinematografiei și artei audiovizuale, Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) inaugurează o nouă secțiune competițională dedicată exclusiv producțiilor cinematografice românești sau realizate cu participare românească.În perioada 19 august -20 septembrie 2021, cineaștii și artiștii vizuali din România sunt invitați să-și înscrie cele mai recente proiecte în Competiția Națională BIEFF.

Sunt eligibile pentru înscriere toate proiectele de film și artă vizuală realizate în Romania (sau cu participare românească) în ultimii doi ani (după 1 septembrie 2019), cu o durată maximă de 40 de minute. Lucrările selectate vor fi prezentate pe marele ecran în cadrul celei de-a unsprezecea ediții a festivalului, în perioada 16-21 noiembrie 2021, la București.Pentru a aplica la prima ediție a Competiției Naționale BIEFF, autorii sunt invitați să completeze formularul online:https://forms.gle/F7495mPigt4b63sk8

Termenul limită pentru înscriere este 20 septembrie 2021, ora 23:59.Regulamentul complet este disponibil online: http://www.bieff.ro/ro/BIEFF2021-Regulament-inscriere-filme

Prin invitația adresată deopotrivă profesioniștilor din lumea filmului și artelor vizuale și studenților și artiștilor aflați la debut, BIEFF își reafirmă obiectivul de a susține și promova noile viziuni în cinemaul autohton, oferind o platformă de expunere creatorilor inovatori din România.

Filmele românești înscrise în cadrul prezentului apel la înscriere vor fi luate în considerare atât pentru Competiția Națională, cât și pentru Competiția Internațională, în funcție de decizia comitetului de selecție.

Filmele selectate în cele două secțiuni competiționale vor fi analizate de un Juriu, format dintr-un minim de 3 și un maxim de 5 profesioniști de cinema. Filmele vor concura pentru 5 premii: Marele Premiu BIEFF 2021, Premiul pentru cea mai bună regie, Premiul pentru cel mai bun concept vizual, Premiul pentru cel mai bun film românesc și Mențiunea specială a juriului.

Totodată, selecția în cadrul BIEFF oferă în mod particular posibilitatea ca filmul să fie vizionat de curatori și selecționeri asociați unora dintre cele mai prestigioase festivaluri și instituții din zona cinema-ului de avangardă internațional, pe care BIEFF este onorat să le aibă partenere, precum: Quinzaine des Réalisateurs – Cannes Film Festival, Berlinale Forum Expanded, Festivalul Internațional de Film Rotterdam, IDFA - Festivalul Internațional de Film Documentar Amsterdam, Festivalul Internaţional de Scurtmetraj Oberhausen, Le Fresnoy - Studio National des Arts Contemporains, EYE Film Institute Netherlands.

Despre BIEFF
Creat sub patronajul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” şi al Universităţii Naționale de Arte București, Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) este primul eveniment din Romania care promovează zona de graniță dintre cinema și artele vizuale, oferind expunere unor artişti vizuali inovatori, ale căror lucrări sunt îndeobşte prezentate în muzee şi galerii de artă şi doar rareori în săli de cinema.

Ajuns la cea de-a unsprezecea ediție, BIEFF are ca principal obiectiv promovarea creaţiilor inovatoare,conceptual, tematic și stilistic,și a unor artişti cu viziuni profund personale asupra realităţii contemporane, care, în acelaşi timp, explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic. Un cinema al libertăţii totale de creaţie, un cinema fără compromisuri.

***
Cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București este organizată de Asociația Culturală Manekino în parteneriat cu PRINTOR COM, co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național și sprijinită de Centrul Național al Cinematografiei. Proiect co-finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB în cadrul Programului București – Oraş deschis 2021. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro.

Limba spaniolă, prin intermediul atelierelor de arte vizuale și muzicale, la Institutul Cervantes din București

Două ateliere-surpriză, de educație vizuală și muzicală în limba spaniolă, îi așteaptă pe copiii și adolescenții care au urmat cursuri la Institutul Cervantes din București. Cele două ateliere, plănuite pentru 19, respectiv 26 iunie, reprezintă un cadou de sfârșit de curs academic dedicat tuturor celor care au continuat să studieze limba spaniolă la cunoscuta instituție din Bulevardul Regina Elisabeta.
 
„Unul dintre lucrurile pe care le așteptam cu toții cu nerăbdare, după această perioadă extrem de tensionată și solicitantă a pandemiei, a fost să ne bucurăm din nou de artă, de evenimente, de întâlniri. Prin cursurile și activitățile noastre online de până acum, ne-am dorit să păstrăm o legătură cât mai strânsă cu iubitorii de limbă și cultură spaniolă și suntem bucuroși că am putut astfel să comunicăm și să continuăm să împărtășim o pasiune comună. Acum, că a venit în sfârșit momentul relaxării unui număr mare de restricții, ce mod mai frumos de a celebra o bine meritată întoarcere la normalitate decât printr-o invitație de a cunoaște, într-un cadru inedit, o parte din pictura și muzica din spațiul hispanic? Dăruim aceste două ateliere ca o formă de celebrare a frumosului și a libertății”, a declarat Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.
 
ARTE VIZUALE: PICTORI SPANIOLI CU CLARA DURÁN
Aceste ateliere educative au scopul de a prezenta artiștii emblematici spanioli ai secolului al XX-lea: Pablo Picasso, Joan Miró și Salvador Dalí. Obiectivul acestor ateliere este de a învăța limba spaniolă atât prin intermediul culturii, cât și prin cel al noțiunilor și tehnicilor artistice într-o atmosferă creativă și imaginativă. Copiii vor folosi creioane cerate și acuarele pe hârtie.
Clara Durán este o artistă spaniolă care locuiește și lucrează în prezent în București. A absolvit Arte Frumoase (Universitatea Complutense Madrid) cu studii la Universitatea Loyola din Chicago și a obținut diploma de master în Arte Vizuale (Universitatea de Arte din Londra). A primit mai multe burse și premii, iar lucrările sale au fost expuse la Madrid, Sevilla, Chicago, Londra, Norvegia, Évora și București.
 
RITMURI LATINE: PERCUȚIE CU FABIÁN SÁNCHEZ
Atelierele ne vor prezenta, într-o manieră simplă și didactică, instrumente din America Latină precum chajchas, chacarera și San Juanito. Vom începe cu o scurtă descriere a instrumentelor, materialul din care sunt realizate și importanța acestora în groove. Ulterior, fiecare participant va experimenta folosind elemente din viața de zi cu zi, descoperind sunetele și posibilitățile și se va juca și va interacționa cu ceilalți stabilind cu aceștia o conexiune prin ritm.
Fabián Sánchez este un artist columbian care locuiește și lucrează în prezent în București. A fost membru al Școlii de Artă „Circociudad” și director artistic și producător în cadrul Organizației Mentanegra Musical (Columbia), Krash Espectaculos (Columbia), Jime Orozco's Folk Ballet (Columbia), El Candado Theater (Argentina), Vizu Producciones (Ecuador).

Mircea Cărtărescu în dialog cu Fernando Iwasaki despre literaturile naționale

Cu ocazia sărbătoririi bicenetenarului independenței Peru și a 30 de ani de existență a Institutului Cervantes, Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează evenimentul Peru și România: despre literaturile naționale. Fernando Iwasaki și Mircea Cărtărescu în dialog, care va avea loc luni, 24 mai, începând cu ora 19:00, pe canalul de Facebook al Institutului Cervantes din București. Evenimentul va putea fi urmărit și pe pagina de Facebook a Ambasadei Republicii Peru în România (https://www.facebook.com/EmbajadadelPeruenRumania). Cei doi scriitori vor discuta despre importanța clasicilor, despre conceptul de literatură periferică, elementele comune și legăturile dintre literatura peruană și literatura română, precum și despre rolul acestora în construirea unei identități.
 
„Dacă există un cuvânt pentru a defini Peru, acesta este «diversitate»: diversitate geografică (mai mult de 80 de clime diferite, mare, deșert, Anzi, pădurea amazoniană) și diversitatea umană. Este țara «Tuturor Neamurilor» cum spunea scriitorul peruan José María Arguedas. La moștenirea indigenă s-au adăugat cea spaniolă, cu componenta sa arabă, apoi cea africană, mai târziu cea asiatică și, pe urmă, cea care a provenit de la alte țări europene și din Orientul Mijlociu. Cu acest metisaj, rezultat din îmbinarea de neamuri și tradiții și luând ca bază puternica sa cultură milenară, Peru actual continuă să lucreze pentru a construi o societate incluzivă, care să reducă breșele de sărăcie și inegalitate și în care fiecare persoană să găsească oportunitățile pentru dezvoltarea sa deplină și bunăstare.

Peru are o lungă tradiție literară care începe în secolul al XVI-lea cu primul scriitor metis al continentului american, fiul unei prințesei incașe și al unui conchistador spaniol: Inca Garcilaso de la Vega. 

Și, de asemenea, este leagănul poeților și scriitorilor universali precum César Vallejo, Blanca Varela, Julio Ramón Ribeyro sau câștigătorul Premiului Nobel Mario Vargas Llosa.”
(E.S. María Eugenia Echeverría Herrera, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Peru în România)
 
*
Fernando Iwasaki (n. 1961, Lima) este prozator, eseist, profesor universitar. A scris romanele Neguijón (Alfaguara, 2005) și Libro de mal amor (RBA, 2001), volumele de povestiri España, aparta de mí estos premios (Páginas de Espuma, 2009), Helarte de amar (Páginas de Espuma, 2006), Ajuar funerario (Páginas de Espuma, 2004), Un milagro informal (Alfaguara, 2003), Inquisiciones Peruanas (Páginas de Espuma, 2007), A Troya, Helena (Los Libros de Hermes, 1993), Tres noches de corbata (AVE, 1987). Povestirile sale au apărut în diferite antologii din Spania și America Latină, iar opera sa a fost tradusă în cehă, rusă, engleză, franceză, italiană, română și coreeană. Este profesor la Universidad Loyola Andalucía din Sevilla, unde locuiește din 1989, a fost profesor de istorie la Universidad Católica din Peru și profesor de științe politice la Universidad del Pacífico din Lima. Ca manager cultural, s-a ocupat de activitățile Fundației San Telmo de Sevilla (1991-1994) și a fost director al Fundației Alberto Jiménez-Becerril împotriva Terorismului (1998-2001) și al Fundației Cristina Heeren de Arte Flamenco (1996-2016). A ținut rubrici în diferite reviste, precum Diario 16 (1989-1996), El País (1997-1998) și La Razón (1999-2000), iar din anul 2000, are rubrică în ABC de Sevilla și este colaborator al suplimentului de weekend El País Semanal. În 2015, a câștigat Premiul Don Quijote la cea de-a XXXII-a ediție a Premiilor Rey de España pentru Jurnalism.
 
Mircea Cărtărescu (n. 1956, București),  autor extrem de apreciat de cititorii și criticii de pe ambele țărmuri ale Atlanticului, opera sa fiind tradusă aproape integral în limba spaniolă, a publicat peste 25 de cărți de proză, poezie, jurnalistică, eseistică și lucrări academice, precum și numeroase articole. Este profesor la Universitatea București, jurnalist, membru al PEN România și al Parlamentului Cultural European. Printre cele mai importante scrieri ale sale fac parte romanele Travesti, trilogia Orbitor, romanul Solenoid, volumele de proză scurtă Nostalgia, De ce iubim femeile, Melancolia, volumele de poezie Poeme de amor, Totul, Nimic, Levantul. Opera sa este tradusă în 25 de limbi, a primit majoritatea premiilor din domeniu în România, precum și numeroase recunoașteri internaționale, precum Premiul „Thomas Mann” în Germania (2018), Premiul Formentor în Spania (2018), Premiul „Gregor von Rezzori” în Florența (2015), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură (2015), Premiul orașului Leipzig pentru Armonie Europeană (2015), Marele Premiu pentru Poezie în Serbia (2013), Premiul Vilenica în Slovenia (2011).

Extraordinarele aventuri ale lui Delphine în țara feminismului

În pregătirea celei de 14-a ediții a festivalului, One World Romania, împreună cu Institutul Francez și cu Institutul Goethe din București, vă invită în lunile mai și iunie la o incursiune alături de marea actriță Delphine Seyrig în cinematograful feminin al anilor  ’70 și ’80, urmând ca în timpul festivalului, între 11 și 20 iunie, să aducă un omagiu activității sale de cineastă dedicată cauzei feministe, într-o perioadă în care mișcarea avea nevoie de personalități celebre în prim-plan.

Delphine Seyrig a fost una dintre cele mai spectaculoase actrițe ale celei de-a doua jumătăți de secol, multe dintre filmele în care a jucat numărându-se azi printre cele mai remarcabile ale perioadei. Ca o bună parte din marii interpreți ai cinemaului de autor al anilor ‘60 - ‘80, ea a format colaborări solide cu cineaști majori, cărora a ajuns să le definească opera în ochii publicului. Dar pe lângă aparițiile ei în filme realizate de Alain Resnais, Luis Bunuel sau Francois Truffaut, aceasta a căutat constant să lucreze cu cineaste cărora le împărtășea viziunea asupra experienței feminine.

Trei astfel de relații creative i-au definit cariera: cea cu Chantal Akerman, pentru care a jucat în trei filme, incluzându-l pe cel mai faimos al întregii sale cariere, „Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles” (1975); cea cu Marguerite Duras, de-a lungul a patru filme, printre care se numără și „India Song” (1974), capodopera realizatoarei, și în sfârșit aceea cu Ulrike Ottinger, căreia îi dedicăm o retrospectivă amplă în cadrul actualei ediții a festivalului.

Cele două au colaborat de patru ori, inclusiv la realizarea ultimului proiect al lui Seyrig, care va face parte din tributul pe care i-l aducem actriței în colaborare cu Institutul Francez și cu Institutul Goethe din București. Acest film surprinzător, intitulat „Ioana d’Arc a Mongoliei” (1989), îmbină ficțiunea cu ritualurile comunitare și modurile de viață mongole nomade, pe care Ottinger le explorase deja cu documentarul-gigant, lung de mai bine de opt ore, „Taiga: O Călătorie În Nordul Mongoliei”. Al doilea film din selecție va fi deja menționatul „India Song” (1974), un experiment care îmbină o narațiune minimală, cea a unei recepții la reședința ambasadorului Franței în Calcutta care devine scena unor pasiuni ce se țes în jurul figurii soției amfitrionului, cu o componentă audio-vizuală brută și senzuală.

„Golden Eighties” (1984, regia Chantal Akerman) este un musical dulce-amărui care comentează incompatibilitatea dintre capitalism și romantism, oscilând între strălucirea lui Demy și melancolia specifică cineastei belgiene. În sfârșit, al patrulea film al tributului, „Delphine și Carole, insoumuses” (2019, regia Callisto McNulty) este un documentar recent despre relația personală și profesională dintre Delphine Seyrig și Carole Roussopoulos, membre fondatoare, alături de Ioana Wieder, ale colectivului „Les Insoumuses” care, în a doua jumătate a anilor ’70 a realizat o serie de filme manifest, marcate de o energie ludică și de o tendință de a trata cu ironie probleme majore ale societății franceze.

Program warm-up Delphine Seyrig la Cinema Elvire Popesco:
Golden Eighties - luni, 24 mai. Bilete aici.
Delphine și Carole, insoumuses - luni, 31 mai
India Song - luni, 7 iunie
Ioana d’Arc a Mongoliei - luni, 28 iunie

Filmul lui Callisto McNulty este de asemenea o introducere bună în activitatea de cineastă angajată în lupta pentru drepturile femeilor a lui Delphine Seyrig. Această latură fiind mai puțin cunoscută marelui public, ediția din acest an a festivalului One World România își va propune s-o evidențieze prin intermediul a trei filme care explorează subiecte precum sexismul, misoginismul și abuzurile la care sunt supuse actrițele din întreaga lume: „Maso și Miso se dau în bărci” (1975), „Manifestul SCUM” (1976) și „Fii frumoasă și taci!” (1981). La urmă, vom proiecta cel mai recent film al lui Babette Mangolte, directoare de imagine legendară și artistă feministă, „Calamity Jane & Delphine Seyrig, o poveste” (2020), care reconstituie traseul pregătirilor lui Delphine Seyrig pentru un film biografic despre Calamity Jane, pe care nu a mai apucat să îl termine.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie.

Abonamentele pentru perioada 11-20 iunie, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

Primul eveniment cu prezență fizică din 2021 al Institutului Cervantes din București

Săptămâna aceasta, joi, 20 mai, începând cu ora 18.30, Institutul Cervantes din București organizează primul eveniment public cu prezență fizică din acest an, în sala „Auditorium” de la parterul instituției din Bulevardul Regina Elisabeta 38 (participarea la eveniment se face printr-un email trimis către cultbuc@cervantes.es). 

Este vorba despre lansarea antologiei Revoluţie şi inocenţă, o selecție de poeme din opera scriitorului uruguaian Mario Benedetti, unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă spaniolă ai secolului XX.

Despre carte, apărută în traducere la Casa de Editură Max Blecher, vor vorbi cei doi traducători, Ligia Kesișian și Claudiu Komartin, alături de scriitoarea Magda Cârneci. Amfitrionul evenimentului va fi Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.
 
Lansarea va fi urmată de proiecția dialogului dintre Mario Benedetti și Joaquín Soler, realizatorul faimoasei serii de interviuri cu personalități ale culturii spaniole și hispano-americane „A fondo”, difuzata de TVE. Interviul a fost înregistrat în anul 1978 și va rula în versiunea originală, cu subtitrare în limba română.
 
Realizarea antologiei Revoluţie şi inocenţă este unul dintre cele mai frumoase proiecte în care a fost implicat Institutul Cervantes din București în 2020, anul când lumea literară de limbă spaniolă a celebrat centenarul naşterii lui Mario Benedetti. Volumul, un omagiu adus lui Mario Benedetti şi o încercare de reajustare a canonului latino-american, a fost publicat prin curtoazia Ambasadei Uruguay și a Fundației „Mario Benedetti” din Uruguay. 

În primăvara aceasta, reușim să le oferim volumul cititorilor această antologie din poezia lui Mario Benedetti, menită să contribuie la reconsiderarea operei poetului şi să înscrie şi româna în lista numeroasele limbi în care opera sa a fost tradusă. 

Scriitor uruguayan (1920–2009), Mario Orlando Hamlet Brenno Benedetti, cunoscut ca Mario Benedetti, este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai lumii de limbă spaniolă, longeviv poet, eseist, romancier şi dramaturg.

Revoluționar, dar și un romantic înflăcărat, Mario Benedetti a scris despre dragoste, despre furie, despre rezistența politică și despre libertate, aceste două ultime teme fiind abordate mai cu seamă în perioada sa de exil. Din cauza convingerilor politice, între anii 1973 și 1985, a fost nevoit să plece în exil, mai întâi în Argentina şi Peru, stabilindu-se în 1980 în Spania, iar după 1985 a trăit deopotrivă și în Spania, și în Uruguay. Susținător activ al afirmării identităţii continentului sud-american, a fost un promotor al culturii spaţiului său lingvistic originar. Printre cele mai importante volume de poezie publicate amintim Poemas de oficina (1956), El olvido está lleno de memoria (1989), Defensa Propia (2004), Testigo de uno mismo (2008). Romanele sale La tregua (1960), Gracias por el fuego (1965) sau Andamios (1997) reprezintă puncte de referință pentru evoluția romanului latino-american, constituind totodată baza unor numeroase și foarte importante ecranizări.

Vernisaj: Abstract Mood @ Estopia București, joi, 20 mai

Galeria Estopia București are plăcerea să vă invite joi, 20 mai, între orele 16.00 – 21.00, la vernisajul expoziției de grup Abstract Mood, la care participă 6 tineri artiști  din București, Cluj și Timișoara: Marina Aristotel, Gagyi Botond, Mihai Guleș, Madár Réka, Andrea Tivadar și Edith Torony. 
 
Cum arată arta abstractă în viziunea și tehnica tinerilor artiști este punctul de pornire al acestei expoziții, construită conceptual în jurul „abstractizării realității” și al unui joc fluid și sensibil între figurativ și abstract.
 
„Pentru a desena, pentru a picta sau pentru a fotografia, scria Eugène Ionesco din ipostaza mai puțin cunoscută de pictor, în a doua parte a vieții, în volumul Alb și negru, trebuie să știi, să vezi, să observi. În spatele realității care ne este dată tuturor se află o a doua realitate, mai subiectivă și prin urmare, în mod paradoxal, mai adevărată. Cu cât avansăm în realitățile succesive, suntem mai realiști, adică mai adevărați: nu în sensul realismului celui mai convențional, ci în sensul celui adevărat”. Către reprezentarea „realității secunde din spatele lumii vizibile” vorbesc lucrările selectate în această expoziție, iar referința la ce înseamnă „real” este unul dintre elementele la care fiecare dintre artiștii invitați a simțit nevoia să se  raporteze.
 
Pentru Marina Aristotel, „realul abstractizat” este matca întregului proces artistic, care pornește de la gestul fizic de a tăia suprafața pictată: abia de la această etapă de distrugere și reasamblare artista începe să descopere ordinea și sensul. Asperitatea de „așchie” a lucrărilor din seria Colour Splinters, incluse în expoziție, alături de surpriza materialului – plexiglass-ul - se armonizează cu paleta cromatică, oferind o insolită experiență senzorială.
 
La granița între figurativ și abstract, Botond Gagyi propune, în schimb, o perspectivă insolită de dematerializare a elementului figurativ, transformat într-un fel de siluetă palidă a ceea ce numim convențional „realitate”. Pentru că realitatea, spune Botond, „nu mai este reală”, iar cea mai recentă serie la care lucrează, Monuments of Future, problematizează tocmai această abstracțiune.
 
Mihai Guleș prezintă, pe de altă parte, Imposibila geometrie,  o serie de lucrări care explorează un pattern vizual construit pe suprapunerea în spațiu a „peisajului interior” și a unei forme geometrice devenită marca sa vizuală dominantă.
 
De geometria formelor este atrasă și Madár Réka, în seria Personal Apocalypse, cu care participă în expoziție, oferind o altă perspectivă asupra tensiunii între figurativ și abstract atunci când vine vorba de „reprezentarea esențializătă a realității”.
 
Andrea Tivadar vede abstractizarea ca  pe o formă de „creație sintetică” prin care reprezentări insolite, geometrii diafane și transparente iau locul formelor recognoscibile din lumea vizibilă – aceasta este, spune ea, calea de a impune „puritatea și simplitatea lucrurilor”.
 
Edith Torony recompune, în schimb, în seria Synthetic Future, ca într-un ritual magic, reperele aproape mitice ale vieții urbane, folosind exclusiv rămășițele concrete ale consumismului nostru cotidian. Rezultă o imagine deopotrivă familiară și stranie, în același timp cunoscută și necunoscută, o alegorie a haosului și inconștientului contemporan, desfășurată ludic între figurativ și abstract.
 

***

Marina Aristotel s-a născut în 1985, trăiește și lucrează la București.
A studiat pictura la Universitatea Națională de Arte din București, unde a obținut licența în 2015 și masteratul în 2017. A participat în expoziții de grup, între care, la București, Foreseeing the Present, Galeria Estopia, 2020; Moarte, Galeria Laborna, Diploma, Palatul Știrbei; Atelier 19&34, Visual Arts Center; Spatial Activity Studio 9, atelier susținut de prof. Slawomir Brzsoska și Rafal Gorczynski, Universitatea din Poznan, UNA Galeria, în 2017; An Abstract Feeling, Galeria 418, București, 2016. Galeria Estopia a prezentat expozițiile sale personale Aasamblaj, în 2019,  la București și Colour Splinters, la Estopia Lugano, în 2020. Cu un background în pictură și cunoscută la început mai ales pentru lucrările în rășină, în ultimii doi ani artista a ales să exploreze îndrăzneț dincolo de propria zonă de referință, folosind tehnica asamblajului și stratificarea tridimensională. În seria Colour Splinters, din care fac parte lucrările prezentate în expoziție, Marina Aristotel surprinde prin includerea unui nou material în practica sa artistică – plexiglass-ul – pe care reușește spectaculos să-l transforme din rigid în fluid, subliniindu-i, în același timp, transparențele vii și calitatea reflectorizantă.
 
Gagyi Botond s-a născut în 1992 la Târgu-Mureș, trăiește și lucrează la Cluj-Napoca. A obținut licența în pictură la Universitatea de Artă și Design din Cluj în 2015, masteratul în 2017, iar în prezent este doctorand la aceeași universitate. A participat cu expoziții personale în cadrul Kunsttage Ehrenbreitstein, Theater am E’stein, Koblenz, Germania, în 2019 și 2020, a expus la Transylvanian Art Centre, Arcade House, Sfântu Gheorghe, în 2018, și a prezentat personala Splinter, la Casa Matei, Cluj, în 2017. Între expozițiile de grup se numără Szárhegy 2020, Haáz Rezsö Museum, Odorheiu Secuiesc, 2021; Neo-Manifest Romantic, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, 275 Group Show, NYAFAIR - TriBeCa’s Contemporary Art Fair, New York, în 2020, Re:Start și  Abstract la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în 2019. „Corpul este astăzi un instrument de exprimare a experienței fizice și emoționale. La granița între abstract și figurativ, picturile mele nu sunt despre o falsă reprezentare a realității, ci mai degrabă îmi propun să arăt cum realitatea poate înceta să mai fie „reală”. Totuși, aceste lumi iluzorii pe care le construiesc își au originea într-o formă de “realitate” – deși par de o bogăție inepuizabilă de sensuri, ele reprezintă o lume lipsită de spațiu și dimensiune. The Monument of Future, cea mai recentă serie a mea, problematizează acest tip de abstracțiune. Figurile din această serie, scoase din contextul lor inițial, prin chiar faptul de a se afla împreună într-o nouă proximitate, se referă exact la relațiile artificiale și la natura lor abstractă”.
 
Mihai Guleș s-a născut în 1993 la Cluj-Napoca, unde locuiește și lucrează.
A absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, specializarea pictură, în 2015, iar în 2017 a obținut diploma de master. În prezent este doctorand la aceeași universitate. Între expozițiile personale se numără, la Cluj-Napoca, Refresh 15, Galeria Paul Sima, în 2018; Torso, în cadrul Expomaraton, 2016, unde a obținut și Premiul Publicului, și Craus și Pfanor, în cadrul aceluiași Expomaraton, în 2014. Neo-manifest Romantic, Muzeul de Artă din Cluj, L’Art s’invite dans l’industrie 2.0, Uzinaj / Energom, 2020; Salonul de Iarnă UAP, expozițiile Re:Start  și Abstract la Muzeul de Artă din Cluj, 2019; Sottobosco, Muzeul de Artă, Cluj și Contramonumentul, Fundația Triade, Timișoara, Atelier Deschis, Casa Matei, în 2018, sunt câteva dintre expozițiile de grup la care a participat în ultimii ani. „Lucrările cu care particip în expoziția Abstract Mood fac parte din seria Impossible Geometry, care pornește de la reprezentarea formei geometrice imposibile, într-un ancadrament pictural abstract. Fundalurile gestuale, colorate, reprezintă un peisaj interior peste care au fost aplicate corpurile geometrice – elemente care au devenit în timp un laitmotiv reprodus în majoritatea lucrărilor mele”.
 
Născută în 1981 la Miercurea – Ciuc, Madár Réka trăiește și lucrează la Timișoara.
A absolvit licența și masteratul în pictură la Facultatea de Arte Plastice, Universitatea de Vest din Timișoara. Între expozițiile personale se numără Plastic People, la Galeria Calina din Timișoara, în 2009, Vernissage, la Galeria d’Ancona Budis din București, în 2011, Borders, la Galeria Pygmalion din Timișoara în 2012, Re-wild, la Galleria MAG din Como, Italia, în 2016 și Foreseeing the Present, Galeria Estopia, București, 2020. A expus la Simpozionul de Artă Contemporană de la Gărâna, Galeria Helios din Timișoara, în 2020; și, în ultimii ani, la Halele TIMCO, Timișoara, Atelier 030202, București, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Galeria Delta din Arad și la târgurile de artă St-Art din Strasbourg, Franța, și Art Market Budapest. Galeria Estopia din București a găzduit expoziția ei personală, Dissection, în 2019. Dacă din 2010 încoace Réka s-a remarcat în zona artei figurative, cu o abordare inovativă, cu accente supra- și hiperrealiste, cu ecouri din pop art, artista experimentează în prezent la interferența între figurativ și abstract.
 
Andrea Tivadar s-a născut în 1991 la Botiz, Satu Mare, trăiește și lucrează în Satu Mare.
A obținut licența și masteratul în pictură la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde în prezent își definitivează doctoratul. În 2014 a primit o bursă de studii la École Supérieure d’Art de Bretagne, Rennes, Franța, urmată de o altă bursă la Associazione Socio-Culturale ProCultura – RoArte din Roma, în 2016, și la Galeria Erika Deák din Budapesta, în 2017. A participat la expoziții de grup, între care The Existential Space of Virtuality, Galeria Erika Deák, Budapesta, Tra segno e colore, Accademia di Romania in Roma, Do It Yourself, Spațiul Cultural Gara Mică, Cluj-Napoca, în 2016; Noul locatar, Centrul de Interes, Cluj-Napoca, Breaking Rules, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în 2017; Meanwhile in Painting, Budapest Galéria și Imaginea în pictură. Despre ieșirea în realitate, Galeria Quadro, Cluj-Napoca, în 2018; Foreseeing the Present, Galeria Estopia, București, 2020; Inside / Outside, UAP Satu Mare și Centrul Cultural G. M. Zamfirescu, Satu Mare, 2021. În 2019 Galeria Estopia a prezentat expoziția personală a Andreei Tivadar, Abstract Fluidity.  Substituind abordarea figurativă cu o formă de „creație sintetică”, Andrea Tivadar este convinsă că „arta este cea mai sinceră expresie a vieții reale”. Într-un joc fascinant de forme și volume, Andrea Tivadar restituie pe pânză mai degrabă o reinterpretare esențializată a realității imaginate.
 
Edith Torony s-a născut în 1988 la Timișoara, unde locuiește și lucrează.
Este absolventă a secției de Pictură, Facultatea de Arte și Design, Universitatea de Vest din Timișoara, unde a obținut și diploma de masterat, în aceeași specializare, în 2012. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici, secția Pictură, filiala Timișoara, din 2011. Între expozițiile personale se numără Hybrid Playground, Galeria Estopia, București, 2019; Personal Mythologies, Galeria Forma, Deva, 2019; The Waste Land, Galeria Pygmalion, Timișoara, Junkyard Symphony, Galeria Senso, București, în 2018; Playing Emptiness, Galeria Zid, Timișoara, în 2016. A participat la Simpozionul de Artă Contemporană de la Gărâna, Fundația Herczeg, în 2020. În ultimii ani a participat la expoziții de grup la Galeria Triade, Galeria Helios, Timișoara; Muzeul de Artă din Arad; Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; Parlamentul European, Bruxelles; Galerie Marzia Frozen, Berlin etc. A obținut premiul I pentru Pictură la Bienala Internațională Meeting Point de la Arad în 2017. La limita între abstract și figurativ, lucrările lui Edith Torony ne invită într-o călătorie în universul bizar al periferiei urbane, într-o recompunere alegorică a efectelor devastatoare ale invaziei junk și consumismului asupra spațiului de locuit.
 

 ***

Abstract Mood
Galeria Estopia, Strada Bocșa nr. 5, sector 2, București
20 mai – 27 iunie 2021
Vernisaj: joi, 20 mai, între orele 16.00 – 21.00
*Expoziția este organizată în conformitate cu normele oficiale în vigoare pentru prevenirea răspândirii Covid-19.
Curator: Irina Ungureanu
E-mail: office@estopiaartgallery.com
Website: www.estopiaartgallery.com
Telefon: +40 756906737.
Program de vizitare: de marți până sâmbătă, între orele 12.00 – 18.00
Duminică și luni: cu programare prealabilă.

Feminismul exploziv al Věrei Chytilova, încălzirea pentru OWR#14

Věra Chytilova este un nume esențial în istoria pe care o trasează cinematografia la feminin. Anarhică, liberă, experimentală, angajată - toate aceste caracteristici se potrivesc deopotrivă secțiunii principale a festivalului One World Romania #14, dedicată identităților feminine multiple și luptelor feministe de-a lungul timpului, și filmografiei cineastei cehe. În perioada mai-iunie, 3 filme ale Věrei Chytilova vor fi proiectate în cadrul programului „Fiction Tuesdays Meets OWR”, marțea, la Cinema Muzeul Țăranului din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, urmând ca în timpul festivalului să prezentăm două scurtmetraje foarte puțin cunoscute ale realizatoarei.

Scopul major al carierei Věrei Chytilova a fost de a scoate figurile feminine din carcanul reprezentărilor masculine, de multe ori simpliste ori chiar abuzive. Chytilova a fost prima femeie admisă la prestigioasa școală de film de la Praga, FAMU, loc unde și-a început primele experimente formale care, îmbinate cu tematici incisive și provocatoare, au evidențiat-o în peisajul cinematografic al Cehoslovaciei comuniste. „Tavanul” (1962), scurtmetrajul ei de absolvire, prezintă într-un stil documentarist povestea unei tinere fotomodel pe care bărbații - și nu doar ei - ar dori-o redusă la statutul de păpușă frumoasă, dar lipsită de opinii și de emoții personale. Filmul este o pregătire - tematică și stilistică - pentru „Un sac de purici" (1962), titlul care completează programul ce îi va fi dedicat în cadrul festivalului. În stilul cinéma vérité la modă în acel moment, acesta descrie viața de zi cu zi a unui internat de tinere muncitoare textiliste. Asistăm cu surprindere la rebeliunile lor constante față de numeroasele sarcini trasate de Partidul Comunist tinerilor cehoslovaci și la dezinvoltura autoironică cu care se raportează la propria lor feminitate, mai degrabă instinctiv, decât în virtutea unor idei de emancipare.

Sunt atât de atașante protagonistele Věrei Chytilová în lipsa lor de prejudecăți și în dorința de a-și etala personalitatea distinctă încât, până spre final, aproape că uităm că trăiesc într-o societate care le-ar vrea nivelate pentru un bine colectiv generic. Cele două tinere din „Margarete” (1966) au gingășia arhetipurilor feminine clasice, dar de fapt debordează de ironie și de dorința de a dinamita ordinea dominantă. Soția neglijată și gimnasta la final de carieră din „Ceva diferit” (1963) insuflă și ele energie și autenticitate unor personaje care, în alte filme, nu ar fi fost nimic mai mult decât niște roluri secundare stereotipice. Iar „Poveste prefabricată” (1979) este un atac la adresa unui alt mit colectiv, de data aceasta precis localizat în spațiu și în timp: mitul paradisului muncitoresc pe care statele socialiste se lăudau că îl construiesc.

Cele trei lungmetraje vor fi proiectate în cadrul programului „Fiction Tuesdays Meets OWR”, marțea, la Cinema Muzeul Țăranului din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român.

Program:

Marți 25 mai 
Margarete (Sedmikrásky)
Cehoslovacia 1966 

Marți 1 iunie 
Ceva diferit (O necem jiném)
Cehoslovacia 1963

Marți 8 iunie
Poveste prefabricată (Panelstory aneb Jak se rodí sídlist)
Cehoslovacia 1980

Marți 15 iunie 
Tavanul (Strop)
&
Un sac de purici (Pytel blech)
Cehoslovacia 1962
* toate filmele vor fi subtitrate în limba română

Biletele pentru prima proiecție vor fi puse în vânzare începând de marți 18 mai.

Organizatorii Focusului Věra Chytilova: Centrul Ceh București și Asociația One World Romania

Parteneri: Budweiser Budvar, Muzeul Național al Țăranului Român, Cinema Muzeul Țăranului.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie. 

Abonamentele pentru perioada 11-20 iunie, desfășurată în locații fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale. 

Institutul Cervantes din București lansează Premiul pentru Cea mai bună traducere din limba spaniolă

Institutul Cervantes din București lansează, în parteneriat cu revista Observator cultural, un premiu anual dedicat celei mai bune traduceri din limba spaniolă, publicate în ediție originală în Spania sau în țările de limba spaniolă din America Latină.
 
Prima ediție se va desfășura anul acesta și are în vedere volumele apărute în 2020. Premiul va reveni traducătorului, însă înscrierea în competiție o vor face și editurile. Toate detaliile legate de calendarul competiției vor fi anunțate atât pe canalele de comunicare ale Institutului Cervantes din București, cât și pe cele ale organizatorului competiției, Observator cultural. Un juriu format din echipa săptămânalului Observator cultural, la care se vor adăuga specialiști în limba spaniolă din cadrul celor mai importante universități românești, va alege finaliștii și, în final, pe marele câștigător. Anunțarea câștigătorului se va face în cadrul Galei Premiilor Observator cultural, un eveniment de tradiție, ajuns anul acesta la cea de-a XV-a ediție.
 
„Ne dorim să oferim, prin Premiul pentru Traducere din limba spaniolă, o recunoaștere bine-meritată a muncii de multe ori ingrate și prea adesea neapreciate a hispaniștilor și traducătorilor din limba noastră comună, adevărați promotori ai învățării și răspândirii acesteia. În cinstea lor dedicăm acest premiu.” (Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București)
Premiul are ca scop creșterea interesului pentru cultura spaniolă prin traducerea operelor de referință. Ne dorim să devină un punct de reper în contextul relațiilor între Spania și România, cât și un element-punte cu toate culturile țărilor de limbă spaniolă.

Ne propunem ca Premiul pentru Cea mai bună traducere din limba spaniolă să devină un eveniment de tradiție, care să consolideze în peisajul de carte românesc prezența literaturilor de limbă spaniolă, atât de puternice, de proaspete și de variate. Este, deopotrivă, un gest de recunoștință atât pentru traducători, cât și pentru editorii români, cu o semnificație aparte pentru tânăra generație de hispaniști, pe care premiul își dorește să o încurajeze.

Lansarea acestui premiu anul acesta are o dublă semnificație: 2021 este anul în care Institutul Cervantes serbează 30 de ani de existență, iar Spania și România celebrează 140 de ani de relații bilaterale.
 
Anunțarea Premiului pentru Cea mai bună traducere din limba spaniolă este una dintre acțiunile pregătite de Institutul Cervantes din București pentru ediția din acest an a Zilei Internaționale a Cărții. Arhitectura programului de evenimente pregătite pentru ziua de 23 aprilie include o serie variată de evenimente dedicate celebrării librăriilor, spații culturale simbolice și vitale pe piața de carte: echipa Institutului a făcut recomandări editoriale întreaga zi în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, a așezat sub lumina reflectoarelor o serie de librării independente din România și a pus în dialog două librării din Spania și România: La Central, cu sedii în Barcelona și Madrid, și „La Două Bufnițe” din Timișoara.
 
*
Institutul Cervantes din București, deschis în 1995, este unul dintre cele peste 90 de centre de pe cinci continente ale Institutului Cervantes din Spania, fiind principalul loc de popularizare a culturii spaniole în capitala țării noastre. Înființat la Madrid în 1991, Institutul Cervantes, ce poartă numele unuia dintre cei mai celebri scriitori iberici, are ca scop declarat promovarea și predarea limbii spaniole și a face cunoscută cultura Spaniei și a țărilor de limba spaniolă.

Arta contemporană – de la Primărie la Palat

15 lucrări de artă, realizate de tineri artiști contemporani absolvenți ai Universității Naționale de Artă din București, expuse în urmă cu o lună în holul Primăriei Sectorului 1 din capitală sunt scoase la vânzare marți, 20 aprilie, în cadrul Licitației Artmark de Artă Contemporană. 

În ciuda controverselor inițiale dacă sediul primăriei este un loc potrivit pentru o expoziție de artă contemporană, precum și cu privire la semnificația unora dintre lucrările îndrăznețe expuse, ce au împărțit opinia publică în mai multe tabere și au determinat numeroase luări de poziție în presă și în social media, continuarea demersului expozițional pare a se bucura de atenția tinerilor colecționari și a iubitorilor de artă contemporană. 

 „Toate aceste lucrări, nu peste multă vreme vor conta mult pentru arta contemporană de la noi. Acești tineri artiști acționează într-un mediu cu totul nou față de ceea ce știam, sunt lipsiți de complexe și abordează zone bogate în semnificații, dovedind o anume conștiință a problemelor lumii contemporane. E un tip de selecție care a avut în vedere îndepărtarea de ceea ce putem considera un canon al sculpturii. Aceste lucrări au o calitate artistică remarcabilă, spre deosebire de ceea ce au spus unii atunci când expoziția a fost deschisă. Cei care vor achiziționa aceste lucrări devin parte a unui proces istoric, care ține de istoria artei contemporane”, a declarat Călin Stegerean, curatorul expoziției și fostul director al Muzeului Național de Artă al României. 

Demersul reprezintă o premieră pentru Casa de Licitații A10 by Artmark, care vine în sprijinul tinerilor artiști contemporani, punând la dispoziție platforma de licitație și oferind suport logistic în vederea achiziționării lucrărilor. Toate cele 15 lucrări realizate de tinerii artiști pornesc în licitație de la un preț unitar de doar 500 de euro.

„Ieșit din tipare, altfel, diferit față de cutumele canonice. Acest act civic de a promova tinerii sculptori este o premieră și este binevenită. Tinerii absolvenți de sculptură au mare nevoie de suport, este esențial să-i sprijinim pentru că ei promit și pentru că investesc foarte mult timp și bani ca să realizeze aceste lucrări”, a precizat Reka Csapo Dup, curatorul expoziției „Noua Sculptură Azi. Dincolo de Canon”.  

Lucrarea care s-a bucurat de cea mai mare atenție din partea internauților și a figurilor politice a fost „Cheap Thrills”, semnată de artistul Radu Panait și care este dedicată ultimului rinocer alb care a fost ucis exact în ziua în care un robot a fost declarat cetățean. Un fapt elocvent pentru ascensiunea tehnicii în dauna naturii amenințată cu distrugerea. Este în același timp un avertisment pentru ceea ce înseamnă joaca omului de-a Dumnezeu, capabilă să creeze monștri, să distrugă spiritualitatea prin tehnologie.
Toate cele 15 lucrări pot fi admirate la parterul Palatului Cesianu-Racoviță, alături de cele aproximativ 200 de opere de artă contemporane care vor fi scoase la licitație online, în evenimentul de marți, 20 aprilie, ora 18:30, pe Platforma Artmark Live.

Față în față: scurtmetraj/lungmetraj, noua serie de filme de la Institutul Cervantes din București

În luna aprilie, Institutul Cervantes oferă publicului ocazia să cunoască creațiile a patru cineaști spanioli excepționali, selecționați din rândul participanților la Alcine, festivalul de film din Alcalá de Henares, unul dintre festivalurile de prestigiu din Spania, care în 2020 a sărbătorit cea de-a 50-a ediție. Sunt patru perspective extrem de diferite, ce reflectă diversitatea, vitalitatea, prezentul solid și viitorul promițător al cinematografiei spaniole. Seria de filme din cadrul evenimentului „Față în față: scurtmetraj/lungmetraj”/ „Del corto al largo (y viceversa)” va putea fi văzută online, pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes, pe parcursul lunii aprilie, de la ora 21.

Pentru a celebra cei 50 de ani de existență prolifică a festivalului, acest ciclu de filme propune un dialog între două creații (un scurtmetraj și un lungmetraj) ale fiecăruia dintre cineaștii selecționați. Astfel, se aduce în atenția publicului specificul festivalului din Alcine și, în același timp, se pune accent pe felul în care o serie de cineaști aleg genul scurtmetrajului sau pe cel al lungmetrajului în funcție de interesele lor și de poveștile pe care doresc să le spună.

Seria reunește filmele realizate de regizorii Juanjo Giménez: Rodilla (2009) și Nos hacemos falta (2001), Álex Montoya: Lucas (2012) și Asamblea (2019), Belén Macías: Mala espina (2001) și Marsella (2013) și de producătoarea María del Puy Alvarado, cu filme regizate de Álvaro Giménez Sarmiento: Pulse (2013) și Antonio Muñoz Molina, el oficio del escritor (2014). Sunt patru artiști care au participat de-a lungul carierei lor la festival – recunoscut pentru programul său care include atât scurtmetraje, cât și lungmetraje.

Săptămâna aceasta îi este dedicată lui Álex Montoya (Valencia, 1973), regizor, scenarist și producător. Absolvent de Arhitectură, a fost autodidact în domeniul filmului, unde s-a remarcat în special ca regizor de scurtmetraje, printre cele mai cunoscute fiind Lucas, care a fost nominalizat la Premiile Goya, și Cómo conocí a tu padre, recompensat cu o mențiune specială la Festivalul de la Sundance în 2010.

În cadrul evenimentului „Față în față: scurtmetraj/lungmetraj”, este prezent cu scurtmetrajul Lucas (2012, 28 min., nerecomandat sub 12 ani), marți, 6 aprilie, și lungmetrajul Asamblea (2019, 75 min., nerecomandat sub 7 ani), vineri, 9 aprilie.

Lucas, cu o distribuție formată din Javier Butler (Premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul de Scurtmetraje din Alcalá de Henares, 2012), Luis Callejo, Eva Llorach, Ramón Orozco, Violeta Pérez, María Gutiérrez, Herbert Holzinger și Pablo Verdú, atrage atenția asupra unei realități îngrijorătoare: catfishing-ul, crearea de identități false pe internet, victimele cele mai vulnerabile fiind adolescenții. Filmul a fost nominalizat la Premiile Goya pentru scurtmetraj și a obținut o serie de alte nominalizări și premii prestigioase la Festivalul de Film din Málaga, Festivalul de Scurtmetraje din Alcalá de Henares, la Festivalul Internațional de Film de la Valencia „Cinema Jove”, la Festivalul de Scurtmetraje și Animație Mecal Barcelona, la Semana de Cine de Medina del Campo.

Asamblea, bazat pe piesa de teatru La Gent (2012) scrisă de Juli Disla și Jaume Pérez, este debutul în lungmetraj al lui Alex Montoya și îi reunește în distribuție pe Jordi Aguilar, Marta Belenguer, Sergio Caballero, Greta Fernández, Nacho Fresneda, Francesc Garrido, María Juan, Lorena López, Juan Mandli, Cristina Plazas, Pablo Sánchez, Jorge Silvestre și Abdelatif Hwidar. Filmul reprezintă o abordare parodică a reuniunilor politice, punând accentul pe mecanismele ce influențează implicarea cetățenească. Întrucât deja izbucnise pandemia Covid-19, premiera oficială a avut loc pe Filmin, devenind cel mai vizionat film de pe platformă, însumând 23.000 de vizualizări după prima săptămână. A fost prezentat în secțiunea „Zonacine” a Festivalului de Film de la Málaga, primit Premiul Publicului la Festivalul Rizoma și Tesela de Oro pentru cel mai bun film și Tesela de Plata pentru cel mai bun actor (Francesc Garrido) la Festivalul de la Alicante. A fost, de asemenea, selecționat în cadrul Festivalului Pelikula, în 2020, organizat de Institutul Cervantes din Manila.

PROGRAM

▶ 6 aprilie: Lucas, r. Álex Montoya

▶ 9 aprilie: Asamblea, r. Álex Montoya

▶ 13 aprilie: Mala espina, r. Belén Macías

▶ 16 aprilie: Marsella, r. Belén Macías

▶ 20 aprilie: Rodilla, r. Juanjo Giménez

▶ 23 aprilie: Nos hacemos falta, r. Juanjo Giménez

▶ 27 aprilie: Pulse, r. Álvaro Giménez Sarmiento

▶30 aprilie: Antonio Muñoz Molina, el oficio del escritor, r. Álvaro Giménez Sarmiento

„Espacio femenino. Pioneras”/ „Cinema feminin spaniol: cineastele – deschizătoare de drum”, în luna martie, online, la Institutul Cervantes din București

Filme semnate de deschizătoarele de drum ale cinematografiei spaniole: Ana Mariscal, prima femeie care a regizat după Războiul Civil spaniol / prima peliculă realizată în Spania în sistemul cinemascop, regizată de Margarita Alexandre / un film semnat de Josefina Molina ce a avut premiera în același an în care a fost promulgată Legea divorțului în Spania / o peliculă semnată de Pilar Miró cenzurată timp de doi ani în Spania anilor ‘80 / un film finalizat cu puțin înainte de tentativa de lovitură de stat din 23 februarie 1981, semnat de Cecilia (și José Juan) Bartolomé
 
Institutul Cervantes din București continuă și în luna martie a acestui an tradiția difuzării unui grupaj de filme dedicat culturii feminine, program ce include pelicule reprezentative pentru regia semnată de femei. În 2021, pentru prima oară în istoria acestui proiect cu o tradiție de peste un deceniu, ciclul de filme este centrat pe figuri regizorale feminine care au debutat în anii ‘50 și ‘60, fiind considerate deschizătoare de drum în istoria cinematografiei spaniole: Margarita Alexandre, Cecilia Bartolomé, Ana Mariscal, Pilar Miró și Josefina Molina.
 
Peliculele vor fi disponibile pe canalul Vimeo al Institutului Cervantes începând din datele de 9, 12, 16, 19, 23 și 26 martie, timp de 48 de ore, de la ora 21:00, cu subtitrare în engleză, franceză, portugheză, bulgară și spaniolă.
 
„Cele cinci filme incluse în programul ediției din acest an sunt relevante nu numai pentru creația și pentru estetica acestor femei deschizătoare de drum, pe care le readucem în atenție cu această ocazie, ci și pentru faptul că oferă o poveste extrem de interesantă și o descriere inedită a Spaniei din acea epocă, programul acordând un interes deosebit perioadei istorice reflectate: 1953-1981”, a declarat Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.
 
Peliculele programate pentru difuzare începând de săptămâna viitoare reprezintă o mostră a muncii și a talentului a patru regizoare care au impresionat prin efortul lor, prin onestitatea și dedicarea ce au stat la baza realizării filmelor, în ciuda asperității vremurilor în care au trăit.
 
Ana Mariscal a fost prima femeie care a regizat un film în Spania după Războiul Civil. Avea deja o carieră remarcabilă ca actriță când a debutat în regie cu filmul Segundo López, aventurero urbano, primul din acest ciclu, o comedie spumoasă care, în anul premierei sale, 1953, a fost promovată cu un slogan cu un puternic mesaj: „un film regizat de o femeie, care va fi plăcut de bărbați”.
 
Margarita Alexandre și-a început cariera cinematografică în domeniul actoriei înainte de a regiza primele sale filme. La gata (1956), a treia peliculă regizată împreună cu Rafael Torrecilla, este o dramă rurală cu o acțiune plasată în Andaluzia, avându-i ca protagoniști pe Aurora Bautista și Jorge Mistral – actori celebri în cinematografia spaniolă a anilor ‘50. Este, de asemenea, primul film realizat în Spania în sistemul cinemascop, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea imaginii, a piesajelor frumoase ce servesc drept decor al acțiunii, încărcată de lirism și însoțită de acorduri flamenco la chitară de Manuel Hernández și Áureo Herrero.
 
În cazul următorului film din program, El crimen de Cuenca (1979), merită din plin amintit contextul în care a fost filmat și în care a avut premiera. Regizat de Pilar Miró – personaj-cheie al cinemaului spaniol –, filmul aduce în prim-plan evenimentele petrecute în două mici localități din provincia Cuenca în anii 1910. Doi bărbați au fost torturați cu brutalitate de Garda Civilă, cu acordul tacit al autorităților judiciale, pentru a-i determina să mărturisească o crimă de care însă niciunul un era vinovat. Cruzimea imaginilor, precum și tema controversată ce evidențiază faptele criminale ale forțelor de ordine au făcut ca filmul să nu se poată difuza în Spania timp de doi ani de la realizarea lui, iar regizoarea să fie urmărită penal.
 
În plină tranziție, cu o democrație încă insuficient dezvoltată, are loc premiera următoarelor filme din program. Función de noche (1981), de Josefina Molina, a avut premiera în același an în care a fost promulgată Legea divorțului în Spania. În acest film, cei doi protagoniști (Lola Herrera și Daniel Dicenta), despărțiți de facto de 15 ani, dar recent divorțați, analizează ce anume a dus la eșecul relației lor. Cei doi foști soți, ce încă simt afecțiune unul pentru celălalt și se cunosc atât de bine, poartă un dialog intim și sincer, reflectând asupra vieții în comun și asupra influenței exercitate de ideea căsătoriei, a modelelor feminine și masculine, care au avut un impact imens asupra educațieilor și în societatea în care trăiau. Cu filmul său, Josefina Molina jonglează cu granițele între documentar și ficțiune, la fel cum elementul personal și cel politic se îmbină natural în poveste.
 
Ultima propunere din acest ciclu se plasează clar în sfera documentarului: Después de… (1981), regizat de Cecilia și José Juan Bartolomé, formată din două părți cu titluri sugestive –  No se os puede dejar solos/Nu puteți fi lăsați singuri și Atado y bien atado/Bine legat –, alcătuite dintr-un mozaic de mărturii și relatări ce reflectă sentimentele, ideile și conflictele din societatea spaniolă din 1979 și 1980. Filmul, care a întâmpinat probleme serioase la premieră, a fost finalizat cu puțin înainte de tentativa de lovitură de stat din 23 februarie 1981, astfel reprezintă, fără îndoială, un valoros document istoric.
 
PROGRAM
9 martie: Segundo López, aventurero urbano/ Segundo López, aventurier la oraș (1953), de Ana Mariscal
12 martie: La gata/Pisica (1956) de Margarita Alexandre
16 martie: El crimen de Cuenca/Crima din Cuenca (1979) de Pilar Miró
19 martie: Función de noche/Reprezentația de noapte (1981) de Josefina Molina
23 martie: Después de...: No se os puede dejar solos/După… Nu puteți fi lăsați singuri (1981) de Cecilia și José Juan Bartolomé
26 martie: Después de...: Atado y bien atado/După… Bine legat (1981) de Cecilia și José Juan Bartolomé