Scrisoare deschisă:
Expoziția „The Human Body” ridică grave probleme de conștiință și etică
Domnului Academician dr. Dumitru MURARIU,
Director General al Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”
SCRISOARE DESCHISĂ
Aflând
despre expoziția intitulată „The Human Body”, pe care Muzeul Național de
Istorie Naturală “Grigore Antipa” o va deschide pe 22 martie a.c., consider, în
nume propriu, dar și al Asociației Provita Media, pe care o conduc, că trebuie
să Vă aduc la cunoștință câteva din problemele grave de conștiință pe care le
implică acest eveniment.
Ce
fel de corpuri vor vedea vizitatorii la Muzeul „Grigore Antipa”? Potrivit
organizatorilor, corpurile umane provin din China, „au fost donate, în
conformitate cu legislația chineză,
către Dalian Hoffen Biotechnique Laboratory”. Mai aflăm că
aceste corpuri „sunt nerevendicate, iar moartea lor a survenit din cauze
naturale.”
Sabrina Sheehan, PR GForce Exhibitions: „Este întotdeauna dezamăgitor când astfel de scrisori
sunt scrise fără investigații prealabile. Ne aduce aminte de experiența cu care
Muzeul de Știință și Industrie din Tampa, Florida s-a confruntat în momentul în
care o agenție guvernamentală din Florida a încercat să închidă expoziția.
Consiliul de administrație al muzeului a susținut organizatorii, luptând pentru
drepturile cetățenilor și accesul la educație prin intermediul expoziției. Succesul
demersului s-a măsurat concret în mai mult de 600.000 de vizitatori”.
Se știe foarte bine că spitalele
militare si clinicile din China au fost acuzate, în presa internațională, dar
și în rapoarte și anchete internaționale, în repetate rânduri, de trafic de
organe și de acoperirea unor astfel de infracțiuni. S-a afirmat de multe ori că
trupurile decedaților expuse în asemenea expoziții, aparțin prizonierilor
executați în închisorile chinezești.
Sabrina Sheehan: “Nenumărate articole au reluat în mod
eronat afirmația că trupurile expuse au
aparținut prizonierilor din închisorile chineze. Este o declarație pe care disidenții
chinezi au repetat-o de mai multe ori în încercarea de a atrage atenția asupra
organizațiilor lor prin asocierea cu acest eveniment cu faimă international”.
Începând
cu anul 2006, ziarul american „New York Times” și programul TV „20/20” au
relatat despre existența, la nivel internațional, a unei „piețe negre” de
cadavre și organe chinezești, ceea ce a dus la o anchetă a Congresului
american. De această investigație s-a ocupat Procurorul General de New York,
Andrew Cuomo. Investigația a dus la demisia directorului executiv al
Premier Exhibitions, Arnie Geller, care a organizat astfel de expoziții în mai
multe orașe din SUA. Ca urmare a anchetei Cuomo și a deciziei ulterioare din
2008, pe prima pagină a site-ului Premier Exhibitions este afișat un avertisment cu privire la originea
presupusă a trupurilor și feților umani expuse: „Această expoziție afișează rămășițe umane ale
cetățenilor sau rezidenților chinezi, primite inițial de Biroul chinez de
Poliție. Biroul chinez de Poliție poate primi corpuri umane din închisorile
chineze”. De asemenea, tot aici se mai menționează că Premier
Exhibitions „nu poate verifica independent” dacă organele aparțin sau nu
prizonierilor executați. Atât activistul chinez pentru drepturile omuluiu Harry
Wu, cât și directorul organizației „Drepturile omului în China”, au protestat
împotriva acestei expoziții din motivele arătate mai sus.
Sabrina
Sheehan: “Fapte: Emisiunea TV „20/20” a facut
public mai târziu rezultatul anchetei, conform
căruia acuzațiile inițiale erau false. O altă informație falsă: Arnie Geller,
în realitate, nu demisionase din funcția pe care o deținea. Decesul tuturor
specimenelor anatomice primite de la toate universitățile de medicină a
survenit din cauze naturale, facând imposibilă teoria ca ele să fi aparținut
unor prizonieri executați. Mai mulți experți examinatori independenți au demonstrat
ulterior acest lucru. Activistul chinez Harry Wu și-a cerut scuze în mod oficial
pentru acuzațiile false.
Corpurile umane prezentate în
cadrul expoziției The Human Body au fost individual examinate în Statele Unite de
către medici profesioniști (anatomiști și legiști). Ei au constatat că moartea
a survenit din cauze naturale, excluzând de asemenea bolile infecțioase, și
eliminând astfel orice posibilitate ca oricare corp expus în cadrul Expoziției
„The Human Body” să fi suferit traume sau abuzuri fizice asociate cu tortură,
executarea sau orice altă lovitură violentă.
Specimenele au fost donate în
mod legal în conformitate cu legislația chineză. Prin proceduri guvernamentale,
specimenele nerevendicate se folosesc în scop educațional în expozițiile
publice și în instituții de învățământ superior. Procedurile guvernamentale
includ inclusiv anunțuri publicitare, timp de 90 de zile, în efortul de a
identifica indivizii. După această perioadă, corpurile primesc o autorizare
legală spre a fi transferate universităților medicale în scop educațional.
Pentru a fi acceptate de universități, toate corpurile trebuie să fi murit din
cauze naturale, fără să aibă vreo boală.
Toate specimele prezentate în
cadrul expoziției sunt tratate maximă grijă cu și respect. În momentul în care
nu vor mai fi folosite în scop educațional, acestea vor fi incinerate.
În
continuare, în presa internațională, ca și în literatura de specialitate,
parvin date care atestă existența unui fenomen de prelevare abuzivă și vânzare
de organe de la prizonierii din închisori și lagăre din China. În 2000, în
localitatea chineză Dalian, provincia Liaoning, s-au deschis două
fabrici de plastinare a corpurilor umane. Potrivit site-ului The Epoch
Times,
înalți oficiali
chinezi din această provincie au fost implicați în traficul internațional de
organe.
Sabrina
Sheehan: În opinia noastră, cineva încearcă iar
să-și asocieze numele cu una dintre cele mai faimoase expoziții educaționale. doar
pentru notorietate.
Efectuarea
de anchete complete jurnalistice sau de anchete de către instituții care apără
drepturile omului pare a fi un fapt imposibil. Avocații pentru drepturile
omului, David Matas și David Kilgour, în anul 2006, au încercat să studieze
problema transplanturilor ilegale de organe în China, însă autoritățile chineze locale nu le-au
permis. Datele pentru raportul lor, întitulat „Bloody
Harvest”/ „Recoltare sângeroasă”, care a fost lansat în același an, au fost
colectate de la distanță. În 2012, David Kilgour a publicat, împreună cu
Torsten Trey, lucrarea „State Organs: Transplant Abuse in
China”.
Potrivit statisticilor prezentate în presă, în China, mai puțin de 5% din
membrii familiilor deținuților sunt de acord să doneze corpul celor executați
și nu mai mult de 5% din corpuri rămân nesolicitate de rudele defunctului. Pe fondul acestor dezvăluiri și al
altor investigații internaționale, afirmația că materialul pentru expoziția
„The Human Body”, de la Muzeul „Grigore Antipa” a fost luat de la „donatori
voluntari” pare dacă nu falsă, cel puțin discutabilă.
Sabrina Sheehan:
“Trupurile nerevendicate
nu pot fi donate în mod voluntar. Toate aceste corpuri au fost donate prin
proceduri guvernamentale”.
Iată
și câteva ecouri din presa franceză cu
referire la acest tip de expoziție. În anul 2009, expoziția „Our Body” de la
Paris a fost închisă prin decizie judecătorească. „Locul potrivit pentru un
cadavru, după lege, este cimitirul”, a declarat judecătorul
Louis-Marie Raingeard. El a decis că expoziția constituie o „comercializare
a trupului” uman și că „este o ofensă evidentă adusă respectului
cuvenit” pentru morți. Fraza din textul de prezentare a expoziției
de la București – „Toate exponatele sunt tratate cu maximă grijă și respect” –
ni se pare lipsită cu totul de credibilitate, ba chiar un mod de a induce în
eroare vizitatorii. Ce respect poți să-i aduc unui cadavru,
atâta timp cât îl plimbi prin lume ca să fie „admirat”? Cu atât mai mult
cu cât aceste cadavre „nu au fost revendicate”?
Sabrina Sheehan: Majoritatea
guvernelor din lume au permis ca mai mult de 20.000.000 vizitatori ai
expoziției să aleagă pentru ei inșiși. Noi credem cu putere în educație și în faptul că
fiecare membru al publicului are dreptul să își vadă și să își înțeleagă
propriul corp în propriul fel. Timp de sute de ani, doar membrii comunității
medicale au văzut și au studiat corpul uman astfel, iar noi credem că nu ar
trebui restricționat accesul pentru înțelegerea corpului uman. Expuneriea
anatomiei umane într-o asemenea manieră are ca scop impulsionarea tinerilor să
urmeze o carieră în domeniul medical și științific, și educarea vizitatorilor
în privința funcționării propriului lor organism.
În
textul reclamei expoziției de la București se spune că evenimentul urmărește un
caracter „educativ și științific”. Realizatorii și-au propus, cităm, „să
schimbe modul în care vizitatorii percep corpul uman, oferind românilor, în
premieră, o șansa unică de a-și privi organismul prin ochii unui chirurg și de
a «experimenta» o incursiune vizuală în interiorul său”. Apoi, se mai precizează,
în același stil, că „scopul expunerii este și acela de a-i determina pe
vizitatori să-și respecte și să-și îngrijească organismul, acordând atenție
felului în care aleg să trăiască”. Oare
este nevoie să expui 200 de cadavre secționate, ca oamenii să înțeleagă că
trebuie să-și îngrijească corpul sau că fumatul este dăunător?
Sabrina Sheehan: Comentarii de acest gen vin de obicei de la oameni
care nici măcar nu au văzut expozitia: a vedea înseamnă a cunoaște.
O
astfel de întâlnire cu cei 200 de morți, în această formă, a produs accidente
cu impact psihic, în mai multe locuri. La expoziția de la Haifa, în Israel, o
femeie, originară din orașul Aktiubinsk (Rusia), a recunoscut într-un exponat
pe iubitul ei, dispărut în urmă cu trei ani. Ea a fost cuprinsă de un acces
puternic de isterie. În 2011, la Riga (Letonia), mulți oameni au părăsit sala
deprimați, unii într-o stare de depresie profundă, alții au acuzat stări de
greață, amețeli și slăbiciune. La locul expoziției a venit, aproape în fiecare
zi, ambulanța. Este
clar că autorul expoziției încearcă să se folosească de caracterul șocant al
morții unui om într-un asemenea spectacol.
Sabrina Sheehan:
Peste 400 000 de oameni care au vizitat Muzeul Carnegie nu sunt de acord cu
opinia Anitei Allen.
La
adresa acestui tip de expoziție, au existat reacții firești de protest, atât
din partea oamenilor de știință, din partea liderilor comunităților religioase,
precum și din partea oamenilor obișnuiți. În articolul de prezentare a acestui
tip de expoziție itinerantă de pe site-ul Wikipedia, se vorbește despre
provocările de natură etică ale evenimentului. Coordonatorul științific de la
Muzeul de Știință „Carnegie” din SUA, de exemplu, a demisionat din funcție,
invocând convingerile sale religioase. Prin întrebările sale cu privire la
proveniența corpurilor, ea și-a exprimat oroarea față de ideea de a expune
„rămășițele umane” la o expoziție. Profesorul Anita Allen, bioetician la
Universitatea din Pennsylvania (SUA), a declarat că a da bani ca să te
„holbezi” la rămășițe umane trebuie să ridice mari îngrijorări asupra
persoanelor în cauză. Thomas Hibbs, etician de la Universitatea Baylor (SUA),
compară expunerea de cadavre cu pornografia, pornind de faptul că persoana este
redusă la „manipularea unor părți ale organismului, lipsite de orice
semnificație umană mai largă”. Rabinul Dany Schiff (SUA) a declarat că „și dacă s-ar fi obținut acordul
celor decedați, tot trebuie să ne întrebăm ce putem spune despre o societate,
care oferă corpuri umane spre vizionare, sub sticlă, unui public flămând”.
Asemenea
reacții arată că, în imaginarul comun, corpul omului nu este o abstracție, nu e
o haină pe care sufletul o lasă atunci când părăsește lumea pământească. Corpul
înseamnă o față concretă a unei persoane, pe care cei din jur, fie membrii
familiei, fie prietenii o prețuiesc foarte mult. Chiar popoarele cele mai
sălbatice nu și-au lăsat morții neîngropați, ci au avut grijă să-i îngroape.
Iar în viziunea noastră creștină, corpul reprezintă un templu, în care Dumnezeu
a așezat sufletul. Faptul că moartea omului este transformată într-un „show”
reprezintă un sacrilegiu teribil, o batjocorire a culturii despre viața și
moartea omului, creație a lui Dumnezeu. Spectacolul
nu poate fi decât o bătaie de joc față de misterul incomprehensibil al morții.
Acest tip de expoziție nu poate decât să corupă oamenii, să le hrănească
sufletele cu cruzime diabolică, cu indiferență față de suferința altora și față
de agresivitate.
Sabrina Sheehan:
Cu o asemenea gândire suntem norocoși că profesia medicală a supraviețuit și a
fost lăsată să salveze milioane de vieție an de an. Nu sufocați expozițiile
educaționale. Ele oferă oamenilor o șansă de a învăța și a înțelege lucruri
importante despre ceea ce posedă mai prețios.
De
ce cadavrele expuse provin anume din China?
Sabrina
Sheehan: Pentru că de acolo vin
cei mai buni specialiști în disecție din lume.
De
ce atât de multe corpuri „nerevendicate”?
Sabrina Sheehan:
Corpurile nerevendicate nu sunt ceva neobișnuit în cele mai multe țări ale
lumii. Din păcate, doar o parte din ele sunt folosite în scop educațional, în
timp ce majoritatea sunt folositele în testarea efectelor provocate de accidentele
de mașină, în testele militare pentru explozibile sau în cadrul alte testări
prea oribile pentru a fi amintite.
De unde apar atât de multe rude gata
să renunțe la înmormântarea corpului?
Sabrina Sheehan: Nu toți au rude, iar mulți sunt
vagabonzi și au murit pe străzi, în timp ce alții nu-și permit o înmormântare
sau o incinerare.
Cum
se face că, dintr-o dată, atât de mulți condamnați la moarte s-au decis să-și
doneze post-mortem corpul pentru știință?
Sabrina Sheehan: Cadavrele sunt acceptate de universitățile
de medicină doar dacă au murit din cauze naturale.
De
ce autorul nu a realizat aceste corpuri din plastic? De ce a trebuit să
folosească anume cadavre umane? Toate acestea sunt întrebări pe
care, cred, mulți vizitatori și le vor pune în diferite forme. Iar ele vor
rămâne fără răspuns, întunecându-le sufletul sau contorsionându-le psihicul.
Sabrina Sheehan: Aceasta
este una dintre cele mai educative expoziții pe care oamenii o vor vedea. Va fi
motivul pentru care mulți tineri vor alege o carieră în domeniul medical.
Nu
în ultimul rând, trebuie să Vă atenționăm că, judecând după box-office-ul
acestui tip de expoziții organizate în mai multe orașe din lume – în România,
prețul unui bilet e de 50 sau 60 de lei pentru adulți (nu pentru orice buzunar)
–, caracterul educativ
și științific nu este decât un paravan după care se ascunde o afacere
profitabilă.
De
aceea, domnule academician Dumitru MURARIU, Director General al Muzeului
National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, Vă rugăm să decideți blocarea
acestui spectacol macabru și degradant.
Sabrina Sheehan: Să lăsăm publicul
să decidă. Au dreptul la educație!
Cu
deosebită considerație,
Larisa Iftime, traducător,
președinta Asociației
„Provita Media”, București
