Se afișează postările cu eticheta Swel Noury. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Swel Noury. Afișați toate postările

Common Nostalgia la Pavilion pana pe 7 iulie

EXPOZIȚIE @PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon)
COMMON NOSTALGIA 04 aprilie 2013 – 07 iulie 2013
Curator: Eugen Rădescu
Participanți: Dan Raul Pintea (RO), Ștefan Sava (RO), Nicolae Constantin Tănase (RO), Swel Noury (MAR)
FB event: www.facebook.com/events/288375167962411
Nostalgia împiedică exercițiul viitorului. Prin definiție, nostalgia impune renunțarea la perspectivă și re-pătrunderea în trecut. Este un fel de melancolie îndreptată spre dorința de a revedea ceva sau pe cineva din trecut, atunci când subiectul nostalgic persistă în identificarea narcisistă cu obiectul/locul pierdut; iar acest subiect rămâne credincios obiectului pierdut, cu o dorință patologică de a nu renunța la acest atașament.
Nostalgia nu este nici fado, nici romanticul termen elvețian “kuhreihen”. Îl văd mai degrabă ca un “ostalgie”. Un simț comun al unei pierderi, al unui regret – plin de demoni. Accentuez latura antihegeliană a nostalgiei, pentru că “doliul” pierderii și conștiința revenirii în trecut, are structura “depășirii” prin care se păstrează esența noțională a unui obiect/ființă. Așa se face că “îndoliatul” jelește obiectul pierdut și “îl ucide a doua oară” prin simbolizarea și concretizarea pierderii sale. Nostalgicul nu este cel care nu are puterea de a renunța la ceva-ul din trecut, dimpotrivă, el “îl ucide a doua oară” înainte ca obiectul să fie pierdut cu adevărat.
În expoziția “Common nostalgia”, am pornit tocmai de la premiza că subiectivizarea pierderii precum și obiectivizarea sentimentului de a pierde ceva, poate reduce substanțialitatea trăirii de tip nostalgic, pentru că lucrările expuse presupun atingerea tuturor valențelor ideii de nostalgie. De la “dragoste”, un sentiment venit dintr-un trecut întâmplător, care devine subiectul a ceea ce poate fi asimilat, până la “ostalgia” memoriilor familiale, de microcosmos, de acolo cu ai tăi. (“Ostalgia” este un termen sociologic german provenit din “nostalgie” si “ost” care înseamnă “est”, așadar o nostalgie a estului, în sensul său geopolitic).
Sper să vă placă, Eugen Rădescu București, 2013

Eugen Rădescu (n. 1978) este politolog (specializat în relativism moral și etică politică), manager cultural, curator și teoretician. A scris pentru diferite reviste și ziare naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expoziției “How Innocent Is That?” și “presently i have nothig to show and i’m showing it!” la Pavilion București. A publicat cartea “How innocent is that?” la REVOLVER BOOK, Berlin, Germania. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al juriului apexart New York, pentru programele apexart Franchise si Unsolicited Proposal Program. A ținut numeroase lectures și conferințe, printre care la Universitatea de Arte Cluj, apex, New York, Badisher Kunstverein, Karlshrue, Germania, Casa Encedida, Madrid. În prezent lucrează la editarea cărții: “Relativism moral – două perspective”. Este profesor asociat la Universitatea București și Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. Locuiește și lucrează în București.
Expoziția este susținută de PAVILION – journal for politics and culture.
Image: Dan Raul Pintea, “Dragoste”, acrylic spray on concrete, 30 x 94 cm, 2012. Courtesy of the artist.

Lecture Swel Noury at Pavilion

Vineri, 05 aprilie 2013, 19.00
LECTURE
Swel Noury (MAR)
De fiecare dată când menționăm conexiunea dintre literatură și cinema, partea cea mai relevantă a problemei pare să fie adaptarea. Este ea fidelă sau nu cărții?
Este o întrebare dificilă deoarece sunt mai multe forme de adaptări. Așadar trebuie introdus conceptul de conformitate pentru a justifica ceea ce scenariștii încearcă să facă de fiecare dată când lucrează la adaptarea cinematografică a cărților. În cazul acesta, voi încerca să definesc limitele adaptărilor cinematografice prin intermediul filmului “Omul care a vândut lumea”.
Având la bază nuvela “O inimă slabă” scrisă de Dostoievski, “Omul care a vândut lumea” se dezvăluie ca o poveste metafizică a unui tânăr funcționar, incapabil să facă față propriului tumult interior. Pentru că nu poate accepta bucuria mariajului cu o frumoasă artistă de cabaret, protagonistul degenerează într-o stare de psihoză și delir. Jocul actoricesc premiat al lui Said Bey este o demonstrație de actorie multifațetată. Apariția lui este bântuitor captată de imaginea superangulară influențată pictural, sound design-ul intrigant și o narațiune tentantă ce nu pare să îl încurce numai pe eroul în declin. Filmat într-un peisaj anonim, post-apocaliptic, cu o temă reminescientă din Camus, Kafka și Orwell, filmul explorează vulnerabilitatea individului într-o societate autocrată, în care iubirea și toleranța sunt rar întâlnite.

Swel Noury este scriitor, regizor și fotograf. 
Este fiul lui Hakin Noury, un faimos regizor de film și al lui Pilar Cazoria, o producătoare spaniolă. Trăiește în Barcelona și co-regizează alături de fratele său Imad. De la debutul lor regizoral cu “Poarta Raiului” (ales în Selecția Oficială de la Festivalul de Film de la Berlin în 2006), Swel și Imad sunt cunoscuți publicului larg ca fiind copiii teribili ai cinemaului marocan contemporan (Jim Jarmusch îi definește ca “derbedei vizuali”).
“Omul care a vândut lumea” a fost de asemenea parte a Selecției Oficiale de la ediția din 2009 de la Berlinale. Lucrările fotografice ale lui Swel se concentrează pe portret și sunt influențate de Moriyama și Petersen

Pavilion: Common Nostalgia 04 aprilie - 07 iulie

COMMON NOSTALGIA
04 aprilie 2013 – 07 iulie 2013
EXPOZITIE
DESCHIDERE: Joi, 04 aprilie 2013, 19.00
 
Curator: Eugen Rădescu
Participanți: Dan Raul Pintea (RO), Ștefan Sava (RO), Nicolae Constantin Tănase (RO), Swel Noury (MAR)

Nostalgia împiedică exercițiul viitorului. Prin definiție, nostalgia impune renunțarea la perspectivă și re-pătrunderea în trecut. Este un fel de melancolie îndreptată spre dorința de a revedea ceva sau pe cineva din trecut, atunci când subiectul nostalgic persistă în identificarea narcisistă cu obiectul/locul pierdut; iar acest subiect rămâne credincios obiectului pierdut, cu o dorință patologică de a nu renunța la acest atașament.

Nostalgia nu este nici fado, nici romanticul termen elvețian “kuhreihen”. Îl văd mai degrabă ca un “ostalgie”. Un simț comun al unei pierderi, al unui regret – plin de demoni. Accentuez latura antihegeliană a nostalgiei, pentru că “doliul” pierderii și conștiința revenirii în trecut, are structura “depășirii” prin care se păstrează esența noțională a unui obiect/ființă. Așa se face că “îndoliatul” jelește obiectul pierdut și “îl ucide a doua oară” prin simbolizarea și concretizarea pierderii sale. Nostalgicul nu este cel care nu are puterea de a renunța la ceva-ul din trecut, dimpotrivă, el “îl ucide a doua oară” înainte ca obiectul să fie pierdut cu adevărat.

În expoziția “Common nostalgia”, ce va fi deschisă publicului între 4 aprilie și 7 iulie 2013, am pornit tocmai de la premiza că subiectivizarea pierderii precum și obiectivizarea sentimentului de a pierde ceva, poate reduce substanțialitatea trăirii de tip nostalgic, pentru că lucrările expuse presupun atingerea tuturor valențelor ideii de nostalgie. De la “dragoste”, un sentiment venit dintr-un trecut întâmplător, care devine subiectul a ceea ce poate fi asimilat, până la “ostalgia” memoriilor familiale, de microcosmos, de acolo cu ai tăi. (“Ostalgia” este un termen sociologic german provenit din “nostalgie” si “ost” care înseamnă “est”, așadar o nostalgie a estului, în sensul său geopolitic).
Sper să vă placă,
Eugen Rădescu
București, 2013  
Eugen Rădescu (n. 1978) este politolog (specializat în relativism moral și etică politică), manager cultural, curator și teoretician. A scris pentru diferite reviste și ziare naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expoziției “How Innocent Is That?” și “presently i have nothig to show and i’m showing it!” la Pavilion București. A publicat cartea “How innocent is that?” la REVOLVER BOOK, Berlin, Germania. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al juriului apexart New York, pentru programele apexart Franchise si Unsolicited Proposal Program. A ținut numeroase lectures și conferințe, printre care la Universitatea de Arte Cluj, apex, New York, Badisher Kunstverein, Karlshrue, Germania, Casa Encedida, Madrid. În prezent lucrează la editarea cărții: “Relativism moral – două perspective”. Este profesor asociat la Universitatea București și Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. Locuiește și lucrează în București.
 
Urmată de un opening party by Reforma & Bogman @Control Club (front), str. Constantin Mille nr. 4, 22.00 hours.
Imagine: Dragoste, spray acrylic pe rumbeton, 30 x 94 cm, 2012
Courtesy of the artist.
Expoziția este susținută de PAVILION – journal for politics and culture.