Forta cuvintelor...petresciene(I)

Stateam, eu si colegii mei de job(“evadatii de la ora 13”, dupa cum am fost supranumiti), la coada interminabila ce se formase in fata autoservirii unde mancam de obicei. Ne conversam usor, atat despre activitatile profesionale zilnice, cat si despre ceea ce vedeam in jurul nostru: oameni, haine, mancare.

Nu stiu cum s-a intamplat dar tocmai in ziua aceea unul dintre felurile de mancare era varza calita. Da, stiu ca suna prozaic si comun ceea ce spun, dar chiar asa a fost. Se auzeau voci entuziasmate, rasete voioase, sunete de admiratie fata de chef… mai lipsea fanfara, pentru a sarbatori “evenimentul”…

… Si atunci mi-a venit in minte cea mai tare descriere pe care am citit-o vreodata.Se gaseste in primele pagini ale romanului, pe care sigur trebuie sa-l fi citit in liceu (daca nu, e musai sa-l citesti acum), “Patul lui Procust”, de Camil Petrescu.

Personajul principal, Fred Vasilescu, unul dintre cei mai bogati si curtati barbati ai capitalei interbelice, este invitat la un pranz de catre doi prieteni scriitori, fata de care avea o nemasurata admiratie, numai prin prisma faptului ca lumea lor ii era total necunoscuta si inaccesibila. Se nimerise intr-o dupa amiaza torida de vara, la o terasa bucuresteana, cu umbrele care nu reuseau sa faca fata caldurii innabusitoare. Vasilescu, fiind obisnuit sa manance in interiorul localului la acea ora, ezita sa comande acelasi fel de mancare cu al colegilor lui de suferinta ( varza calita), imaginandu-si sosul fierband, pe drumul facut de chelner, de la bucatarie, pana afara, prin soarele arzator.

Si bine face, pentru ca tocmai atunci constata decesul unei muste in farfuria unuia dintre prieteni. Acum incepe calvarul pentru fictivul nostru prieten, care se gaseste intr-o dilema din care nu stie cum sa iasa. Sa-i spuna amicului, dupa ce acesta deja mancase jumatate din ceea ce se gasea in farfurie (evitand, fatalmente, musca), fiind problema lui cum va impaca imaginea mustei innecate, cu interiorul stomacului , sau sa taca, asteptand, poate, ca acesta sa nu consume integral felul de mancare?

Toate aceste ganduri, pe fondul discutiei intelectuale dintre cei doi scriitori.

In momentul culminant al ducerii lingurei la gura de catre prietenul cu pricina, Vasilescu se schimba la fata.Ambii comeseni remarca acest lucru, si-l intreaba ce s-a intamplat… El, sleit de puteri, atat fizice cat si intelectuale, dupa lupta dusa cu el insusi, arata molatec, cu varful cutitului catre musca din lingura… Amicul arunca musca,cu o lovitura scurta din degetul aratator, insotita de o replica memorabila, catre celalalt: “E sensibil, domnul.”, dupa care mananca si restul de varza, continuandu-si discursul despre cea mai noua revista literara aparuta…

Intreg procesul de constiinta se intinde pe doua pagini, doua dintre cele mai bine scrise pagini pe care le-am citit vreodata…

Toate acestea imi treceau prin cap in momentul in care colegii mei admirau farfuriile cu miros imbietor .

Nu m-am abtinut.Le-am descris si lor intreaga scena.

PS: nimeni nu si-a mai comandat varza.

14 comentarii:

Condeierul anonim | 15 mai 2009 la 22:13

Eu credeam ca varza e de post sau de regim. Intotdeuna am crezut asa, jur. Acuma imi explic de ce mie nu imi place varza:sunt vegetariana!!

Vincent Vinyl | 15 mai 2009 la 22:31

Si uite cum faptul de a fii vegetarian te-a salvat :)
Insa nu cumva a devenit un trend vegetarianismul asta?

velvet_angelove | 15 mai 2009 la 22:51

Si eu am avut dubii in privinta placerilor mele culinare, cand am citit cele 2 pagini...

Condeierul anonim | 15 mai 2009 la 23:55

Ha, ha, vegetarianismul e un trend numai pentru cei care considera pestele ca fiind o leguma, pentru ceilalti, e treaba serioasa.

Vincent Vinyl | 16 mai 2009 la 00:01

Cat de serioasa esti pe treaba asta? Si de ce?

Condeierul anonim | 16 mai 2009 la 00:06

La inceput a fost totul la supliciu, iar acuma e la deliciu. Intai mi-au impus medicii, apoi eu...dar tot mai cred si acuma ca cea mai gustoasa carne e cea de porc. Recunosc asta oricand, chiar si dupa 5 ani de absenta din meniu.

Vincent Vinyl | 16 mai 2009 la 00:12

Iti inteleg supliciul asta pentru ca si eu am produse interzise oarecum de catre doctori insa (si aici voi incerca sa formulez cat mai cu grija ideea) crezi ca dupa 5 ani carnea de porc ar avea acelasi gust ca si in mintea ta?

Condeierul anonim | 16 mai 2009 la 00:19

Cred ca mi-ar intrece imaginatia. Dupa 5 ani amintirile se estompeaza...

velvet_angelove | 16 mai 2009 la 00:21

Subiectul era dilema constiintei...nu carnea de porc,dar daca tot vb de asta, cum credeti ca e cea de...musca?)))))))

Vincent Vinyl | 16 mai 2009 la 00:21

Nu stiu daca ti-ar intrece-o. Insa da dupa 5 ani multe amintiri tin sa dispara, depinde doar de ele cat de profunde au fost pentru a ramane in memoria ta "eterna".
Insa crezi ca ai risca sa mananci ceva interzis doar pentru a-ti verifica amintirea? Iar daca da, de ce? Iar daca nu, din nou de ce?

Condeierul anonim | 16 mai 2009 la 01:02

Incerc un rapuns doi in unu si pentru tine si pentru Velvet. Doamnele intai, asadar: nu m-as risca la carne de musca, pentru ca am auzit eu pe undeva ca nu tot ce zboara se mananca, chiar daca nu as avea vreo dilema de constiinta sa pap o musca, de vreme ce nu am vreo problema sa dau cu pliciu’ pe ea.
Acuma, sper ca a inteles si Vincent ca sunt suficient de temerara sa iau o masa de carne obisnuita, ca o musca nu m-ar satura. Nu as face nimic rau, pentru ca nu as incalca niciun principiu de-al meu. Eu nu sunt un vegetarian de principiu, sunt unul de conjunctura (la naiba, conjunctura dureaza de 5 ani). Asadar nu s-ar produce vreo rasturnre de principii si valori, ar fid doar o minima abatere de la o regula alimentara, care s-ar putea solda, eventual cu un cataclism gastric

Vincent Vinyl | 16 mai 2009 la 01:07

@Velvet : carnea de musca nu-mi pare prea apetisanta. De ce? Pai obseva ce mancam : pui, porc, rate, iepuri. Adica animale oarecum destul de bine hranite. Iar musca nu-mi pare prea bine hranita

@Condeierul : am inteles conjunctura insa in ultimii 5 ani nu ti-a venit niciodata ideea de a incalca principiul stiind consecintele? (si te rog sa nu consideri asta ca o instigare la "porc").

Condeierul anonim | 16 mai 2009 la 01:20

Ideea a venit, dar nu s-a si "consumat", pentru ca incerc sa imi tratez cu seriozitate stilul de viata. Dar, daca intr-o buna zi nu o sa mai pot rabda, cu siguranta voi incalca regula asta. Nu se moare daca faci asta o data, de doua ori, dar cu siguranta se moare mai repede, daca o repeti la nesfarsit. Ideea e sa nu redeschid anumite pofte care m-ar putea impinge spre obiceiuri de mult uitate.

Vincent Vinyl | 20 mai 2009 la 22:15

Daca obiceiurile sunt rele sau nocive atunci pastreaza-ti forta in a le eradica altfel ca sa-l citez pe A.G. Weinberger - "traieste, iubeste si nu te lasa pacalit!"