Mai avem cauze?

2012, iunie, scandaluri peste scandaluri, lupte peste lupte, ura, frustrari, dorinte neimplinite, proteste, caldura si o intrebare: Mai avem cauze?
De o saptamana ma lovesc mai crunt de realitatea romaneasca. De o saptamana ma lovesc mai puternic de oameni ce imi spun in fata ca nu ii intereseaza de Miscarea Papioanelor pentru salvarea ICR, ca nu le pasa de Rosia Montana sau de forajele pentru exploatarea gazelor de sist din Romania. Societatea civila reactioneaza partial, intelectualii reactioneaza masiv dar sunt inghititi de masele terne si tacute ce nu vor decat Jos Basescu! Am trecut peste asta, nu s-a putut, exista lucruri mai importante decat schimbarea unui presedinte ce apara usor riscant drepturile Romaniei. Avem un Guvern cel putin penal (rog a se intelege calea judecatoreasca), plagiator si plin de defecte. De la Ministrul Educatiei, schimbat de cate ori?, pana la cel al Culturii si Prim-Ministrul avem doar o cale scurta a celor ce ne sunt conducatori.
Este greu in Romania! La fel este si in alte tari Europene, in alte zone ale UE, in care majoritatea oamenilor simt puternic criza iar altii, prezenti in topul Forbes, doar o mica pierdere.
Noi ca cetateni mai avem cauze? Loviti adanc de bocancul crizei, manipulati de Antena 3 sau alte canale ce s-au specializat in a face asta ne intoarcem ochii de la probeleme reale. Pe multi nu ii afecteaza nici trecerea ICR-ului in subordinea Senatului, nici Rosia Montana si nici forajele Chevron. Ar trebui insa sa o faca.
Mai avem cauze? In iunie 2012 descopar cu tristete ca suntem putini cei ce mai avem. Pentru a schimba ceva este nevoie de o uniune, de o lupta atunci cand se intampla nedreptati, de proteste si de a alege constant oameni ce ne reprezinta in functie de ceea ce pot oferi cu adevarat.
Putem oare invata sa ne pese ca grup si nu ca individ?

Deschide-ti ochii

Am vrut sa-ti spun despre copiii cu un singur parinte dar.....era prea personal pentru mine si multi dintre voi.
"Nu știu unde mi-am pierdut verile. Sunt închise undeva… într-o scoică. Nu știu de ce nu mă mai zbat să ajung la mare. Mi-e dor de pescăruși, dar nu fac nimic ca să-i aud. Nu știu de ce. Nisipul uscat pe tălpi, soarele ucigător, albastrul calm, vântul nopților la mal. De toate îmi este dor. Atât de aproape… și atât de departe. Vara trece, iar eu rămân albă ca zăpada. Nu știu unde mi-am pierdut verile."
"Ascunde-ti fata de-a pururi, cauta si viseaza de-a pururi.
Ai fost vreodata de vanzare? Atunci cand replicile tale par destepte, mult mai dure decat ale celorlalti, atat de pline de ele si lipsite de minte si mereu cu un comentariu in minte.
Chiar te crezi asa de dur? Mai dur ca ceilalti, draga, te porti ca si cum ai fi rece si ca si cum nu ai avea puterea.
Nu-ti schimba mentalitatea, fara a te gandi de 2 ori, vocea ta nu are pic de ratiune iar acum este timpul sa-ti intalnesti minciunile.
Deschide-ti ochii, deschide-ti mintea, mandru ca un Dumnezeu insa nu te preface ca esti orb, prins in tine nu rabufna si invinge masina ce iti calauzeaza mintea."
Continuarea mai jos cu click:

Update : Curtea Veche si-a recuperat patrimoniul

Astazi dimineata am primit unul dintre cele mai frumoase mail-uri din ultima vreme. Astazi dimineata am primit o veste buna si va transmit, si voua, mesajul primit:

"Dragi prieteni,

Incep prin a va multumi, in numele intregii edituri, pentru toata sustinerea si pentru pretiosul ajutor pe care ni l-ati oferit in rezolvarea situatiei bizare in care editura Curtea Veche s-a aflat pret de aproape trei saptamani.

Mesajele de sustinere si scrisoarea deschisa inaintata Premierului la sfarsitul saptamanii trecute nu au ramas fara ecou, astfel ca – dupa trei saptamani de amorteala a autoritatilor in fata unui sir de infractiuni evidente – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis o ordonanta in urma careia am reusit sa recuperam patrimoniul editurii blocat abuziv de pe 17 iulie.
Aceasta actiune s-a incheiat la inceputul acestei saptamani. In acest moment toti angajatii lucreaza la repunerea in functiune a editurii in noul sediu – o cladire de birouri situata pe str. Aurel Vlaicu nr. 35, acolo unde va vom astepta cu drag de acum inainte.
Am constatat cu bucurie ca nu suntem singuri si ca nu va suntem indiferenti din promptitudinea cu care ati reactionat afland de necazul nostru, fapt pentru care va vom fi intotdeauna recunoscatori. Fara indoiala, fara sprijinul fiecaruia dintre voi lucrurile ar fi trenat si acum, intr-o tara in care Statul se dovedeste pe zi ce trece mai putin capabil sa opreasca abuzurile si sa ii pedepseasca la timp pe cei care le comit.
Si nu in ultimul rand, vrem sa le multumim pe aceasta cale (deoarece nu avem adresele persoanale:) ) tuturor blogurilor care ne-au sustinut in aceasta perioada. Va ramanem profund recunoscatori si speram sa mai putem colabora si in viitor, insa pe un alt tip de “proiecte”. :)"
Impreuna am demonstrat ca se poate, ca putem lupta impotriva unui sistem corupt si-l putem invinge.

Intamplari cu oamenii de HR

Departamentul HR, sau mai exact Personal dar haide macar sa-i lasam sa aiba aceasta denumire pompoasa, este deobicei departamentul "cel mai iubit" dintr-o companie.....atat de iubit, precum iubim impozitul pe Drepturi de Autor.
Via Daily Cotcodac provine povestea de mai jos, si stau si ma intreb: oare sunt singurul care se identifica cu ea?

Regula de bază a unui interviu de angajare de calitate este aceea ca interviul să fie cu atât mai complex cu cât compania angajatoare e mai mică şi slujba mai prost plătită. Normal, în acest caz, şi pretenţiile angajatorului sunt mai mari. La Microsoft sau la HP mai merge cum mai merge, dar ca să obţii un post de femeie de serviciu la “Legume – fructe” trebuie să treci o probă maraton de vreo două ore constând dintr-un test de inteligenţă, două probleme date anul trecut la olimpiada internaţională de matematică, o traducere din limba engleză şi un scurt eseu pe marginea Dialogurilor lui Platon. În plus, eşti nevoit să răspunzi şi la tot felul de întrebări interesante, care să te facă să te gândeşti serios dacă îţi doreşti cu adevărat să lucrezi pentru oamenii ăia.

De pildă, iată o întrebare absolut obligatorie la orice interviu: “Ce salariu aţi preconiza că o să primiţi?”. E practic imposibil să răspunzi corect, pentru că dacă spui prea puţin e clar că eşti prost, dacă avansezi o sumă prea mare eşti prea tupeist, iar dacă indici exact suma la care se gândiseră şi ei eşti previzibil şi lipsit de ambiţie.

O altă întrebare standard: “Aveţi probleme cu alcoolul sau cu drogurile?”. Eu, sincer, n-aş şti ce să răspund aici – oamenii care vor o slujbă încearcă, de regulă, să-şi evidenţieze alte calităţi, mai puţin pe aceea că pot băga sub masă toată clientela de la “Căţeaua leşinată”. Şi tot din categoria întrebărilor abile face parte şi cea prin care eşti invitat să indici cel mai neplăcut moment din viaţa ta; probabil se aşteaptă să fii sincer şi să recunoşti că a fost atunci când, la precedentul serviciu, te-a prins şeful culcându-te cu secretara pe biroul lui.

Genială e şi întrebarea “Care a fost cea mai mare realizare profesională?” – dat fiind că vrei să-ţi schimbi jobul, e puţin probabil că ai dus firma de la care vrei să pleci în Top 500 Forbes. Ca urmare, e mai plauzibil că viitorul angajator vrea de fapt să audă cum ai umplut tot serverul companiei la care lucrai cu pornache sau cum ai câştigat concursul de scuipat de la balcon în capul şefului când iese la ţigară.

Interesantă este şi întrebarea “Unde te vezi peste 5 ani?”. Dacă e pusă mai la începutul interviului, când încă ţi-ai mai păstrat optimismul, s-ar putea să răspunzi “Într-un costum de aluminiu, venind cu farfuria zburătoare la serviciu şi plângându-mă cât de aglomerat e cerul la Dristor”. Dacă aceeaşi întrebare e pusă mai la sfârşit, după ce a trebuit să răspunzi la toate cele de mai sus, un răspuns standard ar fi “Într-un penitenciar de maximă securitate, aşteptând să-mi ispăşesc restul de 20 de ani din condamnarea pentru crimă”.

Cand cartile ajung sa faca trotuarul

Joi seara, de la 18.00, editura Curtea Veche a împărţit cărţi gratis celor care au venit să o susţină. Cum, în afară de angajaţii editurii, am fost doar şapte asemenea susţinători, cărţile au fost împărţite, timp de 2 ore, trecătorilor.
Munoz Molina, Erofeev, Loriga, Bernieres, Fuentes, Esterhazy… cărţile alea puteau fi ale voastre dar asta e, dacă nu le-aţi vrut le-a luat cine s-a întâmplat să treacă pe acolo. Sau mă rog, unii le-au luat căci sunt oameni care nu vor să audă de cărţi nici când se dau gratis, după cum se va vedea imediat. Asta e, să sperăm că măcar unora dintre cei care au primit cărţi le va plăcea ceea ce or să citească. Am stat două ore pe trotuar, pentru că reacţia omului faţă în faţă cu cartea oferită gratis a fost un spectacol demn de studiat. În primul rând, bucureşteanul suspicios şi stresat are o mişcare de recul când vrei să-i dai ceva. Se fereşte, chiar când vede că este o carte. Cuvântul “cadou” îi atrage atenţia. “Gratis, nu vă costă nimic“, it’s generally a win, se opreşte, o ia. Sunt unii care se uită la carte şi decid că nu o vor nici dacă e pe gratis. “Nu citesc“, zice fără jenă un tânăr, zâmbindu-i cu o candoare dărâmătoare uneia dintre fetele de la editură, în timp ce îi înapoia cartea pe care aceasta i-o întinsese. “M-am săturat de cărţi“, zice alt puşti, scoţându-şi o cască din ureche. O fi avut de dat bacul, îi caut eu o scuză. O cucoană se uită cu atâta dispreţ înţepat şi fără cuvinte la persoana care îndrăznise să îi întindă o carte, încât ne lasă pe toţi muţi. O fi având femeia probleme dar, la dracu, îi ofereau cărţi, nu droguri sau prezervative. “Cartea “Proşti, dar mulţi” n-o aveţi”?, răbufneşte exasperat în urma ei un angajat al editurii.
În fine, şi-au mai fost şi alţii. Oameni sinceri, domle, dacă nu citesc de ce să se încarce cu cărţile, zău? Dacă, Doamne fereşte, ajung să dea în patima cititului şi or să creadă prietenii despre ei că sunt intelectuali?
Printre cei căpătuiţi cu cărţi au fost şi unii dintre poliţiştii de la secţia 2 (aia care e la două numere distanţă de sediul editurii Curtea Veche şi care nu i-a ajutat în niciun fel) ce ieşeau sau intrau în tură.[...]
Unde eşti tu? Da, tu, care citeşti fraza asta, cu tine vorbesc, unde eşti tu? Tu care ai blog despre cărţi sau n-ai dar citeşti bloguri despre cărţi sau citeşti cărţi, pur şi simplu? Poate chiar cărţi de la Curtea Veche? Tot mai eşti convins că nu te priveşte? Că n-ai motive să te implici pentru că or să se bată alţii şi deci nu mai e nevoie să te amesteci? Că n-ai tu treabă cu editurile, să-şi poarte singure de grijă, tu vrei să citeşti doar, restul nu te interesează? Că eu una sunt o creatură patetică şi demnă de milă cu agitaţia mea, pentru că tu ŞTII (că tu ştii lucruri, le ştii tu bine) că nu are rost, că nu o să iasă nimic de aici, aşa că nu are rost să te amesteci. Una din astea de mai sus o crezi tu, nu-i aşa? Sau poate chiar pe toate.[....]
Nu vreau să fiu Ana Ipătescu, chemând masele la revoluţie, în caz că te întrebi, vreau să fiu un om într-o mulţime care susţine nişte lucruri în care crede. Şi mi se pare trist că, într-o ţară în care ies sute de oameni în stradă ca să participe la înmormântarea unei vedete de care nici nu şi-ar fi amintit dacă nu ar fi murit, alţi oameni – dintre cei care, de obicei, fac mişto de morbiditatea celor dintâi – nu sunt dispuşi să iasă în stradă pentru a apăra valorile lor. 
Citeste articolul complet pe Biblioteca Babel 
Si haide sa arati ca iti pasa. Lupta sociala continua!

Salveaza editura Curtea Veche

Later edit:

Pentru a patra zi consecutiv, sediul nostru este sub sechestrul baietilor dubiosi. Astazi, dupa ce soarele se mai domoleste putin si orele de lucru de incheie, va asteptam sa-i vizitati, sa nu se simta singuri.

Incepand cu ora 18.00, timp de doua ore ne puteti gasi pe Arh Ion Mincu 11 (chiar in fata portii ferecate) cu cele mai frumoase titluri Curtea Veche, gata sa le oferim cadou celor care vin sa ne sustina!

Vino si tu sa te alaturi grupului de sustinatori Curtea Veche si sa-ti alegi volumul preferat pentru a-l lua acasa sa-l savurezi in liniste, la racoare.

Flash mob-ul organizat ieri, 21 iulie, de la orele 14:00, in fata sediului editurii Curtea Veche din str. Ion Mincu, nr.11, a fost o noua incercare de a atrage atentia asupra unui abuz ce se petrece in Romania de astazi, si chiar, fix sub ochii "vigilenti" ai politiei ce se afla chiar un pic mai sus pe strada.
Am fost prezenti in jur de 30 - 40 de persoane, si de aceasta data a fost prezenta si o parte (destul de mica din pacate) a mass-mediei.
In timp ce noi am sosit pentru a protesta pasnic si pentru a citi, angajatii firmei de paza se chinuiau de zor cu schimbatul incuietorii de la poarta.

Pana si aceasta actiune era una facuta intr-un mod barbar, si primitiv, oamenii de la firma de paza neavand nici cea mai mica protectie (puteam oare chema inspectoratul pentru protectia muncii?) si in acelasi timp fiind tot timpul vigilenti la ceea ce se intampla in jur. Spun asta si datorita unui incident, amuzant sa-i spunem, in care postasul ce avea de lasat niste pliante in cutia postala a editurii, s-a strecurat printre doua gorile si imediat a fost extras de tricou din curtea editurii.
Lanturile ce leaga portile editurii, noua incuietoare ce inlocuieste lantul de bicicleta ce "trona" pe poarta principala, camerele de luat vederi amplasate in perimetrul casei sunt de fapt o incercare a proprietarului de a-se apara de fortele "brutale" ale editurii si de "extremistii" ce ii sustin pe acesti intelectuali.

Pentru ca, dupa cum poti vedea din poza alaturata, aproape toti din cei prezenti la acest flash mob au fete agresive si sunt potentiale pericole de care ar fi bine sa te aperi.
De tinut minte ideea ca obiectele personale ale angajatilor, actele companiei si computerele au ramas in sediul editurii unde access au doar persoane cel putin "dubioase" ca Florin Moldoveanu (un cunoscut interlop) sau profesorul Radu Nicoara de la UNATC ce in cursul zilei de marti a avut o vizita pentru a filma in sediul editurii "pentru un prieten" (dupa cum declara), acest lucru, in timp ce reprezentantii editurii nu au access nici macar in curte.

Stiu ca n-am reusit sa schimbam mare lucru cu actiunea de ieri, insa in aceeasi vreme am reusit sa atragem atentia asupra unui abuz ce se petrece sub ochii politiei si justitiei din Romania. Ministerul Culturii nu a luat inca nicio atitudine referitoare la acest caz. Societatea civila pare a fi un pic mioapa fata de acest caz si schiloada in a reactiona.
Multumim celor ce au sosit ieri pentru a-si arata solidaritatea fata de o institutie culturala ce, in aceste momente, are nevoie de sprijin din partea tuturor celor ce au citit macar o carte editata de ei.
Ne-am obisnuit, din pacate, ca faradelegea sa intre cu brutalitate in actiune, inainte ca legea sa-si spuna cuvantul. Nu am crezut, insa, ca un spatiu al culturii, o editura, sa fie ferecata cu agresivitate. Nu am crezut ca primejdia distrugerii unui patrimoniu, a stradaniei  atator oameni care muncesc la Curtea Veche, sau asteapta sa fie publicati de aceasta prestigioasa editura, sa fie atat de aproape. Uite ca se poate. Am trecut prin fata portilor legate cu lanturi groase. Imaginea, de nedescris. este una de cosmar. Cineva trebuie sa auda indignarea celor care mai cred in justitie si in demnitatea culturii.
Magda Mihailescu

Citeste si:
Ganduri bune de la autorii nostri
Despre dreptul de proprietate la sediul unei edituri romanesti
Cu Bolano la flash mob
Griffon despre Curtea Veche

Flash mob de protest azi, 2 P.M., Ion Mincu 11

Te așteptăm alături de noi, azi, la ora 2 P.M., în fața clădirii din Ion Mincu 11, sediul nostru de mai bine de 10 ani, să ne arătăm nemulțumirea față de abuzurile ale căror victime suntem.

Vom aduce volume Curtea Veche și apă rece, cu care sperăm că vom face față nu doar caldurii, ci și grupurilor infractțonale! Astfel, timp de 20 de minute, vom citi din cărțile editurii în disputa simbolică dintre bastoanele de cauciuc şi carte.

Vrei sa vezi cu cine luptam? Citeste aici.
 
“E de necrezut ca un grup ilegal poate sa va intrerupa activitatea in acest mod. Aveti o tara de legi sau sunteti lasati prada mafiei? De ce nu intervine militia? Nu inteleg cum se poate, dar aveti tot sprijinul meu.

Cu toate bune,”
Andrei Codrescu

“Este o stire cutremuratoare. Chiar traim in tara talibanilor? Nu-mi vine sa cred! Ce-as putea sa fac eu ca sa va ajut?
Sa dea Domnul ca totul sa se termine in normalitate,”
Magda Stavinschi

Mai multe reactii aici si aici dar si aici.

Te chem la protest!

Miercuri, de la orele 14:00, te chem la un flash mob in fata sediului editurii Curtea Veche din Bucuresti, str. Ion Mincu, nr.11.
Pe trotuarul din fata sediului editurii vom sta si vom citi din cartile editurii pe perioada a 20 de minute dupa care vom pleca.
Arata ca iti pasa de ceea ce se intampla cu una din principalele edituri din Romania.


Motivul pentru care te chem la acest protest este urmatorul:

Sediul editurii Curtea Veche din Bucureşti a fost spart în noaptea de luni spre marţi, în jurul orei 3.00, de circa 20 de "interlopi", care au sechestrat tot patrimoniul editurii, a declarat pentru Mediafax directorul acesteia, Irene Arsene.

"În noaptea asta (luni spre marţi, n.r.), în jurul orei 3.00, a fost spart sediul editurii Curtea Veche de către nişte bătăuşi de profesie, de faţă cu poliţia. În acest moment, tot patrimoniul editurii este sechestrat. Nu putem ajunge la niciun document al nostru. Au fost aruncaţi câinii şi omul de serviciu şi au forţat uşa. A fost luată editura cu japca de nişte interlopi ai mafiei imobiliare", a spus Irene Arsene.

Ea acuză poliţia de "complicitate" cu "interlopii" care au spart sediul editurii, situat în strada Ion Mincu, nr. 11, Bucureşti. "După ce Poliţia a anulat avizul firmei de pază care, sâmbătă, a venit la sediul editurii şi a blocat uşile cu lanţuri, cel care spune că este proprietar, Schalli Alexandru, a venit de această dată cu lumea interlopă şi duritatea lor este mult mai mare. Am fost aruncaţi din editură, iar eu am fost agresată. Când am sunat la 112 ca să anunţ că editura este spartă, în prezenţa Poliţiei, eu nu am putut să intru în editură. Mai mult, echipajul de poliţie a ieşit din sediu şi a susţinut că nu a fost spart nimic, deşi noi am fost de faţă când sediul editurii a fost spart. Deci lumea interlopă acţionează împreună cu poliţia. A fost o întâlnire a unor clanuri de mafioţi şi, fără să fie deranjaţi de nimeni, şi-au putut manifesta forţa brutală faţă de o rezistenţă culturală", a afirmat Irene Arsene.
Mai mult, Irene Arsene precizează că respectiva clădire din Ion Mincu nr. 11 este obiectul unui litigiu care durează de 10 ani şi care nu este soluţionat. "Avem un termen pentru luna decembrie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acest litigiu care durează de 10 ani. Până acum normele şi legile au putut fi respectate. O editură nu poate sta, însă, în calea mafiei imobiliare. Dar de aici şi până la a fi aruncat în stradă noaptea e cale lungă", spune Arsene.

Potrivit informaţiilor deţinute de Irene Arsene, Schalli Alexandru ar avea "o hotărâre intermediară eliberată de Administraţia Fondului Imobiliar(AFI)". "La Primărie am trimis juriştii. În acest caz, AFI a făcut un abuz", spune Irene Arsene.

Ea a mai spus că, în momentul de faţă, există în curtea editurii un grup de oameni, printre care şi cel care spune că este proprietar. "Interlopii s-au retras odată cu apariţia zorilor. Trei dintre ei sunt ascunşi însă în casă", a mai spus Arsene.
"Editura Curtea Veche este în faţa unui faliment, pentru că nu poate lucra. De sâmbătă, mai mult timp am petrecut la Poliţie decât acasă. Ni se explică ce nu poate face Poliţia. Pe noi, în momentul de faţă, ne interesează să ne recuperăm bunurile, calculatoarele sunt pline de date, de manuscrise şi mi-aş dori să fie sigilate", a explicat directorul editurii Curtea Veche, Irene Arsene.

Totodată, editura Curtea Veche intenţionează să organizeze, marţi sau miercuri, o conferinţă de presă. De asemenea, editura Curtea Veche face apel la autorii săi să organizeze împreună "o mică rezistenţă în faţa acestei fărădelegi". "Avem deja o adeziune. O să o trimitem în atenţia autorităţilor statului român, cerându-le să nu lase asemenea abuz fără soluţie", spune Irene Arsene.

Sediul din Bucureşti al editurii Curtea Veche a fost blocat şi sâmbătă dimineaţă, de o firmă de pază, care a pus lanţuri la uşile şi porţile clădirii, o angajată a instituţiei fiind reţinută în interiorul imobilului, a declarat la momentul respectiv directorul editurii, Irene Arsene.

La momentul respectiv, Irene Arsene a spus că sâmbătă, în jurul orei 5.45, aproximativ 20 de persoane, majoritatea din partea firmei de pază Civis SRL, au intrat în sediul editurii şi au pus lanţuri la uşi şi la porţi, fără să lase pe nimeni să intre sau să iasă din imobil.

Curtea Veche este una dintre cele mai importante edituri din România.

Iisus in Playboy

Editia portugheza din aceasta luna a revistei "Playboy" a fost retrasa de pe piata.
Motivul? Deoarece editorii de la Playboy Portugalia au dorit sa ofere un omagiu scriitorului laureat al Premiului Nobel Jose Saramago, ce a decedat luna trecuta, acestia se pare ca au mers un pic prea departe si l-au inclus pe Iisus atat pe coperta cat si intr-un photoshoot destul de provocator.
Inspiratia a sosit dintr-una din nuvele scrise au Saramago, "The Gospel According to Jesus Christ", ce reconstituia viata lui Iisus Christos ca fiind cea a unui biet muritor plin de defecte.
Decizia editorilor portughezi a suparat nu doar biserica catolica dar si pe cei ce detin franciza Playboy astfel incat s-a ajuns la decizia ca aceasta editie sa fie scoasa de pe piata.

Intrebarea ce apare in urma acestei decizii este urmatoarea: cat de multa libertate la exprimare poate exista intr-o societate? Si cum de atunci cand sunt atacate anumite subiecte, considerate tabu, apare imediat decizia cenzurii?
Tu cum comentezi decizia Playboy Portugalia de a realiza aceasta editie? Esti de acord cu interzicerea revistei si scoaterea sa de pe piata? Consideri blasfemie ceea ce au realizat editorii revistei sau este pur si simplu nimic altceva decat un act de omagiu pentru cel ce a fost Jose Saramago, si va ramane unul dintre cei mai mari scriitori portughezi ai timpurilor, sau o incercare de a atrage cumparatorii socand prin imaginile prezentate?
Unde incepe si unde se poate termina creativitatea si libertatea de exprimare?

Putem oare sa fim uniti?

Putem oare sa fim uniti ca popor? Putem oare sa ne adunam impreuna pentru a incerca sa schimbam ceva? Raspunsul pare a fi nu. Vad asta din semi-greva ce se intampla astazi in Bucuresti. Spun semi-greva pentru ca desi initial fusese anuntata ca o actiune de mare amploare, se pare ca, nu chiar asa stau lucrurile multe sindicate renuntand la iesirea in strada.
Nu sunt foarte de acord cu acest sistem de protest, pe de o parte, insa il sustin in ideea in care nemultumirile trebuie facute publice, pe de alta parte.
Lucrez in mediul privat si nu privesc, poate la fel ca si multi dintre voi, sistemul bugetar. Insa si in acest, din urma sistem, exista oameni care isi fac treaba asa cum trebuie si sunt platiti prost, sunt platiti la limita si undeva sub limita de subzistenta.
Din nou sunt de acord cu reducerile pensiilor, multe din ele fiind deja incredibil de mici. Se poate face o reducere a pensiilor mari, a pensiilor dobandite ilegal dar nu a tot ceea ce inseamna pensie in Romania.

Putem fi uniti in protest? Ei bine, dupa cum spuneam, nu putem. Nu ne intereseaza ca sa luptam pentru un tel comun pentru ca nu il vedem ca atare. In luna mai revista "The Economist" titra: "Haosul Greciei, in curand intr-un oras din apropierea ta". Si de fapt asta vedem. Italia, Spania si Portugalia au luat masuri de criza antipopulare iar in acest moment sunt blocate total de greve. Oamenii se revolta impotriva politicienilor si impotriva diminuarii, cu mai mult, a castigurilor lor. Noi oamenii din privat de ce nu facem nimic? De ce nu iesim la sustinere? Nu ne-am saturat inclusiv de propriile salarii de mizerie? Nu ne-am saturat ca sa-i vedem pe altii, total incompetenti si nescoliti si pupatori in cur, cum avanseaza si castiga bani din greu in timp ce la noi se ridica din umeri si ni-se spune: "Este criza!".
Eu unul m-am saturat! Vreau o revolutie! Vreau o schimbare a acestui sistem. Vreau o Garda Financiara pe model Italian care sa ia "Forbes 500 Miliardari" la verificat si sa-i "ridice" pe toti smecherii astia. Vreau o Garda Financiara care sa-i intrebe de unde au masinile, yachturile, apartamentele si de unde provin fondurile cu care au fost achizitionate plus eventualele chitante.
In modul asta se vor recupera multi bani pentru bugetul de stat. In acest fel salariile nu vor scadea, pensiile nu vor fi afectate si omul de rand isi va plati ratele si va putea trai in continuare.
Vreti reducerea salariilor? Reduceti-le pe ale sefilor sau macar incepeti cu ei. Sa fie ei primi, pentru ca au de unde scadea...iar asta ar trebui sa fie valabil in orice companie normala.

Putem fi oare uniti? Raspunsul cel trist este nu. Nu suntem in stare de un protest comun. Nu suntem in stare sa ne scoatem in strada nemultumirile si ne batem pentru ele. De asta avem sefii, tara si presedintele pe care-l meritam! Mi-e sila!
foto credit: The Economist

Later edit: Daca am bloca tara macar pentru 1 zi tot am reusi sa demonstram ceva. Dar acest lucru nu se poate decat prin solidaritate si dragi romani, acest lucru va lipseste in totalitate atat din cauza de indiferenta cat si din cauza lasitatii de care incontinuu dati dovada.

O salvam pe Alexa?

La final de 2009 veneam si iti spuneam (vezi aici) despre o fetita de 6 ani ce are nevoie de un transplant de maduva in Italia pentru a putea trai (detalii aici).
Incet dar sigur s-au strans 21.000 de euro pentru ca Alexandra sa poata pleca la evaluari si a-se gasi un donator.
Intre timp Romtelecom a acordat si o linie telefonica unde poti dona 3 euro
(0900.900.273)numarul poate fi apelat din retea.
Pana la cei 21.000 euro mai este cale lunga. Insa...au fost oameni care au actionat pozitiv si au ajutat. Multumesc in primul rand lui Petru ce a fost receptiv si a plasat un banner la el pe site, lui D. precum si celorlalti ce au "dat" in scris despre asta.
Acum...voi ceilalti lume tacuta ma indrept inspre voi. Va declar ca povestea este cat se poate de pe bune si ca in mainile voastre se afla soarta unei fetite.
A unei fetite cat se poate de nevinovata, de lipsita de experienta pe cat poti fi la 6 ani.
Ce este ridicol si m-am lovit de asta inca de la inceput este ignoranta unora. Adica daca nu te afecteaza o poveste, nu esti direct implicat nu poti da o mana de ajutor?
Este mult sa dai 3 euro pe un telefon, este mult sa dai 10 lei decat sa-i arunci pe eu stiu ce chestie sau pur si simplu nu-ti pasa?
Iar daca nu donezi poti imprastia povestea mai departe, da un link, pune un status iesi dracului din cocoon-ul propriul tau univers si ajuta un om, la fel cum ti-ai dori si tu sa patesti daca ai fi in locul lui.
Prietena de la care am aflat povestea imi spune ca a facut campanie in jurul cunoscutilor sai de pe mess pentru a posta site-ul la status si a primit un raspuns de gen: "mai bine donez decat sa-mi schimb statusul!". Ei bine pentru cel ce spune asta ii spun doneaza dar da-mi proof pe mail.
Incredibil cat de lipsiti de solidaritate umana, de caldura si de pur simt de ajutor sunt romanii. Si incredibil cum atunci cand sunt ei in problema spera ca lumea sa-i ajute fara a pregeta.
Haide...te mai rog odata, ultima s-o ajutam pe Alexandra. Doneaza, pune un status, misca ceva sa aratzi ca-ti pasa! Daca nu-ti pasa de un copil de 6 ani atunci asta nu spune multe despre tine?
Incep reducerile curand...vezi poate iti gasesti si un suflet!

Tu nu vrei respect?

Acum vreo doua saptamani aveam o discutie despre cum voi acorda votul si increderea pentru a fi viitorul conducator al tarii lui Traian Basescu. Partea sumbra a ideii este ca mintea mea crease si un intreg esafodaj argumentativ ce parea corect la vremea aceea.Ulterior gandindu-ma la povestea asta, intalnindu-ma cu cativa din "dementzii" ce candideaza mi-am dat seama ca de fapt nu voi acorda votul meu nimanui pentru ca nu-l merita. Si nu merita nici votul tau.
De ce l-ai vota pe Geoana, acest om de stanga caruia i-se rupe in paispe sau saispe sau saizeci si noua deoarece atat el cat si partidul sau cel rosu sunt cat se poate de dreapta? De ce l-ai vota pe Oprescu atunci cand il vezi pe doctorash dezlantuit in campanie spunandu-ti ca el va fi presedinte-antrenor? Nu te-ai saturat de jucatori, antrenori si maseuri? De ce ai acorda votul lui Antonescu care nu este decat o papusa manevrata abil de un petrolist liberal oneros? Si cel mai important de ce i-ai acorda increderea lui Basescu? Pentru ca te-a mintit si nu a schimbat nimic, pentru ca nu a fost in stare sa reziste presiunilor si a eliminat-o pe Monica Macovei din functia sa de Ministru al Justitiei sau pentru a coalizat cu PSD-ul pentru putere?
Chiar as vrea un candidat care sa ma respecte. Si sunt total de acord si iti recomand campania Realitatea-Catavencu - "Noi vrem respect". Chiar nu ai vrea un pic de respect? Nu te-ai saturat sa fii regulat de toti idiotii si imbecilii care ajung prin mita, spaga si nesimtire intr-un rol de conducere?
Nu te-ai saturat de spaga de la medic, de nesimtirea de la Posta sau de la banca care iti da un credit dar careia i-se rupe maxim de tine? De cozile interminabile de la depunerea a varii documente (gen plata impozitului sau ITM) la care trebuie sa stai pentru ca n-ai "uns" pe cine trebuia? De toti grecii, italienii si arabii ce au venit in Romania pentru afaceri cat se poate de oneroase care te privesc de sus ei fiind mult mai aparati de stat decat tine?
Nu vrei un pic de respect astfel incat sa nu-ti mai fie sila sa te intorci in tara? Si sa te cuprinda o voma groaznica cand te afli in fata portii de booking care te va returna in Romania natala etern pregatita sa-ti puna piciorul pe gat sau sa te insele?
Ceea ce este amuzant dar crud in acelasi timp (dupa cum canta si Parazitii, ce s-au ocupat de ilustrarea campaniei Realitatea) este faptul ca toti gusatii astia care depind de votul nostru isi vor lua tzeapa tocmai din cauza a celor 23 de milioane de nesimtiti si coate goale care se vor razbuna din plin pe aceasta clasa politica de 2 bani.
Numai votez cu nimeni, asa incat ma voi duce si voi stampila pe toti cei care mi-au cerut votul in campanie astfel incat sa nu se supere niciunul pe votul meu anulat. Si poate tu ar trebui sa faci la fel mai ales daca vrei un pic de respect.
Salveaza o copie a melodiei!

Povestea Anei

Ana este o tanara bucuresteanca de 27 de ani. Lucreaza la o importanta companie multinationala si castiga lunar 1000 de euro. Are o masina pe care si-a cumparat-o anul trecut si pe care si-a dorit-o mult de tot. Are si un apartament de 2 camere pe care-l imparte cu pisica sa. Ana este o femeie ce poate fi considerata frumoasa, are un master in comunicare, este o persoana inteligenta cu care discutiile curg lin si frumos. Ii place sa traiasca si incearca pe cat poate sa-si indeplineasca toate visele.
Pana acum 1 an de zile viata Anei era una de poveste. Avea job-ul care ii placea, avea lucrurile care ii infrumusetau si ajutau viata, avea un iubit cu care isi planuise deja viitorul, avea prieteni cu care se intalnea si se distra des iar totul parea sa mearga foarte bine pentru ea.
Acum un an a descoperit o umflatura pe sanul drept. A ignorat-o initial, insa odata cu trecerea timpului a inceput sa se simta rau. S-a dus la doctor si in urma controlului i-a fost descoperit un nodul benign. Diagnosticul a fost clar: Cancer la san.
A inceput sa planga, nu a inteles cum cineva de varsta ei putea sa sufere de o astfel de boala, si-a sunat familia si prietenii si le-a spus ca nu poate sa creada asta.
Ignorase atata timp controlul, ignorase atata timp campaniile facute iar acum se trezea ca fiind un nou numar al statisticii prezentate de astfel de campanii.
Toata viata s-a luptat cu problemele companiei, a infruntat "dusmani" corporatisti si de fiecare data i-a invins insa acum era diferit. Trebuia sa se lupte cu propriul corp ce o violenta si sabota din interior.
Viata Anei s-a schimbat in ultimul an. A ramas singura, prietenii au inceput sa nu-i mai raspunda la telefon iar tratamentul a fost unul dureros. Bucuriile ce altcandva ii umpleau viata au disparut. Ana a devenit o persoana trista, pentru care singura bucurie este doar o zi fara chimio si fara dureri. Ana a aflat ca numarul deceselor datorate cancerului la san in ultimii ani a scazut insa asta n-o incanta prea tare.
A mai aflat ca 70% din nodulii cancerigeni sunt descoperiti prin autoexaminare.
De cand a aflat de cancerul sau la san viata Anei s-a schimbat dramatic, toata viata sa s-a prabusit ca un castel de carti de joc.

Ana nu exista, este doar un personaj inventat. In Romania femeile nu sunt corect informate in legatura cu cancerul la san si prevenirea lui. La fiecare 3 minute, undeva pe Glob o femeie este diagnosticata cu cancer de san.
Ecografia mamara si examenul clinic sunt cele mai simple investigatii care te pot asigura ca sanii tai sunt sanatosi. 85% dintre femeile diagnosticate cu cancer de san nu prezinta un istoric familial cu antecedente ale acestei boli.
Daca stii ca ai un nodul, chiar si nedureros, stabileste-ti o programare la medic. Afla ca esti bine.
Cancerul la san poate fi depistat cu ani de zile inainte de a se manifesta clinic. Trebuie doar sa mergi regulat la control.
Femeile petrec ore in sir in fata oglinzii cu rutina de infrumusetare: make-up, aranjat parul, aplicare lotiune de corp, gasirea combinatiei perfecte de haine, etc. Unele studii vorbesc de o medie de 40 de minute/zi. In oglinda - acest obicei nu se regaseste si in ceea ce priveste sanatatea – nu exista un ritual constant care sa vizeze “ingrijirea sanatatii”.
Preocupa-te mai degraba de aspectul estetic al sanilor (fermitate, elasticitate, marime), femeile uita complet de sanatatea lor.
Campania “Afla ca esti bine!” de la Avon isi propune sa schimbe aceasta mentalitate, sa indemne femeile sa actioneze si sa le convinga sa considere autoexaminarea sanilor ca parte a unui ritual firesc de infrumusetare. Cum anume? Punand semnul egal intre frumusete si sanatate, aratandu-le ca trebuie sa mai adauge doar 5 minute/luna in fata oglinzii, pe langa cele 30-40 minute petrecute zilnic, ca sa afle ca sunt bine, ca sunt cu adevarat frumoase!
Autoexaminarea reprezinta primul pas pentru a fi sigura ca sanii tai sunt atat frumosi cat si sanatosi. Afla ca esti bine!
Alege viata, du-te la control si afla ca esti bine pentru ca doar astfel te poti bucura de tot ceea ce iti poate oferi viata si nu uita ca la fel cum povestea de mai sus este doar o fictiune sunt multe femei pentru care doar datele sunt diferit insa suferinta este aceeasi. Nu intra in randul statisticilor, alege viata si du-te la control periodic.